3,143 matches
-
ținut răsuflarea. Auguste. Mama începu să plângă. Peter. Cel puțin aveam să fim împreună, spunea tata, dar nu se uitase la mine când vorbise. Nu mă salvase, așa cum Pfeffer își salvase fiul. Dar nici eu nu îl salvasem. Stăteam pe peron. Picioarele mi se mișcau în aer, la câțiva centimetri de șine. Nu era un salt mare. Abigail ar ezita, dar Betsy ar face-o cu ușurință. Mă gândeam la David. Mi-l imaginam la șapte ani, la zece, la treisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Dar bineînțeles, îmi imaginam și asta. Ea dormea încă în lumina slabă a ceasului fosforescent, acoperit de o bucată de hârtie, pe care o rezemasem în fața lui și pe care era combinația de la seif. M-am sprijinit în palme pe peron, gata să mă arunc în față. Brațele din jurul gâtului meu mă strângeau de moarte. Nu știam că soția mea e atât de puternică. Îmi trase corpul înapoi. Capul mi se lovi de peron. Îmi trase și picioarele în sus, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
seif. M-am sprijinit în palme pe peron, gata să mă arunc în față. Brațele din jurul gâtului meu mă strângeau de moarte. Nu știam că soția mea e atât de puternică. Îmi trase corpul înapoi. Capul mi se lovi de peron. Îmi trase și picioarele în sus, mă împinse de lângă margine și mă pironi cu propria ei greutate. Un bărbat puternic nu m-ar fi ținut la pământ cu o asemenea forță. —Ce e asta? Îmi vârî în față biletul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
am spus că era combinația de la seif. În caz că mi se întâmpla ceva. În caz că? țipă ea. În caz că? Copiii coborâseră și ei deja din mașină, deși Madeleine probabil că le spusese să stea pe bancheta din spate. Stăteau la capătul treptelor dinspre peron; Abigail îl ținea pe David de mână, Betsy avea degetul în gură, deși o dezvățasem de obiceiul ăsta cu ani în urmă. Tremurau în pijamalele lor subțiri de vară. Voisem să îi apăr de mine. Nu puteam să îi protejez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
care îl cunoscuse pe tatăl său. Căuta amintiri. M-am prefăcut că nu știu pe nimeni cu numele de Pfeffer. Mă protejam, dar îl cruțam și pe el. Ultima dată când îl văzuse pe tatăl lui, Pfeffer stătea pe un peron, fluturând mâna în semn de adio spre un tren plin cu copii care se îndrepta spre vest, spre siguranță. Eu l-am văzut pe Pfeffer îmbarcat într-un vagon de vite care mergea spre est, spre Auschwitz. El își amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
blond al mamei și la mustața tatei. Îmi amintesc lucrurile importante. Se uită la dosarul pe care îl deschisese pe birou. —Tatăl dumneavoastră a murit la Auschwitz, corect? — Am mai vorbit despre asta. — În timpul trierii, în acea primă noapte, pe peronul gării. Am încuviințat. Răsfoi paginile din dosar. Erau pline cu mâzgălituri. Scrisul lui era la fel de dezordonat ca și biroul. Doar dacă nu a murit cu câteva luni mai târziu, când l-ați văzut cum a fost luat împreună cu un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
rămase de rambursat. Contabilitatea creditelor de consum Și vânzări în rate Creditele de consum Și vânzări în rate se acordă clientelei pe termen scurt, pentru nevoi personale sau pentru achizitționarea de bunuri și se referă în special la creditele acordate peroanelor fizice. Creditele de consum reprezintă creditele acordate persoanelor fizice, în vederea satisfacerii nevoilor perosnale ale solicitantului și / sau ale familiei acestuia ori pentru achiziționarea de bunuri, altele decât cele care se circumscriu unei investiții imobiliare. Împrumutătorii stabilesc în cadrul reglementărilor interne, în
CONTABILITATEA INSTITUȚIILOR BANCARE by Andruşcă Maria Carmen () [Corola-publishinghouse/Administrative/627_a_1118]
-
3.1.3. Contabilitatea creditelor de consum Și vânzări în rate Creditele de consum Și vânzări în rate se acordă clientelei pe termen scurt, pentru nevoi personale sau pentru achizitționarea de bunuri Și se referă în special la creditele acordate peroanelor fizice. Creditele de consum reprezintă creditele acordate persoanelor fizice, în vederea satisfacerii nevoilor perosnale ale solicitantului Și / sau ale familiei acestuia ori pentru achiziționarea de bunuri, altele decât cele care se circumscriu unei investiții imobiliare. Împrumutătorii stabilesc în cadrul reglementărilor interne, în
CONTABILITATEA INSTITUȚIILOR BANCARE by Andruşcă Maria Carmen () [Corola-publishinghouse/Administrative/627_a_1118]
-
cu cărămizi au devenit peste noapte întreprinzători: era nevoie de mașini, multe și tot mai mari, era nevoie de muncitori, mulți, din ce în ce mai mulți. Și ăștia veneau cu trenul din Italia, bărbați care arătau ca niște țărani, își pierdeau timpul pe peroane cu cuferele lor grele, cu cutii de carton și câte-o damigeană de vin. Am luat volumul subțire pe care mi-l dăruise Onkel Rodolph, am deschis cartea și am pășit din nou în odăile paginilor ilustrate. Era de-ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
număr impresionant de genți, cutii și valize, de al căror transport de la hotel la trăsură și apoi la tren se ocupă personal. După ce le văzu depozitate În siguranță În vagonul de bagaje, reveni la Fenimore, care aștepta În picioare pe peron, lângă ușa deschisă a unui wagon lit. — Stai liniștită, bagajele tale sunt pe mâini bune, Îi spuse. I-am dat Însoțitorului un bacșiș și l-am rugat să se ocupe În mod special de ele. — Îți mulțumesc, Henry, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Fenimore dragă. — Detest despărțirile, zise ea. Gara era plină de abur, fum și lumină difuză, ca unul din tablourile impresioniste pe care le văzuseră cu o zi Înainte. În lipsa altui subiect de discuție, făcu un comentariu pe această temă; dar peronul răsuna de zgomote - fâsâitul aburului, clopote, fluiere, strigăte, blesteme și chiar, la distanță, o orchestră - și Fenimore nu păru să Îl audă. Nu avea cornetul acustic la Îndemână. Când ne mai vedem? Îl Întrebă. Nu știu... poate la toamnă. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Paris Într-o vizită prelungită la Începutul lui mai și el se simți obligat să se pună la dispoziția venerabilului cher collègue. Îl escortă până la Dorking, pentru o Întâlnire cu George Meredith, și cei doi bătrâni se Îmbrățișară impresionant pe peronul gării, deși erau amândoi atât de slăbiți, Încât se temu să nu se prăbușească, strângându-se În brațe, și să se rostogolească sub roțile trenului. Mai târziu, oferi un dineu În onoarea lui Daudet la clubul Reform, la care luară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ea purta, ca ajutor de vatman, o șepcuță simpatică: „Ai grijă să nu-ți zboare nasul vreun glonț!“. M-a însoțit tata. Călătoria cu tramvaiul am rezolvat-o fără o vorbă. Pe urmă, a trebuit să-și cumpere bilet de peron. Cu pălăria lui de velur, avea aerul îngrijit al omului din clasa de mijloc. Un bărbat de vreo patruzeci și cinci de ani, care până atunci reușise să supraviețuiască războiului în civil. A vrut neapărat să-mi care valiza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-se întotdeauna să aibă ținută și, cum spunea el, „un scris hotărât și frumos“, care mă iubea după măsura lui, el, soțul înnăscut, pe care nevasta lui îl numea Willy, stătea lângă mine atunci când trenul a intrat în gară umplând peronul de abur. Lui, nu mie, i se rostogoleau lacrimile pe obraji. M-a strâns în brațe. Nu, afirm insistent că mi-am îmbrățișat tatăl. Sau ne-am mulțumit cu o bărbătească strângere de mână? Oare am fost economi până la zgârciți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
capitala Reich-ului, mergea atât de încet, încât parcă ar fi vrut să-i îndemne pe călători, dacă nu să scrie și ei, atunci cel puțin să umple, preventiv, lacunele ulterioare de memorie. Atât a mai rămas: de ambele părți ale peronului ardeau case izolate sau grupuri de case. Din găurile lăsate de ferestre la etajele superioare ieșeau flăcări. Apoi iarăși priviri în hăurile întunecate ale străzilor și-n curțile în care se aflau copaci. În orice caz, am văzut oameni ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de carton și insigna rotundă de partid la reverul de la sacoul costumului. Eu, la șaisprezece ani, în pantaloni până la genunchi și cu ordinul de încorporare în buzunarul de la piept al unei jachete care-mi rămăsese mică, stăteam lângă el pe peronul gării. Mama refuzase să fie nevoită să se uite după fiul ei care pleacă cu trenul în direcția Berlin și - așa cum credea ea - la moarte. Acum, destinul ne adusese iar la un loc. Ne-am îmbrățișat de parcă nu ne mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Fluieraș Geldmacher, Scholl cu chitara și fiul țiganului țambalagiu cu contrabasul. Era și Franz Witte cu ei. Fiecare fuma de parcă aceea ar fi fost ultima țigară. Încă o dată, stilul nostru de jazz. Scândura de spălat și degetarele au rămas pe peron. Am lăsat în urmă multe alte lucruri. Am plecat cu trenul interzonal, pe întâi ianuarie ‘53 în plin semestru de iarnă: cu puțin bagaj, dar bogat în cuvinte și personaje lăuntrice, care încă nu știau încotro s-o apuce. Aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de iarnă: cu puțin bagaj, dar bogat în cuvinte și personaje lăuntrice, care încă nu știau încotro s-o apuce. Aerul Berlinului Ah, prietenii mei! Când trenul s-a pus în mișcare, Franz Witte încă se mai prostea. Șontâcăia pe peron, o siluetă aeriană, imposibil de fixat fiindcă lua tot mereu poze schimbătoare. Ba umflându-se în pene și făcând pe cocorul cu picioare lungi, ba fâlfâind din aripi, ca și când ar fi vrut să-și ia zborul, să se ridice, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
unul dintre fiii mei, și de la acel unchi care a devenit erou împotriva voinței sale, apărând Poșta Polonă. Un Franz și celălalt. Când am plecat cu trenul în zorii zilei, Fränzchen, cum îl strigam noi, a rămas în urmă pe peron. Alături de Franz Witte, cel pe care o neliniște fără leac îl făcea să țopăie întruna, stătea neclintit Horst Geldmacher, al cărui nume era de natură să inducă în eroare: deși îi reușeau o mulțime de lucruri - putea să deseneze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și temut ca unul care lovea pe neașteptate, își vizitase iubita care nu mai era căsătorită decât pe hârtie. Și Lud trăia despărțit de soția sa. Când trenul s-a pus în mișcare, iubita va fi rămas în urmă, pe peron, așa cum și prietenii mei, care își luaseră bun rămas cu banjo, flaut și contrabas, rămăseseră în urmă. Lud ofta din când în când, tăcea. Eu aș fi vrut cu siguranță să spun ceva, dar nu îndrăzneam. El făcea naveta între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Düsseldorf și Berlin, între atelier și iubită. Fața ei îngustă îmi era cunoscută din întâlniri fugare, iar profilul, din sculpturi mici în lemn. Cu siguranță că Itta, așa îi spunea el iubitei sale, îl însoțise la gară sau chiar până pe peron. Abia în ținutul Ruhr-ului, dimineața de ianuarie a început să se lumineze palid. Lud era prieten, încă dinainte de război, cu pictori care se numeau Goller, Macketanz, Grote. Anii stăpânirii naziste și războiul le blocaseră evoluția. În tablourile lui, compoziția severă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se afle pahare pline ochi, din cartea sa preferată, Ulenspiegel, toastul bătrânului Baas: tis tydt van te beven de klinkaert... El, băutorul atestat, putea să devină euforic și fără șnaps, doar vorbind. Pe urmă a venit Potsdam, ne-a înviorat. Peronul plin de milițieni. Anunțuri saxone, traduse în germana militară. La cererea poliției de frontieră am mai prezentat o dată buletinele și la scurt timp după asta înaintam pe teritoriul vestic: păduri de pini, grădinițe de zarzavat, primele ruine. Lud tăcu îndelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dă rândurili sărite, dă paginile uitate sau cu zațurile mestecate. În Plaza, am putut decât să articulez obișnuitu Să-ți meargă din plineală, da a doua zi dâmineața l-am surprizuit cu totu pă nou pretenar, că am defilat pă peron c-un creon care avusesem grijă să-l ciupesc dân sucursala serioasă beton, ba bine că nu, a Dughenii dă terfeloage Europa. O lună juma, socotind cu ochi fantastic, a durat șmotru ăla pă șpalte, care ie, cum se zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Întâmpla carambolu? Cădeam unu În brațe la ăllant, amânam salutu până-n buricu la Piața Cañuelas, ne Întorceam În convoaie diferite, or cu același convoi, În mașini diferite? Atâtea necunoscute interesante Îmi dădea temperatură. Cum nu-l vedeam pă Cárdenas pă peron, stam cu Borsalino și plicu și respiram ușurat. Ce să-l văd pe neseriosu ăla, că n-a venit! Însuși ca În Adrogué, am stat dă planton În Cañuelas; și În toate locurili astea dân sud decât plouă. Am jurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe jumătate lumină, emoție, sfială și dezrobire. Nu mai poți tălmăci fragila-ți durere de pe încheietura mâinii. Un rug de cuvinte aprinse între iubire și indiferență. Nimic nu mă mai pândește de parcă iubirea-mi ca o punte salvatoare pe un peron din ce în ce mai nesigur... Mâinile mele-n trupuri șterg parfumul dezastrului... Un ospăț înfruptat în văzduhuri bându-mi otrăvuri tot mai departe; Cu o sete nebună a unui timp neliniștit unde iubirile se devoră-n noapte... LUMINA GEAMĂTULUI În brațele timpului sunt
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]