1,787 matches
-
pe două rânduri. Falca inferioară este puternic proeminentă și se urcă în sus, aproape vertical. Botul scurt, ochiul mijlociu. Înotătoarea dorsală mică și scurtă este deplasată mult înapoi, înotătoarea anală este alungită, iar înotătoarea caudală bifurcată cu lobii neegali. Înotătoarele pectorale foarte lungi și ascuțite, ajungând până la baza înotătoarelor ventrale. Spatele este albastru ca oțelul călit sau cenușiu-verzui, cu reflexe metalice; iar laturile și abdomenul albe-argintii, bătând câteodată foarte ușor în roșu-trandafiriu. Înotătoarele dorsală și caudală cenușii, celelalte înotătoare cenușii-gălbui cu
Sabiță () [Corola-website/Science/331518_a_332847]
-
cu lobi egali, rotunjiți. Coloritul corpului cenușiu sau sur-galben pe spate, laturile argintii cu câte o dungă neagră semilunară pe fiecare solz, iar abdomenul alb. Pe laturile puietului se întinde o dungă subțire cenușiu-argintie, care la adulți dispare. Înotătoarele ventrale, pectorale și anală sunt de culoare galben deschis. Pe înotătoarele dorsală și anală există uneori pete întunecate mici. Se hrănește pe fundul apelor. Hrana include mai ales diverse specii de larve de insecte și insecte acvatice sau care cad în apă
Murgoi bălțat () [Corola-website/Science/331528_a_332857]
-
are 4 spini subțiri (rareori 3 sau 5 spini), iar cea posterioară are un spin urmat de 8-10 (rareori mai puține sau mai multe) raze articulate moi. Înotătoare anală scurtă cu 2 sau 3 spini și 7-11 raze moi. Înotătoarele pectorale scurte inserate înalt pe corp. Înotătoarele pelviene cu un spin și cinci raze moi ramificate sunt în poziție subabdominală, inserate la jumătatea distanței dintre baza înotătoarelor pectorale și originea înotătoarei dorsale. Coada este bifurcată. Corpul, inclusiv capul, este acoperit cu
Mugilide () [Corola-website/Science/330455_a_331784]
-
Înotătoare anală scurtă cu 2 sau 3 spini și 7-11 raze moi. Înotătoarele pectorale scurte inserate înalt pe corp. Înotătoarele pelviene cu un spin și cinci raze moi ramificate sunt în poziție subabdominală, inserate la jumătatea distanței dintre baza înotătoarelor pectorale și originea înotătoarei dorsale. Coada este bifurcată. Corpul, inclusiv capul, este acoperit cu solzi mari cicloizi și, mai rar, ctenoizi; unii solzi au un sau mai multe rânduri de striuri. Solzi modificați adesea bine dezvoltați pe înotătoarele pectorale și pelviene
Mugilide () [Corola-website/Science/330455_a_331784]
-
baza înotătoarelor pectorale și originea înotătoarei dorsale. Coada este bifurcată. Corpul, inclusiv capul, este acoperit cu solzi mari cicloizi și, mai rar, ctenoizi; unii solzi au un sau mai multe rânduri de striuri. Solzi modificați adesea bine dezvoltați pe înotătoarele pectorale și pelviene (solzi axilari și pe prima înotătoare dorsală). Linia laterală absentă sau foarte slab dezvoltată. Culoarea spatelui este albastră verzui spre gri plumburiu, parțile laterale sunt argintii, de multe ori cu 3-9 dungi longitudinale; înotătoarele sunt hialine sau întunecate
Mugilide () [Corola-website/Science/330455_a_331784]
-
corp moale și flasc, de mărime mijlocie (lungimea totală până la circa 180 cm, greutatea maximă 90 kg, dar cele mai multe specii au o lungime totală mai mică de 1 m). Corpul torpedinidelor este foarte mult turtit dorsoventral și înconjurat de înotătoare pectorale rotunjite, el are o formă discoidală: capul, trunchiul și înotătoarele pectorale lărgite formează un disc mai mult sau mai puțin circular. Conturul anterior al discului trunchiat sau crestat. Rostrul extrem de scurt; cartilajul rostral absent sau redus; Ochii și spiraculele mici
Torpedinide () [Corola-website/Science/330477_a_331806]
-
180 cm, greutatea maximă 90 kg, dar cele mai multe specii au o lungime totală mai mică de 1 m). Corpul torpedinidelor este foarte mult turtit dorsoventral și înconjurat de înotătoare pectorale rotunjite, el are o formă discoidală: capul, trunchiul și înotătoarele pectorale lărgite formează un disc mai mult sau mai puțin circular. Conturul anterior al discului trunchiat sau crestat. Rostrul extrem de scurt; cartilajul rostral absent sau redus; Ochii și spiraculele mici și apropiate pe vârful capului; marginea posterioară a spiraculelor netedă sau
Torpedinide () [Corola-website/Science/330477_a_331806]
-
perdea nazală transversală netedă, care acoperă aproape complet maxilarul superior. Gura este destul de mică și clar arcuită mărginită de șanțuri longitudinale lungi. Numeroși dinți mici încârligați, monocuspizi, așezați în formă de pavaj, formează benzi de-a lungul ambelor maxilare. Înotătoarele pectorale foarte groase spre marginile lor și alungite înapoi până la originea înotătoarelor pelviene unilobate. Propterigiul înotătoarelor pectorale este complet sudat pe părțile laterale ale capului Cele două omoplaturi sunt unite între ele deasupra coloanei vertebrale. Coada groasă, foarte masivă, scvaliformă, lățită
Torpedinide () [Corola-website/Science/330477_a_331806]
-
arcuită mărginită de șanțuri longitudinale lungi. Numeroși dinți mici încârligați, monocuspizi, așezați în formă de pavaj, formează benzi de-a lungul ambelor maxilare. Înotătoarele pectorale foarte groase spre marginile lor și alungite înapoi până la originea înotătoarelor pelviene unilobate. Propterigiul înotătoarelor pectorale este complet sudat pe părțile laterale ale capului Cele două omoplaturi sunt unite între ele deasupra coloanei vertebrale. Coada groasă, foarte masivă, scvaliformă, lățită la bază, mai scurtă decât corpul, cu un pliu cutanat îngust de-a lungul marginii inferioare
Torpedinide () [Corola-website/Science/330477_a_331806]
-
închisă, măslinie, cu un corp serpentiform asemănător cu anghilele, răspândit în fluviile Orinoco și în Amazon. Poate ajunge la o lungime maximală de 2,5 m și o greutate maximală de 20 kg. Înotătoarele pelviene, dorsală și caudală lipsesc; înotătoarele pectorale sunt mici, iar înotătoarea anală este foarte alungită. Au o respirație dublă, branhială și bucală, care le permite să trăiască în ape slab oxigenate. Peștii adulții se hrănesc cu alți pești și mamifere mici, iar juvenili se hrănesc cu nevertebrate
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
curent electric produs. Înotătoarele dorsale și ventrale (pelviene) întotdeauna lipsesc. Le lipsește și înotătoarea caudală. Familia gimnotide ("Gymnotidae") din care face parte țiparul electric, în greacă are sensul de "spate gol" ("gymn" = gol + "notus" = spate), adică fără înotătoare dorsală. Înotătoarele pectorale sunt mici. Înotătoarea anală foarte alungită se întinde de la vârful cozii până la regiunea jugulară (aproape de origine înotătoarei pectorale) și se mișcă ondulatoriu, fiind folosită ca mijloc de locomoție. Cavitatea abdominală este foarte mult redusă și organele vitale (aparatul digestiv, respirator
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
din care face parte țiparul electric, în greacă are sensul de "spate gol" ("gymn" = gol + "notus" = spate), adică fără înotătoare dorsală. Înotătoarele pectorale sunt mici. Înotătoarea anală foarte alungită se întinde de la vârful cozii până la regiunea jugulară (aproape de origine înotătoarei pectorale) și se mișcă ondulatoriu, fiind folosită ca mijloc de locomoție. Cavitatea abdominală este foarte mult redusă și organele vitale (aparatul digestiv, respirator și circulator) se află în partea anterioară a corpului și constituie doar aproximativ 20% din lungimea peștelui. Anusul
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
Corpul lor este de obicei mucos și golaș, lipsit de solzi sau sau acoperit cu plăci osoase. Înotătoarea dorsală este scurtă, de regulă există o a doua înotătoare dorsală, adipoasă. Prima rază cornoasă a înotătoarei dorsale anterioare și a înotătoarelor pectorale este transformată de regulă într-un spin puternic. Gura neprotractilă este prevăzută cu dinți mici și cu 1-4 perechi de mustăți. Intestinul este lipsit de apendice pilorice. Vezica înotătoare este mare și se împarte în două jumătăți posterioare și o
Siluriforme () [Corola-website/Science/330498_a_331827]
-
gura mare și largă prevăzută cu dinți mărunți și cu 4 mustăți pe falca superioară și 4 mustăți pe falca inferioară. Spre deosebire de somn, pe spate, spre coadă, posedă o mică înotătoare adipoasă, specifică numai neamului păstrăvului. Înotătoarea dorsală și cea pectorală sunt înzestrate în special la tineret cu un spin puternic ascuțit. Culoarea corpului este în general castanie-negricioasă cu nuanțe violacee, cu pete pe spate; abdomenul alb-murdar. Pielea este subțire și lasă să se vadă în regiunea dorsală și codală segmentele
Somn pitic () [Corola-website/Science/330501_a_331830]
-
mici și lipsesc pe abdomen. Colorație: pe spate cenușie-cafenie cu puncte albe. În lungul flancurilor, pe jumătatea lor superioară, are dungi întunecate, longitudinale, cafenii, alternând cu altele mai deschise. Abdomenul este albicios. Prima înotătoare dorsală neagră, înotătoarele ventrale roz-gălbui, înotătoarea pectorală și caudală brune. Stă, de obicei, pe fund, îngropându-se în nisip; își rotește ochii, ca un cameleon, în toate părțile și scoate din când în când din gură o excrescență filiformă, fixată pe partea internă a mandibulei, lungă de
Bou de mare () [Corola-website/Science/331064_a_332393]
-
scurtă, începe în urma înotătoarei ventrale și este plasată mai aproape de coadă decât de cap. Înotătoarea anală începe cu puțin în urma înotătoarei dorsale și ca înălțime este aproape egală cu aceasta. Înotătoarea ventrală, culcată, ajunge până la orificiul anal; ca și înotătoarea pectorală, are marginea rotunjită. Înotătoarea caudală excavată, cu lobii subegali. Coloritul corpului este foarte viu, acestui fapt i se datorește și numele ("boiștean", dela "boit" = vopsit, zugrăvit). Are spatele cenușiu-verzui sau verde închis. Pe mijlocul spatelui se află o dungă neagră
Boiștean () [Corola-website/Science/331079_a_332408]
-
ascuțit. Ochii sunt mici. Înotătoarea dorsală este înaltă și începe din dreptul marginii posterioare a înotătoarelor ventrale. Linia laterală ușor curbată, cu 41-45 solzi. Colorația este cenușiu-albăstruie sau cenușiu-verzuie pe spate, iar pe flancuri și abdomen albă-argintie. Înotătoarele dorsală și pectorale sunt gălbui-verzui-măslinii, iar înotătoarele anală și ventrale de un roșcat-murdar. Înotătoarele pectorale, ventrale și anală au marginile întunecate. Este o specie omnivoră. Adulții se hrănesc cu organisme bentonice, precum larve de insecte, crustacee, viermi și moluște, substanțe vegetale și detritus
Tarancă () [Corola-website/Science/331217_a_332546]
-
marginii posterioare a înotătoarelor ventrale. Linia laterală ușor curbată, cu 41-45 solzi. Colorația este cenușiu-albăstruie sau cenușiu-verzuie pe spate, iar pe flancuri și abdomen albă-argintie. Înotătoarele dorsală și pectorale sunt gălbui-verzui-măslinii, iar înotătoarele anală și ventrale de un roșcat-murdar. Înotătoarele pectorale, ventrale și anală au marginile întunecate. Este o specie omnivoră. Adulții se hrănesc cu organisme bentonice, precum larve de insecte, crustacee, viermi și moluște, substanțe vegetale și detritus organic. O componentă importantă a hranei sunt diferite specii de moluște bivalve
Tarancă () [Corola-website/Science/331217_a_332546]
-
le trăiesc în habitate diverse de la cursurile torențiale de deal până la lacuri, estuare și peșteri. Capul și corpul sunt ovale, mai mult sau mai puțin alungite, comprimate sau, uneori, turtite, abdomenul neascuțit, rotunjit sau chiar aplatizat, în ultimul caz înotătoarele pectorale și ventrale sunt orizontale. Înotătoarea dorsala lungă sau scurtă cu 7-30 raze ramificate, fără sau cu un spin osos care poate fi denticulat posterior. Originea înotătoarei dorsale este situată înaintea sau opusă sau, excepțional, puțin în urma înotătoarei ventrale. Înotătoarea anală
Ciprinine () [Corola-website/Science/331255_a_332584]
-
este scurtă, cu 5-9 raze ramificate, fără sau cu un spin osos, care în mod excepțional poate fi zimțat. Originea înotătoarei anale ajunge sub ultimele raze ale înotătoarei dorsale numai în cazuri excepționale, când înotătoarea dorsală este foarte lungă. Înotătoarele pectorale și ventrale sunt întotdeauna bine dezvoltate. Înotătoarea caudală bifurcată sau emarginată. Gura este terminală, inferioară sau subinferioară, în general mică, protractilă. Fălcile cu un înveliș moale sau cornificat sau falca inferioară cu o margine osoasă ascuțită; fără o proeminență simfizială
Ciprinine () [Corola-website/Science/331255_a_332584]
-
scurtă și înaltă, așezată mult în urma înotătoarelor ventrale. Înotătoarea anală este foarte lungă și începe cam sub jumătatea înotătoarei dorsale, întinzându-se aproape până la inserția înotătoarei caudale. Înotătoarea caudala adânc bifurcată, cu lobul inferior mai lung ca cel superior. Înotătoarele pectoralele, culcate, se întind până dincolo de baza înotătoarelor ventrale. Spatele este albastru, cu reflexe verzui; flancurile și abdomenul sunt albe-argintii, cu slabe reflexe gălbui sau roșcate. Înotătoarele neperechi sunt cenușii, cu marginile întunecate, iar cele perechi sunt gălbui, întunecate la capete
Cosac () [Corola-website/Science/331309_a_332638]
-
Crucea pectorală este unul din însemnele distinctive ale episcopului (alături de engolpion) și, în unele tradiții, a preotului. Este purtată atât la slujbe cât și în afara acestora. Poate fi făcută din materiale prețioase sau mai modeste, simple sau împodobite cu pietre (semi)prețioase
Cruce pectorală () [Corola-website/Science/335064_a_336393]
-
engolpion) și, în unele tradiții, a preotului. Este purtată atât la slujbe cât și în afara acestora. Poate fi făcută din materiale prețioase sau mai modeste, simple sau împodobite cu pietre (semi)prețioase sau cu decorațiuni în email. Când îmbracă crucea pectorală, purtătorul acesteia își face mai întâi semnul crucii și o sărută în semn de respect. Crucea pectorală este în primul rând atributul episcopului în întreaga Biserică Ortodoxă universală. Astfel, în Biserica Ortodoxă Română, au dreptul să poarte cruce pectorală Patriarhul
Cruce pectorală () [Corola-website/Science/335064_a_336393]
-
fi făcută din materiale prețioase sau mai modeste, simple sau împodobite cu pietre (semi)prețioase sau cu decorațiuni în email. Când îmbracă crucea pectorală, purtătorul acesteia își face mai întâi semnul crucii și o sărută în semn de respect. Crucea pectorală este în primul rând atributul episcopului în întreaga Biserică Ortodoxă universală. Astfel, în Biserica Ortodoxă Română, au dreptul să poarte cruce pectorală Patriarhul (care o poartă împreună cu două engolpioane) și toți arhiepiscopii și episcopii, episcopii-vicari și arhiereii-vicari. În diferitele tradiții
Cruce pectorală () [Corola-website/Science/335064_a_336393]
-
crucea pectorală, purtătorul acesteia își face mai întâi semnul crucii și o sărută în semn de respect. Crucea pectorală este în primul rând atributul episcopului în întreaga Biserică Ortodoxă universală. Astfel, în Biserica Ortodoxă Română, au dreptul să poarte cruce pectorală Patriarhul (care o poartă împreună cu două engolpioane) și toți arhiepiscopii și episcopii, episcopii-vicari și arhiereii-vicari. În diferitele tradiții ale Bisericii Ortodoxe (greacă, slavă și românească) există obiceiuri diferite cu privire la purtarea crucii pectorale de către preoți. Astfel, în Ortodoxia de tradiție slavă
Cruce pectorală () [Corola-website/Science/335064_a_336393]