47,342 matches
-
portiera unei mașini, folosind mâna dreaptă. Știa că Anthony Perkins avea să își folosească mâna dreaptă de partea asta a ecranului și stânga, de cealaltă parte. Știa, dar avea nevoie să vadă, așa că a înaintat prin întuneric de-a lungul peretelui lateral, iar apoi a cotit câțiva metri pentru a-l privi pe Anthony Perkins de partea aceasta a ecranului, partea opusă, Anthony Perkins folosind mâna stângă, mâna greșită, ca să se întindă după portiera mașinii și s-o deschidă. Dar putea
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
decât partea cealaltă? Paznicului i s-a alăturat un alt paznic și pentru o vreme au vorbit încet, în timp ce ușa automată se tot deschidea și intrau oameni, cu copii, fără, iar bărbatul s-a dus înapoi la locul lui de la perete, unde stătea acum neclintit, privindu-l pe Anthony Perkins cum întoarce capul. Cea mai mică mișcare a camerei era ca o uriașă alunecare în spațiu și timp, dar acum camera nu se mișca. Anthony Perkins își întoarce capul. Pare să
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
de ce filmul era proiectat fără sunet. Trebuia să fie mut. Trebuia să angajeze individul într-o profunzime aflată dincolo de limitele presupunerilor obișnuite, de lucrurile pe care le intuiește, le bănuiește și le ia de-a gata. S-a întors la peretele din capătul nordic, trecând pe lângă paznicul de la ușă. Paznicul se afla aici, dar nu conta ca prezență în încăpere. Paznicul era aici pentru a fi nevăzut. Asta era meseria lui. Paznicul stătea cu fața spre marginea ecranului, dar nu se
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
era aici pentru a fi nevăzut. Asta era meseria lui. Paznicul stătea cu fața spre marginea ecranului, dar nu se uita nicăieri, se uita la ce s-or uita paznicii din muzee într-o încăpere care e goală. Bărbatul de la perete se afla aici, dar poate că pentru paznic el nu conta ca prezență mai mult decât conta prezența lui pentru bărbat. Bărbatul era aici de zile în șir, lungi perioade din fiecare zi și, în tot cazul, acum era înapoi
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
afla aici, dar poate că pentru paznic el nu conta ca prezență mai mult decât conta prezența lui pentru bărbat. Bărbatul era aici de zile în șir, lungi perioade din fiecare zi și, în tot cazul, acum era înapoi la perete, în întuneric, neclintit. A privit ochii actorului, aflați într-un tranzit lent prin orbitele osoase. Se imagina pe sine văzând cu ochii actorului? Sau poate ochii actorului păreau să-l caute pe el? Știa că o să stea până se va
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
mult, cu părul lung și alb împletit la ceafă, probabil profesor emerit, iar cel mai tânăr cu cămașă de zi, blugi și bascheți, asistentul profesorului, slăbuț și un pic agitat. Acum se îndepărtau de ușă, în întunericul parțial din zona peretelui alăturat. S-a mai uitat o clipă la ei, universitarii, adepții filmului, ai teoriei filmului, ai sintaxei filmului, filmului și mitului, ai dialecticii filmului, ai metafizicii filmului, în timp ce Janet Leigh începea să se dezbrace pentru dușul scăldat în sânge care
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
după minut, și în cele din urmă pierind într-un vârtej. Era nerăbdător să vadă din nou. Voia să numere inelele de perdea, poate patru, posibil cinci, sau mai multe, sau mai puține. Știa că și cei doi bărbați de la peretele alăturat vor privi absorbiți. Simțea că împărtășesc cu toții ceva, noi trei de-aici, așa simțea. Era genul acela de rară camaraderie generată de evenimentele singulare, chiar dacă ceilalți nu știau că el se afla aici. Aproape nimeni nu intra singur în
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
în stradă după o zi și-o noapte de trăit neîncetat în acest plan temporal radical modificat? Stând în picioare în întuneric, privind un ecran. Privind acum la felul în care dansează apa în fața chipului ei, în timp ce ea alunecă în josul peretelui de faianță, întinzând mâna către perdeaua de duș, ca să se prindă și să oprească mișcarea trupului ei către ultima răsuflare. Un fel de tremur în cascada de apă curgând din para dușului, iluzia unei adieri sau legănări. Oare ar ieși
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
abatere. Filmul original era ficțiune, acesta era realitate. Fără noimă, s-a gândit, dar poate că nu. Ziua se scurgea în continuare, tot mai puțini oameni intrând, apoi aproape nici unul. Nu-și dorea să fie nicăieri altundeva. Întunecat, lângă acest perete. Felul în care încăperea pare să alunece pe șine, în spatele unui personaj. Personajul se mișcă, dar camera e cea care pare să se miște. I se părea mult mai interesantă o scenă în care era doar un personaj de privit
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
Începea să înțeleagă, după tot acest timp, că stătuse aici așteptând ceva. Ce anume? Era ceva ce conștiința lui nu putuse atinge până acum. Așteptase să sosească o femeie, o femeie singură, cineva cu care să poată vorbi, aici, la perete, în șoaptă, cu măsură, desigur, sau mai târziu, undeva, schimbând idei și impresii, ce văzuseră și ce părere aveau. Asta era? Credea că va intra o femeie care va rămâne și va privi pentru o vreme, găsindu-și un loc
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
șoaptă, cu măsură, desigur, sau mai târziu, undeva, schimbând idei și impresii, ce văzuseră și ce părere aveau. Asta era? Credea că va intra o femeie care va rămâne și va privi pentru o vreme, găsindu-și un loc la perete, jumătate de oră, atât era de ajuns, jumătate de oră, atât era suficient, o persoană serioasă, vorbind încet, purtând o rochie de vară pastelată. Dobitoc. Părea real, ritmul era paradoxal de real, trupurile mișcându-se muzical, abia mișcându-se, dodecafonic
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
complet maturizat la a doua carte, poate, pe de o parte, să surprindă ireductibilul (nașterea acelei „plante improbabile”) printr- o impresionantă precizie ermetică: „Acum că ploaia măruntă cu străzile ei/ se lipsește de pașii buimaci/ când primatele/ se retrag înăuntrul pereților/să aline și să unească Trupul./ Acum când pe caldarâm/ stă lăbărțat Adevărul/ și din rigole se bulbucă Teoria/ în splendoarea ei subțire/ și nici extratereștrii nu mai/ caută piesele pierdute/ în răsadul de ridichi./ Și chiar farul/ de la Obs
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
incunabule La Napoli există una din cele mai vechi și mai bogate biblioteci din Italia și din lume. Biblioteca e faimoasă atât pentru fondul ei de carte rară și de manuscrise pe pergament, cât și pentru frumusețea arhitecturii și a pereților și tavanelor în lemn. Cu nouă luni în urmă, a fost numit director un individ fără pregătire în materie, dar cu pile, bănuit a fi sustras cărți din Biblioteca Națională de la Madrid și din aceea de la Zaragoza, un impostor care
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4461_a_5786]
-
și ofilit. Ținut de subsuori de cei doi draci zvelți și înalți de statură și cu fețele albastre, am străbătut un tunel întunecos al cărui capăt părea că n-o să-l vedem niciodată. Cam la fiecare 40-50 de metri, din pereți ieșeau pe amândouă părțile atârnători pentru lămpi cu forme cu totul și cu totul ciudate, asemenea unor corali, iar pe ele spânzurau lămpi cu ulei de soia în formă de farfurioare; mireasma uleiului arzând în ele era uneori mai intensă
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
ar costa probabil mai mult decât salariul primarului de la Sectorul 3. Taxele și impozitele, plus asigurarea facilităților, îl costă pe Liviu Negoiță o mică avere De curând, primarul a început și o serie de renovări la vila din Balotești. Pe pereții laterali al imensei locuințe, muncitorii au ridicat schele, pentru a putea face lucrările de întreținere, totul fiind mascat de panouri verzi de protecție, conform Adevărul.
Imperiul lui Liviu Negoiţă: 2 vile de lux de aproape 5 milioane de euro - GALERIE FOTO () [Corola-journal/Journalistic/44860_a_46185]
-
frigider înalt, amplasat într-un colț al bucătăriei. Medită puțin, apoi scoase o sticlă cu “Pepsi”, una de coniac albanez și un baton de salam uscat, de mistreț, cum îi spunea el. Deschise televizorul, dar programul se terminase: ceasul din perete arăta că era trecut de zece. Înjură de mamă, printre dinți, și începu să mănânce. Bău și coniac Gheorghe, aproape toată sticla, dar tinerii tot nu plecară. Începu să se plimbe prin cameră, oprindu-se de câteva ori în fața telefonului
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
scuzi o secundă... Gheorghe alese canapeaua, poate cu gândul că Elena va veni lângă el sau poate fiindcă era mai aproape de ușă. Elena însă, după ce turnă apă în vaza de flori, se așeză, parcă stingheră, pe marginea unui fotoliu de lângă peretele opus. Între ei, masa și vaza de flori, o imitație de cristal. Imitație sesizată de bărbat de cum intrase pe ușă. Nu le suporta. Acasă avea numai cristaluri, făcuse o adevărată pasiune pentru acestea, mai ceva decât un colecționar. Le ținea
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
clădire. Holurile lungi erau împânzite de revoluționari, birourile, de asemenea, peste tot dulapuri și fișete larg deschise. Pe jos acte, dosare. Nimic, în rest. Dispăruseră chiar și tușierele... Mai retras, un plutonier, descheiat la veston, fără caschetă, rezemat de un perete, privea tâmp spre mulțime. Îl adusese la realitate Petrache: Ce stai, mă!? Du-mă în biroul șefilor! Să trăiți, sunt în biroul oval! S-au încuiat înăuntru... Eu trebuia să stau la ușă, dar revoluționarii... garda lor nu mi-au
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
La început se sperie, dar, plimbându-și privirea prin încăpere, se liniști. Se afla într-o cameră curată, în care trona o bibliotecă enormă, plină până la refuz cu cărți. Un televizor, două fotolii și o masă completau mobilierul. Pe un perete atârna o fotografie mare, înrămată, înfățișând doi tineri, mire și mireasă, amândoi frumoși și senini. Ilona se mai trezise și în alte rânduri în case sau în paturi străine. Era o adevărată expertă în a-și da seama imediat ce fel
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
a fost mare securist, profesor și șef la Băneasa... Am pierdut trenul și m-am gândit că nu-i frumos să nu trec și pe la dumneavoastră... Cumnată-mea, mamaie-ta mai trăiește? Am visat-o urât, parcă se dărâmase un perete de lut peste ea... Petrache se așeză pe unul din cele două fotolii, acoperite cu câte o carpetă din pluș, ce păreau că fuseseră cândva verzi sau albastre, își aprinse o țigară, apoi răspunse: Trăiește mama și chiar bine, mai
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
nimic, nici un sunet de metal lovit. Pipăi în stânga, în dreapta, în sus, în jos: sunt fix între etaje. Dacă liftul ar porni acum, mi-ar face praf mâinile și, de fapt, cred că și creierii mei ar ajunge muci întinși pe pereți. Mă sperii și mă arunc în spate. Mă lipesc de oglindă. Mi-e foarte cald, sunt deja transpirată. Îmi scot fularul și geaca. Le pun cu grijă pe jos, mă așez pe ele și îmi scot și o cizmă. Fără
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
să mă țină mai mult. Lumina se aprinde. Închid ușile interioare cu picioarele și, fără să mă ridic, apăs butonul de jos. Liftul coboară. Ușa metalică se deschide și cineva le împinge și pe cele din placaj, pocnindu-le de pereții interiori. Niște bărbați se holbează la mine: — Io v-am zis că-i o femeie în lift. — Vai, o fată, i-e rău. Ți-e rău, donșoară? — Aiurea, n-o vezi că fumează? — Dădeai, idioata dracului, foc la bloc! — E
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dublă. De această dată, răspunsul la tratament a fost ceva mai evident: Alexandru a început să iasă pe furiș din cameră, să râdă fără motiv (așa cum te-ai aștepta de la un copil de vârsta lui), să arunce cu cărțile de pereți și să iasă afară la zbenguială. Pe fața Antoniei se citea, în sfârșit, satisfacție: fiul nostru dispărea din fața blocului, apărea câteva ore mai târziu cu răni în genunchi și în coate, refuza să facă băiță și uda patul. Seara îl
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Nu. Trebuie să-mi spuneți o sumă. O priză reparată și trei abajururi montate. Cât mă costă? (Mă simt: deja sunt seacă și irascibilă. Deja? În condiții normale, adică nu cu panica de-a fi doar cu el între patru pereți, eram de mult turată.) — Douăzeci de lei e bine. Îi dau treizeci. Așa, de „ia-ți banii cu vârf și ndesat și du-te-n pizda mă-tii de porc împuțit“. Îi întind banii. Îi ia. Deschid ușa. Dă să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
preajmă. Astăzi, parcă mai mult. Au acolo un brad înfipt într-o navetă de bere, care a rămas de la Crăciun și pe care e puțin probabil să-l scoată înainte de Paști. Și care e considerabil mai înalt decât tavanul. Pe pereți mai găsești câteodată postere cu femei goale sau afișele unor piese de teatru care s-au jucat cu vreo două săptămâni înainte. Nu-i niciodată lumina aprinsă, deci nu știi dacă ți-a adus cafea sau zoaie. Undeva în fundal
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]