4,422 matches
-
Tzara extrase din cîntece de mahala românești ș.a.m.d. Un protest ludic, burlesc și demitizant așadar, o expresie a nealinierii artistice absolute, ireductibil subversivă, ostilă oricărei înregimentări și mobilizări „colectiviste”. Putem vedea în dadaistul Tzara și un „mutant” al periferiei românești: antrenamentul poetic underground, practicat - împreună cu prietenul Ion Vinea - în vacanțele de la Gîrceni, apoi episodul-pilot al revistei independente Chemarea (aprilie-octombrie 1915) i-au îndreptățit pe exegeții fenomenului să considere că poetul era pregătit, încă din România, pentru aventura dadaistă. „Virusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a Europei; internaționalizarea se va produce, așadar, mai întîi în mediul cosmopolit, subversiv și antirăzboinic al Zürich-ului; Dada va asalta apoi Parisul și Berlinul (unde mișcarea se politizează, însă, în sens revoluționar) pentru ca „exhibiția” să se stingă, din nou, la periferia Europei Estice (Boemia), după ce energiile îi vor fi fost preluate și disciplinate de Suprarealismul francez și de constructivismele central-europene. Aproape toți membrii „primului val avangardist” (Vinea, Maxy, Adrian Maniu, Jacques Costin, Marcel Iancu, B. Fundoianu) au frecventat, înainte de 1920, cercul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mesaj comunizant) sînt ilustrative. Prezentul demers propune un alt tip de decupaj decît cel istorico-literar tradițional. El cantonează, mai întîi, în anumite zone ale tranziției, de la estetismul parnasiano-simbolist la avangardism, examinîndu-i implicațiile; totul - încă o dată - prin prisma amintitului complex al periferiei: obsesia „provinciei” este de altfel centrală în România sfîrșitului de secol al XIX-lea și a sfîrșitului de secol al XX-lea, fie că o privim ca reflex al crizei modernizării, ca efect secundar al noului centralism administrativ (Bucureștiul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1908 de la București a pictorilor impresioniști Derain, Forain și Galanis, invitați de emulul lor Iosif Iser. Cu toate contradicțiile aferente, rolul lui Bogdan-Pitești în „lansarea” și susținerea literaturii și a artei moderne rămîne, cred, determinant. Din același unghi al „complexului periferiei” am încercat să examinez și primele ecouri ale Futurismului italian în România, prin comparație cu cele din țările central și est-europene și pe fondul distanțării ironice de simbolism sub influența unor poeți precum Jules Laforgue, Guillaume Apollinaire, Max Jacob sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ov.S. Crohmălniceanu discuta incidențele Expresionismului - în literatura română și aiurea - după afinitățile cu „stînga”, respectiv cu „dreapta” politică (Literatura română și expresionismul, București, 1971), ca efect al Primului Război Mondial și al revoluției sovietice, pe fondul traumelor și crizelor modernizării accelerate. „Complexul periferiei” explică, pe de o parte, eforturile Contimporanului de a populariza în România toate mișcările de avangardă și, pe de altă parte, frustrarea membrilor grupării față de nerecunoașterea externă a artei noi autohtone. De asemenea - nevoia de a asimila inovația radicală prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
își asumă misiunea de a „îndruma societățile înapoiate din Balcani” și de a „atrage atenția militanților celebri ai artei și literaturei contemporane din Occident asupra Bucureștiului” („Pentru contimporani”). Avem de-a face, prin urmare, cu un complex de inferioritate „al periferiei” în raport cu Occidentul, convertit într-un complex de superioritate în raport cu țările balcanice. Articole precum „Patriotism. Ernest Renan. «Pages françaises»”, „Naționalism, rasă, tradiție”, „Modernism și tradiție”, „Urmașii lui Ronsard” sau „Blestemul locului”, apărute în alte publicații ale anilor ‘20, reformulează obsesia tradiției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se exila, odată cu instaurarea comunismului. Conștiința acută a marginalității și a minoratului, voința afirmării internaționale și a depășirii „provincialismului cultural” îi unesc însă pe toți. Nu am intenționat, bineînțeles, ca prin discutarea primului „val” avangardist autohton (și) din unghiul „complexului periferiei” să îl subsumez, în vreun fel, unei agende identitare. Dimpotrivă. Însă o astfel de reexaminare nu poate exclude relația cu discursurile de legitimare culturală pe care feluritele agende politice de acest tip le-au vehiculat, de la începutul secolului al XX
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ale epocii dintr-o perspectivă non-literaturocentrică. Inevitabil, multe considerații și descripții se suprapun parțial peste cele ale unor cercetări anterioare dedicate fie avangardei, fie simbolismului autohton. Nu am încercat să imprim lucrării un caracter teoretizant. Identificarea diferitelor ipostaze ale „complexului periferiei” constituie un fir director. Un altul ar putea fi reprezentat de procesul asimilării/instituționalizării critice a avangardei. Sub acest aspect, capitolele metacritice și, mai ales, studiul despre receptarea lui Urmuz încearcă să urmărească procesul legitimării interne și externe a fenomenului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de lepădat, iar eu, una, nu sînt amatoare să mă descotorosesc de el deocamdată. Astfel, Îi arăt cu degetul lui Tom tot ce vedem. Mai și traduc din franceză, chinuindu-mă să-mi amintesc cîte ceva de la școală. Ajunși la periferia orășelului Moungins, virăm În sus pe un deal abrupt, străduindu-mă să urmez instrucțiunile trimise de părinții lui Dan prin fax, acum două zile. Trish, Gregory și Lisa sînt În mașina din spatele nostru și, prin ferestrele lăsate, rîd de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de episcopul Felice, patriarhul arian de Aquileia, și slujesc în fiecare sâmbătă sfântul rit alături de el. Mă așez pe ultimul loc, cel menit slujitorilor de la altar. Nu mai locuiesc în sihăstria de pe munte, ci aștept moartea în casa mea de la periferia orașului Cividale, o mică și modestă locuință construită anume fără risipă de ferestre, astfel că până și de-afară să se știe că aici zace un muribund în rugăciune. Aici se sfârșesc însemnările lui Stiliano, fiul lui Evangrio din Cecla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pentru ceea ce-ai făcut familiei noastre și bărbatului căruia i-ai jurat să-l iubești până când moartea ne va despărți. Privi din nou ferestrele de la primul etaj. Oblonul alb și scorojit - ca orice lucru de acolo. Turnul acesta șters, periferia asta diformă și departe de lume, când te gândești că Emma și-ar fi putut păstra apartamentul cu șemineu și cu verandă Închisă și camera lui Kevin, cu tapetul ce părea o adevărată grădină, atât de multe flori și păsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o voce mormântală, Brian Warner, alias Marilyn Manson, strigă COUNT TO SIX AND DIE, acoperind zidul de sunete al chitarei electronice și al bateriei, purtând-o Într-o altă lume. O lume fără constrângeri, a libertății, În care nu existau periferii dezolant de Îndepărtate de centrul orașului, și nici autobuze supraaglomerate, nici moșnegi scorbutici sau babe ramolite, Înarmate cu triviale cărucioare pentru cumpărături. Cadavre ambulante care emanau, ca și ferestrele și scaunele Învechite sau barele ruginite, o putoare intensă, un miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
urmă, ochi vioi În spatele lentilelor. Purta o pereche de pantaloni de pânză simpli și un pulovăr albastru, În deschizătura căruia se vedea o cămașă azurie, descheiată. Astăzi avea de mers la marginile circumscripției sale electorale, turneul prevăzând colectarea voturilor de la periferie: la ultima Întâlnire cu strategii hotărâse să abandoneze cravata, considerată prea formală. Onorabilul trebuia să dea impresia că este unul dintre ei: oamenilor care trăiesc dincolo de șoseaua de centură nu le place să voteze un avocat de pe bulevardul Parioli, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Ierusalimului, În penultima zi de vineri din campania electorală, pagina respectivă prevedea douăsprezece evenimente. Douăsprezece! Depunerea unei coroane de flori la locul În care un magistrat fusese asasinat de Brigăzile Roșii, vizita la atelierele Varese, ultimul bastion industrial dintr-o periferie ale cărei fabrici dezafectate deveniseră adevărate favelas pentru imigranții clandestini, o Întâlnire cu tinerii anteprenori organizată de Confcommercio, Înmânarea premiului Ramarro d’Oro 2001. Apoi casnice, părinți, meșteșugari, taximetriști, vânători, sportivi, chiar și administratori de bloc. ALARMĂ SOCIALĂ - SIGURANȚA CETĂȚENILOR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
iar lucrurile În ordine. Biserica aceea - din parohia soacrei - era Însă foarte diferită. Făcută din beton armat, prin anii optzeci, era complet lipsită de decoruri: rândurile de bănci erau făcute din fotolii lipite Între ele, furate de la un cinematograf de periferie, Închis de mult timp. Nu erau altare și nici tablouri: pereții erau goi. Doar absida avea o frescă pictată de un pictor modern, necunoscut: pe cerul albastru plutea o femeie Îmbrăcată În alb, care părea să zboare. Biserica aceea, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În spatele ochelarilor - o idee. Trase aer În piept și se avântă. — Voi nu mai aveți aici discotecă. Nu mai aveți un cinematograf, un teatru, o sală de conferințe. Nu mai aveți nimic. Locurile de recreere sunt apanajul centrelor istorice, iar periferiile rămân locuri uitate de lume unde oamenii se retrag, doar pentru a dormi. Dacă această coaliție - din care și eu am onoarea de a face parte - va putea să se Întoarcă În Guvern, vom reuși, În cele din urmă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îți dorești faima, eu prefer ca nimeni să nu-mi cunoască numele. Tu vei avea funeralii de stat, eu voi muri pierdut pe o stradă necunoscută din Roma, despre care tu n-ai auzit vreodată vorbindu-se, sau În vreo periferie a unui oraș oarecare. Tu Îți iei salariul de la stat, eu statul nu-l recunosc, banii statului eu Îi disprețuiesc și Îi refuz. Tu Împarți pomană, eu o voi accepta, căci și de-ar fi ca tu să donezi tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
n-ai să mă crezi, dar eu ador dansul. Sublinie cuvântul ador cu un entuziasm pe care Aris Îl consideră excesiv. Maja Își aminti dintr-o dată de Camden Palace - o discotecă cu muzică alternativă instalată Într-un teatru țipător de la periferia muncitorească a Londrei, pe care o frecventase cu pasiune. — Ce fel de muzică e la modă acum? — Hip hop, techno, raggae, house, spuse Aris. Ea Însă rămăsese la dark wave. Pe la sfârșitul anilor ’80 se Îmbrăcau toți cu dantele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de nesemnificativă ar putea să pară uneori contemporaneitatea. Trebuia așadar să fie contemporan cu el Însuși. Așa Încât se Întorsese În Italia - care, trebuie să recunoaștem, e o colonie lipsită de importanță strategică, acum, că Zidul Berlinului fusese dărâmat. E o periferie, chiar foarte degradată - din punct de vedere cultural, se Înțelege -, În care orice talent și orice avânt autentic creator este reprimat, sufocat și redus la o apăsătoare uniformitate. Dar Italia rămânea totuși țara lui, paradisul anilor ’80 - pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Își spuse surprinsă: ce gentil este, vrea să-și piardă tot timpul acesta cu mine, iar eu nici măcar nu-i sunt simpatică. — Am lăsat mașina În parcarea din strada Veneto. Dumneavoastră unde locuiți? o Întrebă. — Imaginați-vă una dintre acele periferii despre care vorbeați - destul de degradată, din punct de vedere cultural, bineînțeles, răspunse Emma sarcastică. Sasha o Încasă și pe asta. Nu reușea niciodată să ghicească starea de spirit a acestei femei istețe, agresivă și volubilă. Erau clipe În care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fel ca el, urcaseră În trenulețul de Ostia. Trenulețul intră sub pământ, străbătând galerii pline de funingine, negre, Întunecate, mirositoare, aproape sufocante - apoi ieși iar la suprafață. Se umplu. Alerga printre cartiere strălucitoare de marmură și zgârie-nori și apoi prin periferii din ce În ce mai Împrăștiate, apoi printre pini, oleandri și palmieri, trecând dincolo de enigmaticele ruine milenare, și În cele din urmă se opri. Căsuțe joase cu varul corodat de aerul mării și hoteluri neîngrijite cu draperii Învrâstate ce acopereau terasele ca niște pleoape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
succes personal, o zi ce fusese dificilă și amară. Știa că era Într-un stadiu de descompunere avansat: nu mai avea voce, toropit de oboseală și de transpirație, cu nasul lucios și cu stomacul chinuit - deprimat de acel fiasco din periferie, supărat de primirea glacială pe care i-o făcuse Maja, necăjit de Întârzierea lui impardonabilă, de toate. Dar zâmbea răbdător În dreapta și În stânga, așa cum Îi cereau fotografii și ridică mâna În semn de dezinvoltă binecuvântare. Îi respecta pe muncitori. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Și simți cum fericirea se scurgea din el și se transmitea prin mână tinerei femei ca o descărcare electrică. Dăruiesc fericire oamenilor, gândi el, ca Isus. Și atunci, Îmbătat de puterea taumaturgică a Îmbrățișării sale, uită tot acel fiasco de la periferie, din acel mizerabil colegiu electoral, de jertfa lui Avraam și de soția lui Antonio Buonocore. La multiplexul Barberini proiecțiile Începuseră deja. La sala 4 rula Rancid Aluminium, la sala 2 The Calling - deja din titlurile agresive se Înțelegea că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
barbare, incomparabile cu picturile baroce care tapetau pereții casei sale. Aris Încercase de mai multe ori să o convingă pe ea, admiratoare Învechită a madonelor, că astăzi arta nu mai este făcută de curtezanii celor puternici, ci de marginalizații de la periferie, că pentru a picta nu mai au nevoie de peneluri și de pânze, ci de sprayuri cu aerosol, și, pentru a expune, nu mai caută Încăperile unor palate minunate, ci spațiile goale și abandonate din cartierele destinate eternei și iremediabilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de-acasă, să umble cu tot felul de indivizi dubioși. Mulți se miră, dar Noyon e un oraș violent. Sunt o mulțime de negri și de arabi, Frontul Național a făcut 40% la ultimele alegeri. Locuiesc Într-o casă de la periferie, cutia de scrisori mi-au smuls-o, În pivniță nu pot lăsa nimic. De multe ori mi se face frică, se aud Împușcături. Când vin de la liceu, mă baricadez În casă, nu ies niciodată seara. Din când În când fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]