14,286 matches
-
casei și telefonul tot sună. Intru în grădină, dau ocol casei, alerg la fereastră. E de ajuns să întind mâna și să ridic receptorul. Spun gâfâind: - Aici nu e... - și din receptor o voce, un pic nerăbdătoare, dar numai un pic, căci ce izbește mai mult în vocea asta e răceala, calmul. Spune: — Fii atent. Marjorie e aici, în curând se trezește, dar e legată și nu poate scăpa. Ține minte adresa: 115, Hillside Drive. Dacă vii s-o iei, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mare parte nefiind folosită, și nimeni nu-și bătea capul cu economia de spațiu. Acum era cu totul altceva, oamenii începeau să fie îngrijorați de ritmul debordant în care orașele înghițeau savana din jur. Casa asta, un bungalow scund, un pic sumbru, cu un acoperiș din tablă ondulată, fusese construită pentru un funcționar colonial din perioada protectoratului. Pereții exteriori erau tencuiți și văruiți, iar podelele erau din mozaic roșiatic șlefuit, dispus în pătrate mari. Astfel de podele păreau răcoroase pentru picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
încoace. Cred că s-a stricat. Domnul J.L.B. Matekoni se lăsă în genunchi și se uită la roți. Nu mai reparase vreodată un scaun cu rotile, dar era evident ce se întâmplase cu acesta. Cuzineții erau uscați și prăfuiți - un pic de ulei o să facă minuni - și urma la rând frâna. Asta explica scârțâitul. — O să te ridic din scaun, îi spuse. O să stai sub copac până îți aranjez scaunul. O ridică pe fetiță și o așeză cu blândețe pe pământ. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
lată, sub cerul alb, cu câțiva palmieri înalți și iarbă care părea să crească din nimic. Era un peisaj așa de bizar încât am crezut că m-am rătăcit și am nimerit din Botswana într-un loc necunoscut. Doar un pic mai încolo, însă, se transformă la loc în Botswana și te simți din nou în largul tău. Era un grup de oameni din tribul masarwa care veniseră din Kalahari să vâneze struți. Trebuie să fi găsit apă în depresiunea salină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
îi cercetă cu atenție, încercând să-și dea seama ce fel de copii sunt. Basarwa, își spuse ea: fără nici un fel de îndoială. Fetița avea pielea de culoarea aceea specifică, maro-deschis, culoarea bălegarului; băiatul avea ochii aidoma acelor oameni, un pic migdalați, ca ai chinezilor, și avea fundulețul bombat. — Copiii aceștia au să locuiască aici, o anunță domnul J.L.B. Matekoni, plecându-și privirea. Sunt de la orfelinat, dar acum sunt în grija mea. Menajera făcu ochii mari. La asta nu se așteptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
bărbat din Botswana. Ce alt bărbat ar fi făcut așa ceva? Cred că nici unul, dar absolut nici unul. Nimeni nu s-ar fi înhămat la așa ceva. Nimeni. Se holbă la ea. — Deci nu ești supărată? — Am fost, mărturisi ea. Dar numai un pic. Un minut, poate. Apoi m-am întrebat: Oare vreau eu să mă mărit cu cel mai cumsecade bărbat din țară? Da. Sunt capabilă să le fiu mamă? Sunt. Așa am gândit, domnule J.L.B. Matekoni. Se uită la ea nevenindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
-l răsplătească cu o privire admirativă. Acesta, îl etichetă ea, e un bărbat care are nevoie să i se spună întruna ce grozav - de aici istoria cu fetele. — Exact asta îți trebuie ca să fii un bun detectiv. Logică și un pic de psihologie. Dacă ai cunoștințe de logică, știi cum funcționează lucrurile, iar dacă ai cunoștințe de psihologie, știi cum funcționează oamenii. El zâmbi, împreunându-și mâinile pe burtă, de parcă se pregătea să-i țină o prelegere. În același timp o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
paragină, doctorul Ranta se dovedise a fi egoist, ceea ce n-o surprindea deloc pe Mma Ramotswe. — Prea egoist, remarcă domnul J.L.B. Matekoni. — Exact la asta mă gândeam și eu, replică Mma Ramotswe. Deschise ușa dubiței și coborî. Dubița era un pic prea micuță pentru o doamnă ca ea, de o corpolență tradițională, dar se atașase de ea și se gândea cu groază la ziua în care domnul J.L.B. Matekoni nu va mai putea s-o repare. Nici o dubiță modernă, cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nu-l văzusem în seara aceea, iar Carla a afirmat același lucru. Era șocată și nu vorbea prea mult. N-a vrut să mă mai vadă-n ochi și plângea mai tot timpul. Apoi ea a plecat. A stat un pic de vorbă cu mine înainte să plece și mi-a spus că-i pare rău că s-a încurcat cu mine. Mi-a mai spus că e gravidă dar că bebelușul era al lui, nu al meu, fiindcă trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
n-am avut pe cine, trebuie să pleci la inspecție la Dorohoi. Dar să vezi ce scandal o să fie cu țiitoarea! Că și aia e înfiptă, cică s-a apucat tot ea să țipe la madam Pârvulescu... că n-are pic de decență, ha-ha-ha... Îmi dau seama că e un adevărat comando în jurul mortului, cu santinele și avantposturi, c-un sistem complex de semnalizare. - ’trăiți! mi-aruncă Grigore. S-a dus și domn’ Pârvulescu, săracu’... - S-a... - Da’, clipește cu înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
doi lei, cu recomandările tale pentru midle age crisis la americani și veselia de ginerică prescrisă! La mall nu pun piciorul, la MacDonald’s nu mănânc. Ete, am patruzeci de ani fără trei luni, optzeci și două de kilograme, un pic de burtă și, dacă n-am murit pân-acum și nu-mi cade în freză vreun borcan cu gogonele de pe la balcoanele din jur, o mai duc vreo patruzeci pe puțin. Aici, în patria mea! Și asta fumând un pachet pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
era locul lui, iar el știa asta. Patria albatroșilor uriași; locul unde se năștea, iubea și murea pasărea care domnea asupra mărilor și În fața căreia pescărușii, pelicanii americani, fregatele, bâtlanii și corbii-de-mare nu erau decât niște biete caricaturi Înaripate, fără pic de grație. Semeț, a dat din nou ocol, cercetînd Încă o dată cunoscutul povîrniș de lavă fisurată care se ițea la adăpost de vînt, Într-un golf liniștit și micuț cu nisip alb, pentru a urca fără grabă ca să piară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Plouă ca și cum cerul s-ar fi hotărît să se verse cu totul deasupra capetelor lor, vrînd poate să-i Înece, să-i scufunde, să-i facă să naufragieze, În Încercarea de a reuși ceea ce nu reușise acel ocean apatic, fără pic de elan. Plouă. Plouă. Plouă. Și odată cu ploaia se Întoarseră la viață. Și la truda lor. Ferreira era deja o umbră inutilă și Învinsă, În pofida apei și a odihnei, dar Iguana Oberlus, cu mîinile Încleștate pe vîsle, se apleca Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
e cum era În larg, unde apa era adîncă. Aici În apă, pe undeva, trebuie să fie pești. O să-l folosesc drept momeală. - Ai fi În stare să folosești drept momeală o ființă omenească? se minună ea. Chiar nu ai pic de respect față de morți? O privi de parcă ar fi fost cea mai stupidă dintre toate ființele de pe pămînt. - Am mult mai puțin respect decît față de cei vii, admise el. În orice caz, pînă la urmă peștii oricum l-ar mînca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Espre. Mi-amintesc că atunci când am comandat rochia aia din catalog, era să cer două, sunt atât de comode, lejere, cu briza care încearcă să intre pe la mâneci și să-ți ridice tivul pe lângă șolduri. Dar dacă n-ar fi pic de vânticel, ai transpira-o toată, iar crepul de bumbac s-ar lipi de tine ca cele unșpe ierburi și mirodenii, numai că pe tine rochia ar fi aproape transparentă. Intrai într-un patio și era o senzație minunată, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cap cu care Dumnezeu te-ar pedepsi în Vechiul Testament. Ce nu știu eu e că una dintre lentilele ochelarilor mei de soare e mai întunecată ca cealaltă, aproape opacă. Sunt oarbă de un ochi din cauza lentilei ăsteia și n-am pic de percepție de profunzime. Pe-atunci nu știam asta, nu știam că percepția mi-e așa dată peste cap. E de la soare, îmi spun, așa că port în continuare ochelarii și mă-mpleticesc oarbă și suferindă. Sari la a doua oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
dumneavoastră vreun fel de marfă în Statele Unite? Vârful mic și ascuțit al pantofului meu se strecoară pe sub scaunul din față și-i aplică o lovitură noului meu soț. Detaliile ne înconjoară. Întinderile de noroi lăsate de mareea joasă sunt un pic mai încolo, cu valuri mici care vin unul după celălalt. Rondurile de flori de cealaltă parte sunt plantate așa încât să formeze cuvinte pe care nu le poți citi decât de la mare depărtare. De-aproape, nu-s decât o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
în ultimele două săptămâni înainte să-i ducă la târg. Snack-urile nu-s deloc hrănitoare, și porcii le înfulecă până n-a mai rămas nici un snack expirat pe-o rază de opt sute de kilometri. Dulciurile astea n-au nici un pic de fibră în ele, așa că, toamnă de toamnă, toți porcii de o sută cincizeci de kilograme se duc la târg cu patruzeci și cinci de kilograme în plus în colon. Tata scoate o avere la licitație și, cine știe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ridica puțin pe vârfuri? Evie face: — Un tub mare de fixativ HairShell de două sute de mililitri? Pun pariu că i-a belit juma’ de față. Ne ridicăm amândouă pe vârfuri. Zic: — N-a fost chiar așa de rău. — Stați un pic, zice directorul de imagine, picioarele nu trbuie să fie așa apropiate. Apoi zice: Mai depărtate. Apoi: Puțin mai depărtate, vă rog. Apoi ne dă niște scule cromate pe care să le ținem în mână. A mea probabil cântărește zece kile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
-l lua peste picior pe unul ca Bîlbîie, care, pe lîngă că l-a prins pe Dumnezeu de picior, mai și strigă în gura mare că degetul de care s-a agățat nu-i prea curat, să-l feștelească un pic măcar așa, să-și verse năduful. Ca întotdeauna și ca peste tot și în chestia asta se petrecuse la fel, obraznicul s-a repezit în fruntea mesei și cei cuminți, truditorii, care poartă greul pe spinarea și în sufletul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
găsească el ceva prin beciul personal al ticălosului ăluia! Nu era deloc ticălos Hariton, dar Radul Popianu avea o sumă de cuvinte care intrau într-un dicționar propriu. "Ticălos" în asemenea situație era destul de bunicel și avea chiar și un pic de suflet în el. "V-am chemat, domnule Popianu, ca să vă propun ceva". Adjutantul aproape că s-a înecat cu o fărîmă de fursec. Așa ceva nu i se mai întîmplase niciodată de cînd era în Vladia. El era acela care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
accept. Accept o alianță cu dumneavoastră, deși niciodată forța ordinii nu trebuie să se alieze cu cineva. Ordinea e ordine și nimic altceva, de aceea nu are nevoie de nimeni și de nimic pentru a fi." Era și el un pic ticălos, nu chiar ticălos, doar pișicher. Chestia asta cu ordinea o auzise în urmă cu cîțiva ani, la prima convocare din Oraș, unde prefectul a ținut o conferință pentru a explica introducerea cîinilor polițiști în dotarea serviciului. Și o începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a liniștit, zicîndu-și că, de va avea ceva în gînd prințul Șerban Pangratty, acel gînd va fi cunoscut și de Leonard Bîlbîie, pentru că Leonard Bîlbîie i-a fost un înger păzitor apropiat. Iar dacă gîndul va bate către Vladia, fără pic de îndoială că va afla la vreme despre ce este vorba. Doar Bîlbîie nu va lăsa să se ducă de rîpă o veche prietenie și mai ales un an din viața lui, poate cel mai frumos, anul pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu vestitul creion violet, în dreptul cuvântului "fericire" făcîndu-se un uriaș și îmbîrligat semn de întrebare, urmat de altele, ale mirării, adăugate fiind cîteva cuvinte: "fericire? Ce înțelegi, domnule, prin asta? Nu-i pomenită în nici un regulament interior!" III Cu toate că, fără pic de glumă, Șerban Pangratty se tutuia cu Basarab Cantacuzino într-un mod cu totul special, ca între prinți, zicîndu-și unul altuia pe nume, dar vorbind la plural, "dumneavoastră Șerban ce mai faceți?" ori "dumneavoastră Basarab sînteți bine?", invitația pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lui Pangratty, apoi grevele mai dese decît sărbătorile, procesele politice și cele de pe urma războiului, fuseseră destule și surprizele, întorsăturile de frază, conversiunile, disparițiile de pe scena politică ori aparițiile fulminante. Iar Serviciul trebuise să știe tot despre toate și încă un pic pe deasupra. Ei bine, pînă la acest "pic pe deasupra", totul era bine și frumos. Oamenii săi erau capabili, talentați, atenți, muncitori. N-aveau somn, n-aveau odihnă, nu se tîrguiau, nu se plîngeau, nu încercau să se ascundă pe după degetul cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]