52,877 matches
-
e nici din cupru cum/ cred eu căldăraru deoarece iarnă/ nu coclește la lună nouă nici/ trei săptămîni în frig dar/ de ce vibrează și se prinde în/ ecuația coadei vibranțe pe/ rană de sus a diferențialei/ atunci pică materiale ca piatra/ cîinele motorină varză inelul/ și rămîn așa nisipul lemnul/ otel-crom-vanadium pilitura de ou/ de la pol cel mai probabil ar fi/ lemnul sună și bine suflet de/ de lemn (și pluteste-n/ copaie) și pluteste-n" (Sufletul). Halucinația e, după cum vedem
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
sugestiva prin grotescul ei, aș menționa ce-mi spunea un prieten bucureștean, binecunoscut analist politic: pe jumătate amuzat, pe jumătate oripilat, mi-a relatat că de fiecare dată cînd iese la jogging, e nevoit să-și umple buzunarele treningului cu pietre, pentru a se apăra de haitele hămesite care bîntuie în zona! Într-o inserare cosmarescă, mi-a fost dat să văd cu propriii mei ochi cum un mare bulevard al Capitalei s-a transformat miraculos în-tr-o secvență din "1001 dalmațieni
Jogging în tara "Scrisorii pierdute" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17824_a_19149]
-
lepădare de teluric, o contopire cu lumina Logosului: " Dar nu-i mai mult decît cuvînt/ Eu simt lumină cum se naște/ Și mă dezbrăca de pămînt" (Cine-a strigat). Neîndoios, fundalul acestei incantații dureros dematerializante e unul mistic: "Priveliște a pietrei/ Și-a pleoapelor/ Taină/ În strigatul pur" (Poem), "strigatul pur" fiind însuși melosul poetic. Gavril Moldovan are viziunea unui Infern metalurgic, în care clocotesc componentele deopotrivă materiale și morale ale lumii, anorganicul, organicul și spiritul, într-un impact ce pare
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
de la "Jocuri și concursuri", actualul președinte nu dovedește și ingeniozitatea supremă: aceea de a ne lasă în pace și de a-și vedea de măruntă competența pe care încă nu i-a contestat-o nimeni: de colecționar și studios al pietrelor. Și asta cât mai repede, până nu ne va trimite chiar pe noi... în epoca de piatră!
Pisoii tupamaros by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17841_a_19166]
-
pace și de a-și vedea de măruntă competența pe care încă nu i-a contestat-o nimeni: de colecționar și studios al pietrelor. Și asta cât mai repede, până nu ne va trimite chiar pe noi... în epoca de piatră!
Pisoii tupamaros by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17841_a_19166]
-
actuale, guvernată după legile pragmaticului. Că tratat de exprimare, Ascuțimea și arta ingeniozității e profund inactual. Că artefact de demult, ca amintire a gratiei unor vremuri trecute, cartea are farmecul unui obiect de muzeu, distincția amuletelor din vitrine, incrustate în pietre scumpe și rare. Baltasar Gracian, Ascuțimea și arta ingeniozității, traducere din spaniolă, prefață, note și comentarii de Sorin Mărculescu, Editura Humanitas, București, 1998, 573 pag.
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
profunde prin aspirație și mereu vii prin topica semnelor, lucrările pe care Tzipoia le-a expus la Villa du Jardin Alpin se organizează impecabil în circuitul expoziției și comunică perfect cu sculptură lui Jean Zund, cel de-al doilea expozant. Pietrele și bronzurile acestuia, sobre și riguros motivate în ele însele, creează un pandant în ordine tridimensională pentru pictură, dar asigura și extensia acesteia din imponderabila culorii în sonoritatea frusta a materiei.
George Tzipoia sau nostalgia spiritului clasic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17848_a_19173]
-
geamul deschis al cabinei. Nu înțelegeam de ce. Neamțul a dus degetul la gură. Atunci, am priceput. În mână țineam o sticlă de un litru, pe jumătate plină cu ersatz-ul cazon, primit dimineață, reglementar, împreună cu coltucul de pâine neagră, tare ca piatra. M-am dumirit pe loc. Neamțul vrea să bea și el ce beam eu. M-am ridicat, cu sticlă în mână, am coborât, repede, dâmbul, am traversat șoseaua, m-am dus în uniformă mea militară la șoferul german, care aștepta
Mixtum compositum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17852_a_19177]
-
o pătură, trage să moară, sau se preface. Lângă ea, un tânăr în genunchi, face plecăciuni la pământ, repede, repede - amețitor de repede, rugând pe trecători să-l ajute să-și salveze mama. Ce trecător ar avea așa inima de piatră să nu fie impresionant de o astfel de scenă? În urmă cu 10 ani, pentru prima dată în Beijing, am făcut cumpărături la cunoscuta Silk Market (Piață a mătăsii). Pe o stradă îngustă, tarabe lângă tarabe, pline cu tot felul
Beijing acest miracol!. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_97]
-
le exhiba sînt concomitent ale sale și ale celuilalt, ale lumii: "în dimineața cînd nu-i nimeni la ușă/ doar o pată de sînge pe cartea de vizită/ de parca cineva s-ar fi tăiat la deget// iau în palmă o piatră/ si-nconjur lumea într-o clipă" (ibidem). Estomparea identității subiective coincide cu substanțializarea în obiectivitatea realului: "și oamenii aceia ce ies din policlinica/ își încrucișează umbrele cu cele ale copacilor// unuia i-au căzut ochelarii și lumina/ ce scăpa prin
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
împiedicat în proprii mei nervi/ ca-ntr-o pânză de paianjen/ și-am căzut..." Poate că acum spiritul sau chinuit bate mii de mâțanii intru iertarea celor de el puse pe hârtie despre Ecaterina Bălăcioiu. Fie-i țărâna ușoară! Cu piatră pe care o am în mână mă îndrept spre clanță stricată a propriei mele locuințe.
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
Winifred Wagner, nora ilustrului compozitor, fapt consumat an de an (fără excepție), grație Festivalului Wagner. Și tot atunci, fulgerător am regăsit în minte o altă secvență uimitoare: pesemne fiindcă a primit o veste îmbucurătoare, Führerul schițează, pe spațioasa terasă de piatră a reședinței sale din Alpii austrieci, de la Klessheim, cîțiva pași de dans, o șotie pe care și-o îngăduie. În schimb, cel căruia îi plăcea să stea ore întregi în același fotoliu, dominînd cu privirea, de sus, panorama covîrșitoare a
Orice om este păzitorul fratelui său by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17191_a_18516]
-
vieții, capătă un aspect mortuar, trosnind de oase: "Vin ploile prin stîncile roase,/ Ca printr-un puternic schelet,/ Și se vede din depărtare/ Cum își desfac ei trupul dinadins/ Să li se scurgă icrele în mare.// Nu vă-ngroziți cînd pietrele trosnesc,/ Și dacă vi se rup de sub picioare,/ Ca oasele de pește călcate din greșeală,/ Să știți că vă aflați lîngă izvoare" (Sturionii). Peisajul funebral e uneori scufundat în melosul îmblînzitor, eminescian, doar părelnic domolit de acesta, vădindu-se cu
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
nu poate să fie decît, la rîndul său, de pe tărîmul celălalt. Expeditor (și "mort") pe care e pe punctul să-l invoce privirea narcisistă a destinatarului, dar care îl convoacă pe destinatar la un dineu (ce poate fi festin de piatră!) împreună cu un terț viu (Taylor, director al unui teatru parizian), căruia poate că Dumas și Nodier îi complotează astfel moartea. Sau, dimpotrivă, însăși prezența acestui terț ar putea reprezenta o garanție că și ceilalți doi (scriitori care "complotează" - ce altceva
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
ca o mirifică perspectivă (e de citit aci un succes relativ recent, o izbăvire de servituți a căror durată apare neînsemnată în raport cu veacurile, cu mileniile stării de inferioritate): "Trupul, aici,/ conduce/ mașinăria timpului/ strict încadrat; pîrghiile/ lumii sculptate/ în aerul pietrei;/ pot realiza orice:/ între mine și tron/ nu încape/ decît o explozie// Phoenixul/ va înflori/ miriade de aștri/ clipind" (Explozie). Atît de surprinzătoare e o asemnea conștiință a libertății, încît se ivesc normale griji față de "greșelile" ce ar putea rezulta
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
bolșevismului autohton. Aceste pagini despre o față ascunsă a istoriei noastre adevărate au rămas necunoscute fiind încă lăsată în uitare. Printre mărturiile cutremurătoare despre ticăloșia unei "orânduiri", impuse din afară, Memorialul lui Oliviu Beldeanu, un tânăr luptător în munții Făgărașului, Piatra Craiului sau Retezat, atras în cursă de autoritățile comuniste și executat, este deosebit de cea ce s-a publicat până astăzi. Fiindcă această carte, publicată de Jurnalul literar nu numai că face lumină în celebrul proces de la Berna, dar restituie posterității
Restituirea unui adevăr istoric by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/17227_a_18552]
-
din "filozofia" găsită în cărți proaste, frazele firoscoase nasc doar întîmplări moarte. Iată cum arată o conversație pe malul mării între o mamă și fetița ei: "- Ia te uită, ce mare e! (despre o țestoasă) se miră Luiza cocoțîndu-se pe piatră, să o vadă mai bine. - Aici totul e mare, explică Nadia cu superioritate. - Noi sîntem de vină, pentru că venim dintr-o lume mică, decide fetița alunecînd pe burtă. Aș vrea s-o salvez, spune ea deodată îndreptîndu-se într-adevăr. - Las
Despre cîteva note false by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17244_a_18569]
-
decente efecte speciale, lipsite de orice "frison" magic. La fel e și Ioana, la fel sînt și "viziunile" ei celeste, care apar în film ca niște perechi angelice ale personajului (un copil și un tînăr, așezați într-un tron de piatră). De altfel, însăși interpreta Ioanei declară - blasfemie!- "Este o poveste în care nu am crezut niciodată!" Milla Iovovich crede mai mult în SF-uri decît într-o poveste ca a Sfintei Ioana, și asta se vede pe ecran. Ioana ei
Jeanne d'Arc în misiune SF by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17217_a_18542]
-
rînd, este o senzație de flagrantă neînțelegere, dublată de o dorință imperativă de a spune totul dintr-odată, precipitat, dar fără priceperea elementară de a instrumenta bagajul lexical al lucrărilor, cu enormul său potențial expresiv, în limitele unei gramatici coerente. Piatră, lemn, bronz, dintre care unul ( un relief adosat unui suport de lemn) nici nu pare a fi al lui Apostu, cărora li se mai adaugă un număr semnificativ de desene, sînt literalmente sufocate într-un spațiu mult prea mic, prea
Noul exil al lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17269_a_18594]
-
în orizontul arhaic și idolatru al lui Brâncuși, George Apostu a perpetuat, în plină contemporaneitate, vîrsta eroică, prometeică și stihilă a sculpturii. Fascinat în primul rînd de materialele ingenue, neprelucrate, prelevate nemijlocit din natură, în special de lemn și de piatră, asupra cărora se poate interveni aproape organic, prin tehnici care au rămas, practic, neschimbate de la începuturile lor, cum ar fi cioplirea directă, sculptorul nu a adăugat realului forme noi, nu a civilizat amorful, ci doar a eliberat ceea ce materia însăși
Noul exil al lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17269_a_18594]
-
Satul românesc în forma actuală nu trebuie abilitat, ci modificat din temelie, dacă nu distrus. Satul românesc, așa cum l-am cunoscut eu în Câmpia Bărăganului, nu are nimic de invidiat și nici de transmis. Oamenii trăiesc ca în epoca de piatră, fără cel mai mic confort, departe de cele mai elementare norme de igiena și de civilizație. Așa ceva nu trebuie perpetuat; bătrâni care mor dintr-o simplă răceală pentru că nu au acces la un medic, canceroși care își dau duhul acasă
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
și pe autorii acesteia. Dar dl Dan Zamfirescu nu se încurcă în astfel de subtilități și e convins că "paginile care urmează (adică acest curs de metafizică - n.m.) nu constituie doar o restituire - oricît de tîrzie - a trecutului, ci o piatră așezată la temelia unui viitor în care cuvîntul românesc este menit să dobîndească acea misiune soteriologică slujită de Nae Ionescu poate ca nimeni altul în secolul ce se încheie". Avem, aici, o probă a predicțiilor mesianice ale d-lui Dan
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
în Aula Palatului Cantacuzino din Calea Victoriei. În liedurile pe versuri de Nina Cassian spectrul expresiv se diversifică: amprenta joriană e permeată de reflexe impresioniste și, totodată, de inflexiuni expresioniste, vocea declamând în stilul sprächgesang-ului. În Incandescențe pianul capătă amploare simfonică (Piatră peste piatră); simplitate nudă, austeră, de sorginte gregoriană (M-am desprins), dar și un avânt romantic de extracție chopiniană, ca în liedul De ce?. Liedurile pe versuri de Eminescu - "unicul poet" despre care Pascal Bentoiu mărturisea undeva că "are nevoie oricând
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
Palatului Cantacuzino din Calea Victoriei. În liedurile pe versuri de Nina Cassian spectrul expresiv se diversifică: amprenta joriană e permeată de reflexe impresioniste și, totodată, de inflexiuni expresioniste, vocea declamând în stilul sprächgesang-ului. În Incandescențe pianul capătă amploare simfonică (Piatră peste piatră); simplitate nudă, austeră, de sorginte gregoriană (M-am desprins), dar și un avânt romantic de extracție chopiniană, ca în liedul De ce?. Liedurile pe versuri de Eminescu - "unicul poet" despre care Pascal Bentoiu mărturisea undeva că "are nevoie oricând de el
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
-și urechile ca iepurii la cea mai mică boare fonetică/ în lunga poveste a muzicii printre striații și lame spirale/ din care abia se mai văd Machu Pichu și Mohenjo Daro/ prin vegetația luxuriantă a sîngelui/ cu marile broderii de piatră/ ale sacrelor imne solare?" (Lumea-ntr-o ureche). Boala, mesager al morții, nu mai e compatibilă cu etalarea podoabelor, cu superfetația metaforică. Ea se acordă cu, am zice, un baroc sapiențial, cu un montaj paremiologic și alegoric al descompunerii, al
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]