1,856 matches
-
Tapú Tetuanúi nu reușise să găsească niște cuvinte mai potrivite care să exprime ceea ce simțea și, după ce le repeta furios, mai bine de două ore, în timp ce aruncă apă, într-o încercare zadarnica de a nu se mai gândi la cele petrecute, se așeza lângă prietenul lui cel mai bun, care, la fel ca și el, părea să nu-și mai găsească liniștea. Ar trebui s-o aruncăm în mare, spuseindignat Vetéa Pitó, în loc de salut. S-o aruncăm peste bord și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ani, linii disparate, texte Întrerupte ca traseele șterse ale unui creier pe care trebuie să le umpli cu ceva și unde sînt de fapt adevăratele personaje, unde sînt adevăratele Întîmplări cînd nici nu distingi dacă amintirea este proiecția acelor fapte petrecute demult sau ele Însele nu sînt decît proiecția În trecut a imaginilor de acum. Te afli Între două ficțiuni, Între două desene pe care le crezi identice, Încerci să le suprapui, prea multe linii tremurate, nu se mai potrivește nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și, când se trezise, constatase că era deja dimineață. Aproape că mă așteptam să aud pe cineva deschizând ușa din față, intrând cu pungile de cumpărături în mâini sau cu o valijoară în care erau îngrămădite cele trebuincioase unei nopți petrecute altundeva, oprindu-se în prag, uitându-se la mine și țipând. Numai că... era casa mea. Casa lui Eric. Că-mi aminteam sau nu, eram acasă și, chiar dacă-mi petreceam următorii o sută de ani întins pe canapea, așteptând încordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
56a din catalogul dumneavoastră de toamnă“... Doar un buchet de flori, cîteva cărți, un ziar și un ciorap bărbătesc găurit, arătau că apartamentul era locuit. Ciorapul Îl făcu pe Rowe să se oprească locului: vorbea, parcă, de niște seri lungi, petrecute Împreună de doi oameni ce se cunoșteau de multă vreme: „Cel ce va muri e fratele ei“, Își spuse el pentru prima oară. Spionii, ca și asasinii, erau În general spînzurați, și În cazul de față nu se putea face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
putem divorța În liniște. În provincie, totuși, oamenii se văd, Își vorbesc; iar eu nu țineam ca divorțul meu să provoace comentarii, nici măcar aprobatoare sau neutre. În vara lui ’89 am plecat la Club Med, a fost ultima noastră vacanță petrecută Împreună. Îmi amintesc jocurile tembele de la aperitiv și orele petrecute pe plajă zgâindu-mă la puștoaice; Anne vorbea cu celelalte matroane. Când se Întorcea pe burtă, i se vedea celulita; când se Întorcea pe spate, i se vedeau vergeturile. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un aer de nedumerire, și spunînd cu glas neîncrezător) Doamne! Ia te uită la ăsta! Și acum Leo, dînd din cap În semn de tăcută admirație față de istețimea clientului său, se apropie de oaspetele cel Înalt, amuzîndu-se Încă de cele petrecute, se apleacă peste tejghea și șoptește convingător: — Ăsta-i domn’ Grogan. (Parcă cerîndu-și scuze.) A băut cam mult, așa că nu lua În seamă ce zice... N-a spus-o cu răutate... (foarte apăsat) Nuuuu!... CÎnd nu bea, e omul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vremea cînd se repezeau dincolo de frontieră conduși de nenumărații lor Bruce. Nu. Catawbianul de astăzi nu este așa și nici nu-și dorește să fie așa. Nu este un simplu colonist stabilit aici, un european transplantat; pe parcursul celor trei secole petrecute acolo, În. sălbăticie, a devenit locuitorul pămîntului Întins și pustiu pe care trăiește, pe parcursul celor trei secole a absorbit structura și culoarea acestui pămînt, și-a construit un caracter, o tradiție și o istorie proprie: este o istorie obscură, necunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
provocatoare. Doar că era slabă ca o sârmă de întins rufe și nevricoasă în gesturi. După două ore de lectură, am ieșit în holul de la intrare. Ca să nu mă mai gândesc la viitoarea mea soacră, am rechemat din memorie anii petrecuți în biblioteca aceea cu scară înterioară de lemn sculptat, împreună cu colegii mei de facultate. Cândva casa lui Istrate Micescu, casa-palat fusese naționalizată de comuniști și transformată în bibliotecă. Aici învățaseră la arte și pedagogie cei doi Ionici din Maramureș, Șerban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
boschetarului, rânjit și el ca tot vagonul. În cele din urmă am fost nevoit să o sun pe Maria: dacă nu venea s-o ia, s-o țină undeva în liniște, riscam s-o pierd prin București. În ultima seară petrecută împreună eu spălam rufe, ea stătea întinsă pe pat. Mă ghemuisem pe un scăunel, să mă pot apleca. Ținea morțiș să discutăm despre cărți. Spunea niște trăsnăi care mă făceau să clocotesc de râs. Văzând că nu mă convinge, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un roman de aventuri în fascicole, cu lupte grele pentru o comoară, și un roman polițist de Edgar Wallace, "Omul din Maroc". În romanul polițist era vorba, probabil, de o afacere de spionaj desfășurată în Maroc sau de o crimă petrecută tot în Maroc, țară despre care nu știam nimic. Curios e că nici atunci, nici mai târziu n-am citit povești cu zâne, cu spiriduși. Am trecut direct la isprăvile săvârșite de Gruia lui Novac sau de echipajul submarinului Dox
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
hainele și să mă îmbrac, îi lăsam pe cei trei să pună mâna pe mine, să mă jefuiască, după care mă puteau omorî fără să vadă cineva. M-am trezit tremurând. 26. Mă gândesc la scena povestită de Oscar Wilde, petrecută când era transportat de la închisoare la tribunal. Se afla între gardieni, cu mâinile prinse în cătușe. Baia murdară din temniță îl făcuse să uite zilele petrecute prin saloane. Nu mai existau pentru el decât umilințe, mizerie, decădere, dispreț. Deodată, ridicând
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
prin firmituri de repulsie care se mistuiau îndepărtat. Ah cât își ura trupul pe care-l admirase până acum! Restul drumului îl parcursese indiferentă, gândind în salturi, răspunzând monosilabic și politicos la întrebări. Nu își explica în nici un chip cele petrecute, rușinea se pierduse într-un amalgam de proiecte! Observă cu stupoare primele case după ce mașina parcurse două văi adânci și se gândea cât de aproape ar fi fost izbăvirea ei dar nicio mașină nu se aventurase într-un sens sau
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
bine acum după ce i-au dat cu un strat de vopsea?“. Verity și cu mine am părăsit cinematograful fără să ne simțim excitați nici măcar cât de cât și ne-am petrecut restul serii - parcă îmi amintesc - rearanjând fotografiile din vacanța petrecută recent în insulele Scilly. Alungând această amintire, m-am întors la foile goale din fața mea încercând să mă concentrez. Nu era treabă ușoară, căci mai erau doar cinci zile până la Crăciun și a doua zi Fiona urma să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
În seara aceea - căci mă prinse Înserarea acolo - soba bucătăriei iradia o dulce căldură, mîngîietoare; doamna Pavel, În sărbătoarea născută de epistola domnului Davidsohn pregăti și ne servi nemuritoarele ei rulade, iar eu, mîncîndu-le, mi-adusei aminte deodată de serile petrecute asemeni cu Anna Viaceslava În anul Începutului de război, În bucătăria mătușii mele, chiar pe bulevardul acesta mic, eu elev de liceu (extraordinară coincidență pe care numai destinul o poate zămisli), aici pe bulevardul acesta, la căpătui căruia se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pe care o simțea o ținea pe Velunda departe de el? Nu cumva disperarea aceea cumplită îl despărțea de ea? Oare distanța dintre ei avea să dispară dacă, în loc să sufere, s-ar fi gândit cu bucurie la zilele și nopțile petrecute împreună? „Dacă te gândești cu durere la morții pe care i-ai iubit, îi îndepărtezi de inima ta“, se gândi. Proculus, marele maestru, încercase să-l învețe și asta. Se aplecă deasupra apei, să-și clătească fața. Se gândi recunoscător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aș ucide, ceva s-ar frânge în sufletul meu... Ar dispărea o parte din mine însumi. Rămase uimit de cuvintele acelea pe care le rostise deodată, ca și cum, în lunile petrecute la Ludi, fiecare gest al său, fiecare rugăciune, fiecare noapte petrecută îmbrățișând-o pe Velunda i-ar fi îmbogățit conștiința, fără ca el să-și dea seama. Dintr-odată, realiză limpede că, în sfârșit, înțelegea de ce nu trebuia să ucidă. O singură dată încercase să ucidă: când voise să-l sugrume pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
era o vioară care mai păstra urmele de sacâz pe strune. Am înc his cutia și i am restituit-o, spunându i: ʺPăstrează această vi oară și, în viața ta, când vei cânta cu ea, să ți amintești de cele petrecute azi, săți amintești de noi, de ostașii români care au trecut cu gând curat prin aceste locuri. Vioara aceasta să f ie m artorʺ. În emoția pe care am trăit-o în acele clipe mi-a scăpat și mie și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
a vrut, ci s-a dus și l-a aruncat în temniță, pînă va plăti datoria. 31. Cînd au văzut tovarășii lui cele întîmplate, s-au întristat foarte mult și s-au dus de au spus stăpînului lor toate cele petrecute. 32. Atunci stăpînul a chemat la el pe robul acesta, și i-a zis: "Rob viclean! Eu ți-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. 33. Oare nu se cădea să ai și tu milă de tovarășul tău, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
din nou, așa numiții „demonstranți” s-au dovedit a fi rromi ori simpli imbecili. Creaturi care Înjură, lovesc, sparg, distrug cîteva studiouri fără să Înțeleagă precis de ce o fac. Urmează mesajul președintelui. Pe care se colează opinia guvernului despre cele petrecute: „A fost o Încercare de lovitură de stat”. Încă una. A patra, În numai cinci luni. Explicația prea stridentă pentru a fi verosimilă nu deranjează pe nimeni. Însă totul devine bizar, țiganii nu dau lovituri de stat, n-au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prin literatură. Câteodată ghicim amândoi că ne vrem. (Notă. Inexact; Maitreyi era câștigată numai de joc, de voluptatea amăgirii, nu de ispită. Nici nu-și închipuia pe atunci ceea ce poate însemna pasiunea.)" "Cea dintâi seară și noapte (pînă la 11) petrecută singur cu Maitreyi, traducând Vallaka lui Tagore și discutând. Inginerul, întorcîndu-se de la un dineu în oraș, ne-a surprins în odaia ei, la taifas. Eu, calm, am continuat să vorbesc. Maitreyi s-a zăpăcii, a apucat volumul de poeme și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai sincere posesiuni nu dovedesc niciodată nimic, căci și sinceritatea poate fi repetată, cu altul, cu alții, că, în sfârșit, totul se uită sau se poate uita, căci fericirea și încrederea adunată în atâtea luni de dragoste, în atâtea nopți petrecute împreună, pieriseră acum ca prin miracol, și nu supraviețuiseră în mine decât un întîrîtat orgoliu masculin și o cumplită furie împotriva mea însumi. Maitreyi ascultase toate acestea cu o suferință care mă exaspera și mai mult. Își mușca buzele până la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mie, cu tine, mamă. Închid ochii. Plâng. Ca un izvor care-și dezleagă apele, plâng... Știu. Sunt aceleași lacrimi care mi-au potolit de-atâtea ori setea și așteptarea copilăriei, încununată cu apariția ta, mamă. Învăț să prețuiesc farmecul minutelor petrecute împreună. Vreau să învăț ce preț are un ceas anume o povață, o vorbă bună de-a ta, o mângâiere melancolică - un banal ceas al vieții noastre și să mă prefac că timpul nu trece. Nu vreau ca în sufletele
ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
al acestei scurte scrisori, dar promit că următoarea va fi scrisă ca la carte. * Aștept cu multă nerăbdare răspunsul dumneavoastră! Bârlad, 10 sept. 2010 Dragă Cristina, Am primit în timp util scrisoarea, dar am fost foarte ocupat, în genul celor petrecute anul trecut: venirea fiicei mele cu mulți musafiri, cărora a trebuit să le țin hangul, mai ales după lansarea celui de al III-lea volum, așa cum te-am anunțat în scrisoarea anterioară. Cu această ocazie, am rezervate câte un volum
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
stăruie în memoria auditivă acele duble „Ahuri!” pe care le-ai exprimat odată cu Mariana îmbrățișându-vă, spre mirarea mea și a celor ce se aflau de față la slujba de înviere... O adevărată regăsire, după ani de despărțire! Apoi momentele petrecute împreună în acele memorabile zile, după care, fiecare pe drumul său... Atunci nu știam că vei ajunge în îndepărtata Canadă, primitoare pentru persoane cu o superioară calificare profesională. În momente de răgaz când și când mă uit la fotografiile făcute
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ci am căutat să înfățișez cu sinceritate ceea ce am simțit cu adevărat în diferitele momente ale unei vieți zbuciumate, ca și epoca în care am fost nevoit să trăiesc, cu toate traumele pe care le-am avut. Cu cele bune petrecute, dar și cu unele neplăceri ce am avut, viața în sine a meritat să fie trăită, fapt pentru care a meritat să mă zbat și să ajung la o vârstă nesperată. Cu toată dragostea și stima ce am pentru viitorii
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]