8,421 matches
-
boxele din care urlă muzică scoțiană de cimpoi. Operă chinezească. Country și western. E plăcut să auzi o pasăre cântând afară. Dar nu și pe Patsy Cline. Afară e destul de enervantă și-așa hărmălaia traficului. A-i adăuga Concertul pentru pian în re minor de Chopin nu rezolvă câtuși de puțin lucrurile. Dai mai tare muzica, în speranța că o să acoperi zgomotul. Ceilalți dau și ei muzica mai tare, ca s-o acopere pe a ta. O dai din nou mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
salonului. Nu s-a uitat niciodată cu atenție. Nu s-a uitat nici prima dată când au vizitat casa. Nici când agentul i-a condus prin încăperi. Au măsurat camerele și le-au spus muncitorilor unde să așeze canapeaua și pianul, și-au cărat înăuntru toate lucrurile și nu s-au oprit nici un moment să se uite la podeaua salonului. Așa spun ei. Capul lui Helen se apleacă spre Patrick. Sângele îi curge din gură. Brațele i s-au muiat, scăpând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
trecea prin gînd s-o iau pe aici, nu te întîlneam și-ar fi trebuit să aștepți măcar trei ore. Mămica tocmai m-a trimis pînă la Universitate, să-i aduc ceva și-aș fi rămas și la ora de pian. Au mers împreună la Universitate, Sorina a cumpărat de la alimentara din spate un kilogram de mălai grisat, singurul loc din Iași unde găsește fără să stea la coadă, apoi s-au plimbat, după ce Sorina a telefonat că renunță la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mers împreună la Universitate, Sorina a cumpărat de la alimentara din spate un kilogram de mălai grisat, singurul loc din Iași unde găsește fără să stea la coadă, apoi s-au plimbat, după ce Sorina a telefonat că renunță la ora de pian. Atunci, fata i-a promis că, la sfîrșitul ăsta de săptămînă, va veni la Valea Brândușelor. N-a prea avut noroc. Acum stă la Sălcii, e obosită, probabil și flămîndă, însă, peste vreo oră, cînd va sosi, o va duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
iar eu, cuibărit la pieptul lui, încercam din răsputeri să-i imit ferocitatea, peste noi plutea un miros de pâine prăjită și ceai, duminica intrase cumva și în aparatul de radio, torcea ca o pisică uriașă printr-un concert de pian al lui Ceaikovski, se ghemuise prin colțuri și unghere și se rostogolea leneșă peste stradă, se aciuase până și în cadența molcomă a copitelor de cai, în asfaltul aleii Băiuț, în căruța țiganilor, în stigătul lor prelung și tremurat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
toate În căruciorul roșu și le ducea undeva. Am aflat mai tîrziu că le dădea de pomană unor oameni de pe stradă. Într-o zi, la aproximativ o lună după ce am Început să locuiesc cu el, Jerry a adus acasă un pian de jucărie pe care-l pescuise din gunoi. Era alb, stătea pe trei picioare și avea și o băncuță. Era exact ca un pian adevărat, doar că nu avea atît de multe clape, iar unele dintre cele pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
la aproximativ o lună după ce am Început să locuiesc cu el, Jerry a adus acasă un pian de jucărie pe care-l pescuise din gunoi. Era alb, stătea pe trei picioare și avea și o băncuță. Era exact ca un pian adevărat, doar că nu avea atît de multe clape, iar unele dintre cele pe care le avea nu funcționau. CÎnd le atingea, nu scoteau nici un zgomot, ci doar un clanc gol, fără pic de muzicalitate. După ce a ciocănit de zor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
petrecut vreo două ore cu el În poală În fotoliu, Încropind melodii cu două degete. „Streets of Laredo” și „Swanee River”. Apoi l-a pus jos pe podea și m-a lăsat să mă joc cu el. Îmi plăcea acel pian, iar el o știa și nu l-a dat nimănui. Cel mai des cîntam muzica lui Cole Porter și a lui Gershwin. Și, cum stăteam așa pe băncuță și mă legănam În ritmul muzicii, arătam exact ca Fred Astaire, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
știu că asta era adevărat doar dintr-un anume punct de vedere, și că tot ce ajungea la Jerry era un chițăit strident, de șobolan. Însă lui Îi plăcea, chiar și așa. Prima dată cînd am cîntat pentru el, la pian și cu vocea, a rîs pînă i-au dat lacrimile și au Început să i se prelingă pe obraji. Parcă aș fi preferat altă reacție, și nu să rîdă, dar nu mă deranja prea tare nici asta. Jerry a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
accese ale lui dureau cîteva zile, și am făcut mereu tot ce-a depins de mine ca să-l scot din ele. Am făcut tot soiul de trucuri ca să-l distrez - am cîntat chițăit, am atacat un ritm de boogie-woogie la pian, m-am strîmbat, am interpretat numărul cu șobolanul epileptic, toate lucrurile care, În alte condiții, l-ar fi făcut să izbucnească În hohote de rîs - Însă el părea să nici nu mă bage În seamă. Apoi, sigur ca răsăritul soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un sentiment mai cald și mai blînd, de culoare aproape cafenie. Uneori, ne lăsam duși de val și-l puneam pe Bird să cînte la maximum, În timp ce Jerry bătea toba pe brațele fotoliului și eu cîntam din tot sufletul la pian, de se cutremura casa, cum se spune. Făceam atîta zgomot că bărbatul care stătea În camera de alături - numele lui era Cyril, avea păr În nas și cîteodată, noaptea, Îl auzeam plîngînd În hohote - a venit de două ori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
idei minunate și, În timpul nopților lungi și Întunecoase, unele dintre ele au prins viață, În visele mele. Însă n-am găsit nici o poveste despre un șobolan. Cuvîntul șobolan nu apărea, nici măcar o dată. Am rămas aici, mîncînd Sunshine și cîntînd la pian. Am cîntat și m-am gîndit la mama, care dispăruse, și la Norman, care murise pentru mine, și fără Încetare la Jerry, care nu mai exista, și firește la mine, care nu eram sigur că doresc să mai exist. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și fiul, le-am dat un alt nume, Sfînta Familie. Mai tîrziu În acea după masă, au venit doi bărbați și au luat absolut totul - cărțile, caietele, mobila, pînă și oalele și cratițele, totul În afară de găleata de gunoi și de pian. Probabil s-au gîndit că n-o să vrea nimeni o găleată ruginită de metal sau pianul de jucărie stricat al unui copil. Nu-mi păsa de găleată, fiindcă oricum n-aveam nimic de aruncat, Însă m-am bucurat enorm că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
au venit doi bărbați și au luat absolut totul - cărțile, caietele, mobila, pînă și oalele și cratițele, totul În afară de găleata de gunoi și de pian. Probabil s-au gîndit că n-o să vrea nimeni o găleată ruginită de metal sau pianul de jucărie stricat al unui copil. Nu-mi păsa de găleată, fiindcă oricum n-aveam nimic de aruncat, Însă m-am bucurat enorm că au lăsat pianul. CAPITOLUL 14 Sătul de atîta pîine Sunshine, am reînceput să caut de mîncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
au gîndit că n-o să vrea nimeni o găleată ruginită de metal sau pianul de jucărie stricat al unui copil. Nu-mi păsa de găleată, fiindcă oricum n-aveam nimic de aruncat, Însă m-am bucurat enorm că au lăsat pianul. CAPITOLUL 14 Sătul de atîta pîine Sunshine, am reînceput să caut de mîncare la Rialto. Încă mai rulau aceleași filme, Însă acum erau mai puțini spectatori, dacă li se poate spune așa, și erau mai puține resturi aruncate pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În care te vaiți și-ți rupi părul din cap. Mai degrabă, era un soi de plictiseală copleșitoare. Eram Împovărat de plictiseală. Viața mă plictisea, literatura mă plictisea, chiar și moartea mă plictisea. Singurul lucru care nu mă plictisea era pianul meu și, pe măsură ce treceau săptămînile și la librărie erau tot mai puțini clienți și atmosfera era tot mai apăsătoare, Îmi petreceam tot mai mult timp apăsînd clapele ivorii și cîntîndu-mi. Uneori uitam să mănînc, sau nu uitam, dar consideram că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
sau nu uitam, dar consideram că e prea dificil să cobor și să bîntui pe străzile pline de fum, pentru a ajunge la Rialto. Dacă-mi treceam lăbuțele peste trup, simțeam cum Îmi ies coastele, precum clapele negre ale unui pian. Tot mai puțini clienți veneau la Pembroke Books ; nici măcar literatura erotică nu mai avea căutare. Iar Shine Încetase, pînă la urmă, să mai cumpere cărți - nu se mai ducea la lichidări de biblioteci, nu-și mai umplea furgoneta pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ca atunci cînd crezusem că e Într-adevăr cum credeam că e. Am Început să-mi petrec cea mai mare parte a timpului pe spate, cu toate cele patru picioare ridicate În aer, visînd și aducîndu-mi aminte, sau cîntînd la pian, aducîndu-mi aminte și visînd. Vedeam cum mi se schimbă visele În timp ce le visez. Erau tot mai blînde și mai pline de nostalgie, scăldate Într-o aură vag crespusculară, și nu mai aveam atîtea aventuri extraordinare, ca altădată. Mi-era cumplit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
patul și masa cu blat smălțuit, vechiul fotoliu de piele, rafturile de cărți, și toate cărțile. Ușa de la debara era Întredeschisă, și am văzut că era iar plină de troace. Găleata ruginită de gunoi era și ea acolo, ca și pianul meu, cu ciobiturile și zgîrieturile lui. Jerry, m-am gîndit, se Întoarce acasă Jerry. Am rostit În minte cuvîntul ÎNVIERE și l-am lăsat să licărească. M-am așezat la pian și m-am jucat cîntînd cîteva refrene vesele, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ruginită de gunoi era și ea acolo, ca și pianul meu, cu ciobiturile și zgîrieturile lui. Jerry, m-am gîndit, se Întoarce acasă Jerry. Am rostit În minte cuvîntul ÎNVIERE și l-am lăsat să licărească. M-am așezat la pian și m-am jucat cîntînd cîteva refrene vesele, doar ca să-mi dezmorțesc degetele bătrîne, În așteptarea pașilor de pe scări ; apoi am atacat o melodie de Cole Porter, „Miss Otis Regrets” și „My Heart Belongs to Daddy”. Dac-ar fi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Otis Regrets” și „My Heart Belongs to Daddy”. Dac-ar fi să aleg, aș prefera să fiu Cole Porter decît Dumnezeu. Apoi am trecut la Gershwin și la „I Got Rhythm” și curînd m-am lăsat complet În voia muzicii, pianul tresălta, eu săream pe băncuță și cîntam cît mă țineau rărunchii. Însă chiar și așa, complet absorbit de muzică, invadat de imagini ce-mi pluteau prin cap atît de rapid că simțeam că amețesc, tot mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
peste sticlă spartă, tăcută și fără sens. Ușa de la TOALETĂ era deschisă și vasul de toaletă zăcea, spart În două, pe podea. Nici pic de apă. În beciul meu uscat. Avea dreptate Ginger, era chiar sfîrșitul. M-am gîndit la pianul meu din Încăperea de la etaj, făcut zob sub greutatea grinzilor căzute. Acum nu mai aveam cum să-l salvez. Mi-am imaginat cum, atunci cînd l-a lovit prima grindă, a mai scos instinctiv un ultim sunețel, pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
asta n-are nici o importanță, și el ar fi crezut-o. Trebuia Însă mai Întîi s-o convingă. Dar ea Își Întoarse fața spre un personaj nevăzut, căruia Îi spuse pe un ton contrariat: „Nu uita să ștergi praful de pe pian!“ „Mamă, ascultă-mă, te rog!“ repetă el, dar Își dădu seama că, fiind copil, nu va putea s-o convingă. Doar nu Împlinise nici opt ani! Vedea În vis fereastra zăbrelită a camerei copiilor, de la etajul al doilea. Deodată, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
grădină. Era oare cu putință ca viața de toate zilele să fie așa? Își amintea vag de o pajiște pe care se servea ceaiul de după-amiază și de un salonaș cu acuarele pe pereți, cu măsuțe joase, cu un mic pian, la care nu cînta nimeni, și cu un stăruitor parfum de apă de colonie; dar oare aceasta să fi fost viața adevărată, pe care orice om trebuie s-o trăiască mai devreme sau mai tîrziu? Oare și el făcuse parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
seama? Pe un singur album e folosit instrumentul ăsta cu cap, și anume Desire al lui Dylan, dar atât! Nimic mai mult! Și în nici un caz nu poți cânta Bowie la vioară! Cumpără-ți o chitară, dacă vrei, tobe, bass, pian, dar slăbește-mă cu „experimentele“ astea nebune, te implor! Vivaldi, da; Mozart, da; dar nu Bowie! Am zăbovit o secundă, după care mi-am amintit de ceva petrecut cu câteva zile în urmă și am urlat: - Și în nici un caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]