6,187 matches
-
cotei unice de impozitare răstoarnă o bună parte din arhitectura sistemului fiscal din România, care - prin sistemul de impozit pe venitul global introdus În anul 2000 - a amplificat elementele birocratice și a determinat cheltuieli extrem de ridicate ocazionate de așezarea și perceperea acestor impozite, În perioada 2000 - 2004. Aplicarea cotei unice de impozitare a veniturilor nu exclude, Însă, posibilitatea ca sistemul de impozitare să fie astfel construit Încât impozitul să poată fi utilizat și ca un instrument important de protecție socială, stabilindu
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
în simțul tactil și în cel al gustului, căci în momentul în care mâna atinge ceva cald se încălzește și limba se umezește prin umezeală celor gustate. În organul olfactiv sau cel auditiv nu are loc o schimbare naturală în percepere decât în mod accidental. Văzul, care nu este schimbat natural nici în organ, nici în obiect, este cel mai spiritual și perfect simt dintre toate simțurile și cel mai universal. După acesta urmează auzul și apoi mirosul, care au schimbări
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
29-30). est collativa intentionum individualium, sicut rațio universalis est collativa rationum universalium (Sent. De anim., lib. 2, l. 13, n. 14). Dacă însă un obiect individual este perceput, când văd ceva colorat, percep acest om sau acest animal; atunci aceasta percepere în om este realizată de puterea cogitativa, căreia i se mai spune și rațiune particulară, pentru că aceasta compară intențiile individuale la fel cum rațiunea universală compară intențiile universale. Dar, după cum se poate observa din citatul (ÎI.1.3.), sensibilele per
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
simțul tac til și cel al gustului, căci în momentul în care mâna atinge ceva cald se încălzește și limba se umezește prin umezeală celor gustate. În organul olfactiv sau cel au ditiv nu are loc o schimbare naturală în percepere decât în mod accidental. Prin urmare, Toma din Aquino o dată spune că schimbarea naturală afectează carnea, adică mediul simțului tactil, iar alta dată spune că afectează chiar organul de simt. În cazul gustului, limba este umezita de umezeală, dar umezeală
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
de simt. În cazul gustului, limba este umezita de umezeală, dar umezeală nu este organul de simt, ci mediul intermediar unit cu organul de simt. Schimbarea naturală care are loc în limba are doar aspectul unei schimbări accidentale pentru procesul perceperii gustului. Cât despre cazul auzului, atunci cand un sunet este transmis prin aer, vibrațiile produc o schim bare naturală miscându-l; la fel se întâmplă și cu aerul din interiorul urechii, care este, și el, schimbat într-o manieră naturală, dar urechea
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
sau al parfumurilor percepute doar de vaz sau de miros a, sensibile comune a care pot fi obiectul mai multor simțuri ex terne, cum sunt numărul, mișcarea, dimensiunea sau formă a sau sensibile accidentale a cele care depășesc puterea de percepere a unui singur simt. În funcție de gradul de „demnitate“ al celor percepute, Toma din Aquino realizează o primă ierarhizare a simțurilor, în care văzul ocupă primul loc, deoarece atributele vizibile ale obiectelor extramentale au ceva în comun cu corpurile cerești, fiind
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
14.) Șed circa apprehensionem sensus sciendum est, quod est quaedam vis apprehensiva, quae apprehendit speciem sensibilem sensibili re praesente, sicut sensus proprius; quaedam vero quae apprehendit eam re absențe, sicut imaginatio (De ver., q. 1, a. 11, co.). Cât privește perceperea simțului, trebuie știut că este o anumita putere de percepție care percepe specia sensibilă când obiectul sensibil este prezent, adică simțul pro priu; [și este și alta putere] care percepe [specia] când obiectul [sensibil] este absent, adică imaginația. Ce concluzii
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
anumita putere de percepție care percepe specia sensibilă când obiectul sensibil este prezent, adică simțul pro priu; [și este și alta putere] care percepe [specia] când obiectul [sensibil] este absent, adică imaginația. Ce concluzii extrage Robert Pasnau de aici? Că perceperea (apprehendo) speciilor nu pare a fi o acțiune a simțurilor, care are loc pe langă perceperea obiectului extern. Mai curând, obiectul extern este perceput datorită faptului că speciile sunt percepute. Această concluzie, care conduce evident către doctrina act-obiect, este justificată
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
priu; [și este și alta putere] care percepe [specia] când obiectul [sensibil] este absent, adică imaginația. Ce concluzii extrage Robert Pasnau de aici? Că perceperea (apprehendo) speciilor nu pare a fi o acțiune a simțurilor, care are loc pe langă perceperea obiectului extern. Mai curând, obiectul extern este perceput datorită faptului că speciile sunt percepute. Această concluzie, care conduce evident către doctrina act-obiect, este justificată, în primul rând, datorită manierei în care verbul apprehendo este tradus în limba engleză prin „to
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
lui în capitolul dedicat speciilor inteligibile. În orice caz, din moment ce există un astfel de termen care întărește argumentul doctrinei act-obiect la nivelul intelectiv, ar trebui să existe și un echivalent al său la nivelul cunoașterii senzoriale. Pentru a reda acțiunea perceperii, Toma din Aquino folosește termenul apprehendo, încât ar trebui să întâlnim, cel putin o dată pe parcursul corpusului tomist, un termen de felul prae apprehensio, prae-apprehenditur. Dar acest lucru nu se întâmplă. De altfel, nu am reușit să identific nici un alt cuvânt
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
este necesar ca judecată de distingere să îi aparțină simțului comun, la care să se raporteze toate percepțiile simțurilor că la un punct terminus comun. Prin [simțul comun] sunt percepute intențiile simțurilor, ca atunci când cineva vede că vede. De fapt, [perceperea intențiilor simțurilor] nu poate fi fă cuta prin simțul propriu, care nu cunoaște nimic în afară de formele sensibile prin care este schimbat. Și dintr-o schimbare urmează o altă în simțul comun, care percepe vederea. Deoarece trăim într-o lume alcătuită
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
medicale a vremii sale, în partea centrală a creierului a mediam cellulam capitis. Activitățile pe care le desfășoară puterea cogitativa sunt: a) distingerea, combinarea și compararea intențiilor indi vi duale; b) formarea, împreună cu memoria și imaginația, a ima ginilor; c) perceperea intențiilor individuale că existând sub o natură comună; d) asocierea intențiilor particulare unor intenții universale pentru a facilita extragerea concluziilor în plan practic. Omologul acestui simt în cazul animalelor poartă denu mi rea de putere estimativa a vis aestimativa, care
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
actio vel passio, nullo modo apprehendit sua aestimativa naturali. Naturalis enim aestimativa datur animalibus, ut per eam ordinentur în actiones proprias, vel passiones, prosequendas, vel fugiendas (Sent. De anim., lib. 2, l. 13, n. 397a398). Însă în cazul animalelor neraționale perceperea intenției individuale se face prin [puterea] estimativa naturală, în funcție de care oaia își recunoaște progenitura prin auz sau prin vaz sau prin ceva de acest fel. Totuși, puterea co gitativa diferă de puterea estimativa. Căci [puterea] cogitativa percepe [obiectul individual] că
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
universalium (S. th., I, q. 78, a. 4, co.). Din nou, trebuie să considerăm că, dacă un animal ar fi mișcat doar de ceea ce simte ca fiind plăcut sau neplăcut, nu ar fi necesar să plasăm altceva în animal în afară de perceperea formelor prin simțuri, prin care simte plăcerea sau frică. Dar este necesar ca un animal să caute sau să evite anumite lucruri nu doar pentru că sunt sau nu plăcute pentru simțuri, ci și pentru că [sunt] co mode și utile sau
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
delectează simțul, ci pentru că [acestea] sunt utile pentru construirea cuibului. Este necesar așadar că animalul să perceapă intențiile de acest fel, pe care simțul exterior nu le percepe. Și pentru această percepție este necesar un principiu aparte, deoa re ce perceperea formelor sensibile are loc printr-o modi fi care declanșată de obiectul sensibil, si nu prin perceperea intențiilor sus-menționate. Pentru perceperea intenții lor care nu sunt receptate prin simțuri este instituită puterea estimativa. [...] Trebuie considerat însă că, în ceea ce privește formele sensibile
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
intențiile de acest fel, pe care simțul exterior nu le percepe. Și pentru această percepție este necesar un principiu aparte, deoa re ce perceperea formelor sensibile are loc printr-o modi fi care declanșată de obiectul sensibil, si nu prin perceperea intențiilor sus-menționate. Pentru perceperea intenții lor care nu sunt receptate prin simțuri este instituită puterea estimativa. [...] Trebuie considerat însă că, în ceea ce privește formele sensibile, nu există o diferență între om și alte animale, deoarece sunt modificați la fel de către simțurile exterioare. Cât
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
pe care simțul exterior nu le percepe. Și pentru această percepție este necesar un principiu aparte, deoa re ce perceperea formelor sensibile are loc printr-o modi fi care declanșată de obiectul sensibil, si nu prin perceperea intențiilor sus-menționate. Pentru perceperea intenții lor care nu sunt receptate prin simțuri este instituită puterea estimativa. [...] Trebuie considerat însă că, în ceea ce privește formele sensibile, nu există o diferență între om și alte animale, deoarece sunt modificați la fel de către simțurile exterioare. Cât despre intențiile susmen tionate
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
universalul însuși și indirect, singularele, a căror [reprezentări] sunt imaginile. În acest mod formează el propoziția: „Socrate este om“. În procesul cunoașterii speculative puterea cogitativa își exercită influență îndeplinind mai multe funcții: a direcționând atenția; a fundamentând memoria, pentru că orice percepere a individualului implică o coordonată temporală; a având de-a face cu elementele concrete ale timpului și mișcării implicate în fiecare acțiune, în ceea ce privește judecățile. Așadar, referitor la cunoașterea speculativa, intelectul cu noaste obiectele individuale, dar nu într-o manieră direc
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
intentionum. Cuius signum est, quod principium memorandi fit în animalibus ex aliqua huiusmodi intentione, pută quod est nocivum vel conveniens. Et ipsa rațio praeteriti, quam attendit memoria, inter huiusmodi intentiones computatur (S. th., I, q. 78, a. 4, co.). Pentru perceperea intențiilor care nu sunt receptate prin simțuri este instituită puterea estimativa. Pentru con servarea acestora este instituită memoria, care este tezaurul acestor intenții. Un semn pentru aceasta este [faptul] că începutul reamintirii la animale se face prin intermediul unei astfel de
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
vis-a-vis de CTN presupune: a) Încurajarea generală a ISD fără controale și constrângeri de performanță; b) incitațiile și restricțiile care sunt impuse asigură că investițiile sunt În acord cu politica economică națională; c) lipsa oricărei intervenții privind atragerea ISD; d) perceperea ISD ca o necesitate de penetrare pe piețele străine. TEMA IV. CORPORAȚIILE TRANSNAȚIONALE - ELEMENT ACTIV AL INVESTIȚIILOR STRĂINE DIRECTE 1. Corporația transnațională - delimitări conceptual metodologice. 2. Etapele dezvoltării, dimensiunea internațională și specificul STN În economia mondială. 3. Tipologia și modelele
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
limbi precum slava, albaneza, maghiara, turcica etc. Raportarea lor la aceste limbi se face nu pentru a indica sursa împrumutului, ci pentru a contura specificul limbii române în contextul general de evoluție a limbajului uman și de constituire a limbilor. Perceperea limbii române ca fenomen viu, născut din simbioza traco-latină în ambianța etnolingvistică est europeană, cu rădăcinile în constituirea și evoluția globală a limbajului și a limbii, este principiul care orientează evaluarea critică a tradiției etimologice. PRESCURTĂRI ac. - acuzativ adj. - adjectiv
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
române în globalitatea fenomenului lingvistic presupune o filozofie aptă să înlocuiască principiile neogramatice care au înfundat în empirism îngust, în apriorism și misticism originea limbii române, originea limbilor indoeuropene și originea limbajului uman. Problema originii limbajului poate fi rezolvată prin perceperea omului ca rezultat al evoluției speciilor. Primul pas l-a constituit diversificarea mamiferelor în era terțiară, care a durat 65 milioane de ani. Cel de al doilea pas, care a însemnat trecerea de la maimuță la om, s-a făcut în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
comună întregii spețe umane” la limbile actuale care, indiferent de gradul de cultură și civilizație pe care îl exprimă, înglobează limba primară pe care evoluțiile fonetice și structurale o fac greu de întrezărit în retrospectivă. De aici provin dificultățile în perceperea și prezentarea științifică a trecutului limbii. Aceste dificultăți privesc: 1) timpul îndelungat al trecerii de la antropoide la homo sapiens și acumularea lentă a expresiilor sonore care au constituit formula silabică a limbii; 2) raportul dintre segmentul sonor și sensul acestuia
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
este memoria individuală și colectivă. Pierderea suportului de cauzalitate între segmentul sonor devenit cuvânt și senzația devenită sens a însemnat distanțarea omului de natura imediată. Cuvântul memorat ca unitate acusticosemantică transformă natura în obiect al imaginației și al gândirii în lipsa perceperii senzoriale a acesteia. Astfel, prin cuvânt, omul devine stăpân al naturii, cu posibilități nelimitate de cunoaștere și autocunoaștere. Totodată, desprins de natura care l-a creat și devenit semn obiectiv al unui sens, segmentul sonor și componentele sale acustice devin
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
oricât de primitiv ar fi rudimentul de limbă stocat în memoria individuală, el este din capul locului baza socială a comunicării prin limbaj: nu există limbaj înaintea limbii și nici limbă înaintea limbajului. Intercondiționarea lor primară și perpetuă face imposibilă perceperea limbajului ca ceva natural redus la baza fiziologică și a limbii ca ceva social redus la atestările scrise. Schleicher însuși se arată sceptic în privința perspectivei deschise de el pentru cercetare: „Principiul material al limbajului și al varietăților sale nu este
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]