2,745 matches
-
Felix alerga ca un nebun pe scări, generalul intră în salonul Georgetei și se așeză pe un scaun. - Admirabil tânăr, zise el către Georgeta. Să nu-l strici, și te rog să nu-l mai pui în situații de astea penibile, reținîndu-l la orele când pot veni eu. Bietul băiat! Georgeta se lăsă pe genunchii generalului. În vremea aceasta, Felix mai mult fugea decât mergea. Sufletul lui era răscolit ca de o furtună mare. Venise la București cu gânduri de muncă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dar cu aere de flăcăi bătrâni. Unul se prezentase ca maestru caligraf, și Iorgu comunicase asistenței că arta musafirului G. Călinescu constă în a face inscripții, afișe, liste de mâncare, în felurite caractere. Situația lui Felix fu din cele mai penibile. A săruta mâna Georgetei față de Olimpia și de general i se arăta ca o operație desperată. Însă atât Georgeta, cât și generalul avură purtările cele mai cordiale. Georgeta îl primi cu aclamații, și generalul voi cu orice chip ca Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
întinse mâna spre Felix. Lucica are opt ani acum, peste șase ani e nubilă, și atunci dumnealui este tocmai doctor proaspăt. Băiat fain. Atât Iorgu, cât și nevasta lui priviră cu simpatie și modestie la Felix, care găsea scena foarte penibilă și blestema în gând limbuția lui Stănică. Olimpia însă părea nemulțumită, și pe Felix îl surprinse asemănarea ei cu Aglae. - Fata dumneavoastră, zise ea, cu o maliție molatică, trebuiesă aibă aspirații mai înalte, un magistrat, un ofițer superior. Stănică pufni
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Georgeta, curtezană, și generalul, stricat bătrân, îl ocroteau pe el, care avusese legături cu Georgeta. Politețea, mai mult, delicatețea lor erau indiscutabile. Se vede că numai oamenii fără legi în viață erau în stare să perceapă situațiile fine. Totuși, ce penibilă postură! Și în mijlocul acestei adunături, el suferea și se indigna de calomnierea Otiliei, care plecase într-adevăr în Franța, însă nu pentru studii, cum pretindea, cu onctuoasă perfidie, Stănică, ci ca să se plimbe cu moșierul Pascalopol, așa cum afirma necioplitul locotenent
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de a vîrî pe Simion într-un ospiciu, deși, zicea el, s-ar putea afla că bătrânul are avere (însă el avea să facă rost de un act de paupertate), și apoi soluția ar putea să nu convină, fiindcă e penibil să se știe că ai un soț la ospiciu etc. - Și ce, zise Aglae, acru, eu l-am adus în halul ăsta? Să se ducă unde l-au adus faptele lui. Într-o duminică, totul fu pregătit ca Simion să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un prieten vechi al casei, dar mi-ar fi greu s-o umilesc, impunîndu-i-le acum. Pot eu, om în vârstă, să-i insinuez că aș lua-o în căsătorie? Acum, când Otilia ar fi singură, ar fi o dureroasă, o penibilă constrângere. Dumneata ca tânăr ai fi față de ea în altă situație, firește... - Însă și eu, spuse Felix, cu capul în jos, împărtășesc părereadumitale, că acum orice atenție ar fi o abuzare de situația ei. - Atunci? Bineînțeles, sper ca bietul Costache
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
puteți obține? Cel mult divorțul să se pronunțe în favoarea dumneavoastră, căci altă cale nu e. Nu puteți trăi cu un om hotărât să divorțeze, care vă va căuta mereu pricini de ceartă. Așa că în loc de a vă mai expune unor confruntări penibile, e mai bine să consimțiți. Altă cale, omenește, nu văd. Bunul-simț al avocatului era evident, și Olimpia se decise să divorțeze. Bucuria lui Stănică fu așa de mare, încît, înduioșat, ceru învoirea să-și ia o ultimă oară adio de la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
optzeciste. Era de așteptat, însă nu s-a mai deslușit nici un zgomot... Apoi, dintr-odată, parcă am perceput unul - un zgomot însă nesfârșit de anemic și neînchipuit de jenant: pîca-pîca!... Am ciulit din nou urechile. Zgomotul s-a repetat, nerușinat, penibil și plăpînd: pîca-pîca!... Am și chestionat-o revoltat pe prietena mea: "Ai spus ceva?", încredințat că ceea ce îmi înregistraseră timpanele fusese un mic 33 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI să-și lase bala sa de melc asupra unei noi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-nchid și se deschid în dorința de-a muri. Și-n care-aș fi smerit grădinar al agoniei lor. Sânt ființe pe care le trăim atât de intens în noi, încît existența lor exterioară devine superfluă și reântâlnirea lor o penibilă surpriză. A viețui este o indecență din partea celui adorat. El trebuie să ispășească irevocabil greul pe care altul l-a luat, trăindu-l. Așa se explică de ce nu există ratați mai mari decât eroii virtuali și femeile adorate. Căci prin
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și violent spre cer, toate stâncile munților nu i-ar putea zdrobi... Este atâta onomatopee în Wagner! Natura fiind inima. Marea răsfrânge mai repede lenevia noastră decât cerul. Ce plăcut ne lăsăm lingușiți de întinderile ei! Nimic nu-i mai penibil unui om harnic decât infinitul. Unui leneș e singura mângâiere. Dacă lumea ar avea margini, cum m-aș consola că n-am fost primar? Introspecțiile sânt exerciții provizorii la un necrolog. "Inima" devine simbol pentru univers în mistică și în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
între două absențe de iluzii, unul măcar trebuie să nu știe. Celălalt, victimă a nonerorilor spiritului, supraveghează voluptatea vecinului identic și se uită pe sine însuși prin molipsire. Răsturnarea haotică a simțurilor, cu extazul implicit și periferic, seamănă unei concesii penibile, în care bărbatului și femeii secretele vieții le sânt diafane. Ei par a se fi învoit să greșească împotriva veghii duhului, dar nu reușesc decât să-și privească uitarea și să-și diminueze, prin gândire, farmecul dispariției orizontale. Astfel introduce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
realizează în noi, plăcerile se șterg și se topesc ca niște forme cu conturul indecis. Ne este extraordinar de greu a ne aminti de o plăcere și de cadrul în care ea s-a dezvoltat, pe când amintirea durerii amplifică senzația penibilă cu memoria deconcertantă a cadrului. Că plăcerile nu se pot uita integral, o dovedește faptul că un om ce a trăit toată viața în plăceri nu va avea la bătrânețe decât o ușoară dezabuzare, pe când unul ce a suferit mult
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Și peste o sută de ani ce-o să fie toți, toți din sala aceasta? O, ochi frumoși, o, sute de ochi strălcitori, o, sute de guri surâzătoare, o, sute de inimi tinere... ce-o să rămâie din voi?... Marie! E ceva penibil în maștele astea... danse macabre... Ah, câte virtuți n-a murit aci, câte inimi! Și fiecare din ele ar fi putut face un om fericit... unul. Aș! unul?... Tu ești o frumoasă moartă, Marie, o moartă frumoasă... Tu n-ai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lor. Am văzut cum au fost sacrificate mii și mii de ființe. Este adevărat că psihologia mulțimilor pune o întrebare ocolită de majoritatea științelor: de ce ne indignează atît de tare puterea conducătorilor? Nu o putem oare așeza printre numeroasele necesități penibile pe care ni le impune viața? Ea pare totuși obișnuită din punct de vedere politic, fondată din punct de vedere social și aproape întotdeauna inevitabilă din punct de vedere practic. Este un mod de a aborda realitatea puterii într-o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Deși condiționată social în mod diferit, prostituția consacră erotismul profan, orgiastic, iresponsabil și, prin urmare, demonic 2. Fără să atingă măcar o clipă marginile sau adâncimile unui eveniment tragic, „iubirea” prostituată se consumă doar în economia voinței de putere, legiferând penibila interdependență a celor doi (sau trei) actori erotici, deveniți insensibili la imaginea eșecului. În iubirea prostituată nu există infidelitate 3. Refuz sistematic al alterității, al rușinii, al fecundității și al misterului nativității, erotismul contemporan nu e decât o tehnică a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
eliberării și teologia politică germană se explică printr-o interpretare comună a socialului, înțeles ca „sferă autonomă care nu are nevoie să se îndrepte către teologie pentru a obține cunoașterea de sine”1. Dispusă în această sintaxă, teologiei îi revine penibila sarcină de a colporta „sensuri” ascunse științelor sociale, al căror obiect de cercetare rămâne situat într-o geografie simbolică atee. Această teorie se transformă în cele din urmă într-o narațiune redemptivă care concurează, fie și indirect, statutul regal al
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
știu că semnul marilor izbînzi, marilor Împărtășiri de lumină materializată ca o cascadă de glicerină e insuccesul, debutul perpetuu, nerealizarea, nedesăvîrșirea oricărui gest, condamnarea la eșec a oricărei Întreprinderi”. În A doua lumină, scrisese Într-un sens similar: „CÎt de penibil refugiul Într-o aprobare și un «rezultat» În timp [...]. Nu, nu scriu pentru viitor și nici pentru voi, amabili conlocuitori și confrați de acum [...]. Urmăresc și vreau linia poemului pentru bucuria și neliniștea lui În sine” (s.n.). Asemenea afirmații merită
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
asemenea perspectivă. Formulările vor fi aproape aceleași și mai tîrziu, În momentul colaborării la unu, În ciuda modificării contextului (accentul pus pe relativitatea și precaritatea oricărei Întreprinderi umane): „cît de sarbede, de pompoase și nule sînt toate arhitecturile filosofice, cît de penibilă și luătoare În rîs gîndirea exactă și prețioasă”. Schimbarea ironică a Îndemnului heliadesc cunoscut, În Faceți greșeli de gramatică (s.n.) spune destul despre interpretarea poeticității limbajului În funcție de așa-numitul, astăzi, écart, - distanțare de norma comună. Privită prin grila programului avangardist
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
târât dintr-o temniță într-alta, i se schimbau celulele, era transferat pe nepusă masă, era privat de posibilitatea de a se obișnui cu o anume stare de lucruri, ceea ce, dacă pe de-o parte i se părea chinuitor și penibil, pe de alta îl ținea treaz și vigilent, gata să se adapteze la schimbări. De-acum el devenise o legendă la Napoli și se vorbea despre el în port și în localurile cartierului spaniol, se vorbea la universitate și în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
jignire pentru prietenul său, căruia îi acorda o mare stimă. Pe de altă parte, Ioanide găsea brutală retragerea sa bruscă din joc și considera cu o confrățească simpatie îngrijorările lui Saferian față de starea psihică a Sultanei. A continua jocul era penibil, a-l înceta - o primejdie. De aceea, patern și curtizanesc totodată, Ioanide urma să întrețină unele mici speranțe în Sultana, s-o amuze, lăsîndu-se tutuit, în șoaptă, cu pericolul (de fapt cu grijă evitat de Saferian) de a fi surprinși
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
am visat să merg undevadeparte, cu o ființă care mă înțelege, ca tine. Evident, ideea ta este ademenitoare. Nu văd însă graba. Cine ne stă în cale? Tatăl dumitale te asigur că nu. O plecare necugetată reprezintă un scandal social, penibil pentru domnul Saferian și chiar pentru mine. Un soț care-și părăsește soția și copiii mari nu e om care să inspire încredere unei tinere femei. Dacă fug și de tine, acolo? E mult mai cuminte să facem lucrurile onorabil
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îndeplinit comisionul. Madam Angela Valsamaky-Farfara, circulând în lume bună, adesea scăpătată, făcea astfel de mici operații de samsar, scuzabile prin cele mai bune intenții, deși trăgea și un profit. Prin mijlocirea ei și cu ajutorul plinului de blândețe Saferian, se evita penibila ofertă pe piața comercială. Într-un mic schimb de vorbe glumețe se rezolva o problemă dificilă. - Mi-i dai acum? mai întrebă madam Farfara, evitîndtrivialul cuvânt "bani". - Îndată. Și Saferian vîrî mâna în sertar, scoase după ochi o parte din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui Ioanide și într-o mișcare de comizerație i le restituise repede, ca să evite întîlnirea telefonică. El uza de conveniențe, fiind încredințat că toată lumea le adoptă. Iar în cazul de față sensul era că Gaittany spera că arhitectul va evita penibila situație de a insista asupra unor regretabile prostii, lui Gaittany îi era afară din cale reluctant să roșească pentru Ioanide. Într-adevăr, puțin după aceea Ioanide și Gaittany întîlnindu-se, acesta din urmă roși ("Nenorocitul!" comentă mental Ioanide) și, înțelegînd că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fu terminată, se produse o mare și respectuoasă tăcere. Dan Bogdan manifestă o adâncă emoție mută, Saferian legănă capul, încîntat, Gaittany exultă sincer și regenerat, deși cu moderație, spre a nu șoca pe Pomponescu. Acesta rămase perplex, pradă celei mai penibile contrarietăți, G. Călinescu neputând lua nici o atitudine, paralizat pe scaun de aflicțiune. Laudele ditirambice aduse lui Ioanide îi cauzau invidie, aluziile însă la mediocritatea restului arhitecților și la școala stilului național, al cărei șef se considera, îi turnau otravă în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și mușcă puțin mustața. - Cum se poate să se scrie asemenea lucruri? adăugă cudemnă indignare și madam Pomponescu-consoartă. Ministeriabilul ridică ușor din umăr și, turburat, se preocupă de mestecarea cu lingurița a laptelui. Astfel de chestionări i se păreau mai penibile decât însuși articolul, și - ca și în seara festinului - încercă să ocolească prin tăcere punctul nevralgic, ceea ce nu-i fu posibil acasă, și tocmai în această oră cele două femei pretindeau a lua în dezbatere împreună cu Pomponescu toate problemele la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]