2,469 matches
-
-și mai vadă o dată mașina. Cu o seară înainte băuse la ziua unui prieten niște Cabernet albanez care-i făcuse rău. Simțise toată noaptea tananții în ficat, și acum, în zori, avea ceafa dureroasă și o senzație de greață îi picura prin sinusul nazal. Dar răcoarea îl mai învioră, deși dinspre cutiile de gunoi venea un miros caracteristic. Automobilul crem lucea stins, geometric, cu geamurile lună, lângă bătător, între Ladă și Wartburg. Arhitectul scoase cheia argintie și descuie. Lăsă lângă roată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
multora dintre acești rătăciți în cromatismele înșelătoare ale spațio-temporalului. Doar sacrificiul propriei ființe întru dragostea mistică poate determina, aici, cutremurarea trezitoare a semenului care eliberat de negura viețuirii în mundanul temporal își începe urcușul spre plenitudinea transcendenței ce s-a picurat în el. Asumându-și cândva chemarea transcendenței, misticul i-a recunoscut prezența în sine și dincolo de imanent. Și poate că la rândul său, a fost dezvrăjit din mirajul efemerității, a fost deșteptat în ascultarea chemărilor transcendente de un alt temerar
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și întru transcendență. Pentru el, ne-omenescul răutății nu poate fi restrâns doar la definirile oferite de analiza ateului. Această analiză poate fi justă dar se dovedește aici insuficientă. În versiunea misticului, răutatea își are fundamentul în oferte malefice ce picură tentant din crepusculul transcendenței înveninând solul însetat al conștiinței umane seduse. Cum se privește pe sine cel captiv acestei voluptăți înnegurate? De ce misticul consideră că acest spirit, pe care îl definește în limbajul său drept captiv demonizării, ratează cunoașterea profundă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
deschisă. Dar pentru a păși spre ea, omul tentat trebuie să sfideze și apoi să ignore Divinitatea. Odată alegerea negativă împlinită, eul se demonizează în sensul unei intrări în deplin acord cu rezonanțele ce au escaladat infernul spre a se picura în rosturile omului. Voluptatea veninoasă a tentației alunecă cuceritor în pulsiunea conștiinței corupte care își disipează urmele cometice ale binelui deja abandonat. Acest eu întunecat este ecou al sunetului de triumf demonic peste câmpiile sumbre ale unui spirit înfrânt și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
este încarcerată în mod tragic nu numai de îndepărtarea și înstrăinarea celui drag dar și de terifianta dispariție întru totul, efectivă a acestuia, dispariție a cărui nume, moartea, se așează pe buzele oamenilor asemeni unei stânci întunecate de gheață ce picură plângeri amare și încrispări ale neputinței. În mod inevitabil, derularea vieții noastre este direcționată spre survenirea indubitabilă a morții. Acest adevăr simplu este una dintre realitățile cele mai necontestate de către ființele umane. Nimeni dintre cei aflați sub spectrul unei rațiuni
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
se agită exprimând tensiunea acerbă a durerii trupești caută spre a prinde acea eliberare deplin taumaturgică, acea descătușare nu doar din încleștarea unei singure dureri ce izbește dinspre corporalitate ci din întreaga paradigmă a viețuirii în trupul supus topirilor ce picură arzător spre suflet. Aici suferindul își asumă transcendența trecând prin metamorfozele impuse de experiența durerilor fizice. Această experiență transformă conștiința, așadar, spulberând vălul naivității profane ce-o înveșmântă menținând-o în iluzia stării de bine a mundaneității. În acest context
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
prin ciocnire, dar și când se salută creștinii își spun:”Hristos a înviat! Adevărat a înviat!”. Maica Domnului, care venise să-și plângă fiul răstignit,a pus coșul cu ouă lângă cruce și acestea s-au înroșit de la sângele care picura din rănile lui Iisus (culoarea roșie a ouălelor simbolizează sângele lui Iisus care s-a scurs pe cruce pentru mântuirea lumii). Domnul, văzând că ouăle s-au înroșit, a spus celor de față: ” De acum înainte să faceți și voi
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN BĂLEŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by PASCAL LOREDANA-ŞTEFANIA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2081]
-
ici-colo pîlpîie neconvingător cîte o lumină În bezna umedă. Cred că Las Vegasul ar arăta identic, dacă l-ar cunoaște pe Ceaușescu. Rafale de fulgi apoși bat pieziș și mi se pun pe față, În Încremenirea nopții se aud burlanele picurînd. Închid geamul. De undeva zbiară un camion greu, ambalat puternic, apoi peste una dintre unitățile din oraș se aprinde o rachetă de semnalizare, un punct roșu, incandescent, scăldînd cîteva clipe cerul și pămîntul Într-o lumină nefirească, apocaliptică - mi se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
timpul războiului și a fost foarte frecventată de militarii campați în împrejurimile localității.) În general, întreaga decorație interioară a camerelor a fost deteriorată de aburi, într-un mod care ar fi trebuit să fie prevăzut de arhitect, întrucât apa caldă picură necontenit din robinetele grele de alamă, menținând în căzi un nivel minim de căldură (care poate fi ridicat prin apăsarea unor butoane). Temperatura este menținută la 42° centigrade. (O dată, dintr-o greșeală, apa a țâșnit clocotită, și un domn în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
invizibilă și bătrână. În America nu avusese niciodată senzația că ar fi o servitoare. — Dați-mi voie să vă iau umbrela. Domnișoara Meynell vă așteaptă în camera de zi. Tom, care nu purta un pardesiu, îi înmână umbrela din care picurau stropi de ploaie. O lumânare plasată pe pervazul ferestrei le ilumina doar jumătate din față și le proiecta umbrele lungi pe zid. Tom intră în camera de zi, ținând în mână lalelele călcate în picioare. Pearl strigă de afară: — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
las totul baltă și să-i fac, în schimb, o vizită lui Alex“. Dar destinul îl îmbia cu un amenințător cântec de sirenă și Tom hotărî că e preferabilă o înfrângere decât abjecta așteptare. Papucul, înconjurat de copacii care-și picurau lacrimile (ploaia se mai domolise), arăta melancolic și misterios ca o casă singuratică dintr-o poveste japoneză. Storurile erau coborâte, dar se prefira o lumină din camera de zi și o alta dintr-o încăpere de la etaj. Tom își închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Bine, noapte bună. — Noapte bună. Tom deschise ușa de la intrare, apoi se întoarse din nou către Emma: — Nu vrei să mă conduci până la poarta din spate? Străbătură în tăcere pajiștea udă și cărarea acoperită cu mușchi, de sub copacii care încă picurau. Tom deschise poarta. — Emma! Da, da, da. — E în ordine? — Da. Noapte bună. Când Emma se întoarse la Papuc, o găsi pe Pearl șezând pe scări. — Haide să urcăm, Pearl. — Nu. Îmi place aici. Emma se așeză pe treapta de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Rarița, I de la I, P de la parastas și I de la Directorul Băncii Naționale! Clar? Copilul ăsta de cal, mânzul, Puiul ăsta de Gloabă, mânzul nostru are aripi !! “ În camera de serviciu a redacției Expresului Național se auzeau distinct și clar, picur cu picur, picăturile de transpirație căzute pe parchetul proaspăt lustruit cu Luci Lux degresează prin vopsire. Brusc, personajele se precipitară. Pompierul de serviciu sparse pentru a doua oară gura de canalizare hidraulică și întrun gest de supremă voință învârti de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de la I, P de la parastas și I de la Directorul Băncii Naționale! Clar? Copilul ăsta de cal, mânzul, Puiul ăsta de Gloabă, mânzul nostru are aripi !! “ În camera de serviciu a redacției Expresului Național se auzeau distinct și clar, picur cu picur, picăturile de transpirație căzute pe parchetul proaspăt lustruit cu Luci Lux degresează prin vopsire. Brusc, personajele se precipitară. Pompierul de serviciu sparse pentru a doua oară gura de canalizare hidraulică și întrun gest de supremă voință învârti de două ori
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
loc de scăpare. El a izgonit pe vrăjmaș dinaintea ta, și a zis: "Nimicește-l." 28. Israel este fără frică în locuința lui, Izvorul lui Iacov este deoparte, într-o țară plină de grîu și de must, și cerul lui picură rouă. 29. Ferice de tine, Israele! Cine este ca tine, un popor mîntuit de Domnul, Scutul care îți dă ajutor, și sabia care te face slăvit? Vrăjmașii tăi vor face pe prietenii înaintea ta, și tu vei călca peste înălțimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
de slană. Se aude șuieratul de cîine asmatic al Iudei. Descos mai departe timpul, curăț poligrafulgraful de strechea iepelor... Nu am liniște pînă ce secțiunea de aur nu va mugi ca un bivol prins cu picioarele dinapoi În capcana visului: Picură lenea galbenă de pe mîini și descoasă timpul de pe mantaua de cardinal, timpul care-mi mînuiește pedalele de sidef ale tîmplelor mele. SÎngele se scurge și el vesel În aplauzele mulțimii, mă precede Întotdeauna obosit de enclitica teoriilor geometrice, pe
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
scrie că ei se înnobilează ca fluturii toamna, ca frunzele colorate în cădere pe băncile unde, pe sub ziarele necitite, ce zac pe sub brumele groase. Spre amurg se îndreaptă omul, lipsa de interes a ziarelor necitite acoperă orizontul, culorile de pe frunze picură-n taină, râuri de frunze spre orizont se tot sparg și tot curg, odată cu noi, ca și noi...Și în sfârșit, întrebarea fatală, nespusă, doar sugerată. Poetul nici nu vrea să o pună. Ar risca să facă o eroare sau
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
să-l plângă, ci doar își roagă iubita, că „de va fi înnourat, ceață, burniță ori vânt”, să nu mai vină la întâlnire pentru că el s-a culcat (nu a murit) sub o brazdă de pământ...” Gh. Târziu știe să picure amărăciune și lacrimi peste nevolniciile lumești, tot așa cum găsește un refugiu de mântuire în meditații religioase, relevarea preceptelor biblice, considerate scut împotriva răului. Stăpânit de o conformație spirituală profund umanistă, caritabilă, pacifistă și religioasă, iubitor de neam și dreptate, scrie
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]
-
yașilor, iar, mai nou, ciocnirea Căii Lactee cu galaxia Andromeda „în mai puțin de patru miliarde de ani“, cum suna, ridicol-apocaliptic, zilele trecute tonul unui spe cialist la National Geographic. Pentru ca, apoi, aproape să nu treacă zi fără să ți se picure-n auz deja arhicunos cutele formule mioritice „România nu are nici un viitor“, „în câ teva luni intrăm în incapacitate de plată“, „ne pleacă toate valorile“, „terorismul sindical ne spânzură de-a binelea“, „dracu’ se mai duce-n 2012 la alegeri
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
stăncuțe (ni se mai întâmpla), cu sau fără alaiul hăitașilor. De mii se ori mi-am prefirat pe buza somnului liorpăitul fericit al câine lui înotând voinicește prin stuf după rața sau gâsca sălba tică împușcată, extazul fugii prin zăpada picurată de sângele iepurelui, excitația ogarilor la vederea cartușierei și-a întregului harnașament ce prevestea expediția și câte alte detalii de sălbăticie virilă și satisfacție războinică. Sigur că toată lumea, în frunte cu bunicu-meu, a suferit teribil din pricina neînregimentării mele în breaslă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
drum și neapăratele bacșișuri. Iar de nu mi le veți trimite, vor îngriji cinovnicii ruși pentru mine în vro încăpere a onorabilei poliții. Vremea pe aici e cam răcoroasă și, deși amenință pururea să ploaie, totuși nu face decât să picure din când în când. Încolo, dușmanul cel mare al singurătății mele e urâtul. Persoanele câte sunt aici nu vorbesc decât rusește sau leșește, abia vro două din ele rup câte un cuvânt nemțesc ori franțuzesc. Astfel, deși nu tocmai vorbăreț
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Mai bine ai recunoaște cinstit... El însă se replie. Veni cu alte amănunte. Încă mai convingătoare. Iar ei se văzură siliți să înghită gălușca. Redeveniră mofluzi. Și își frânseră mâinile de ciudă. Spre marea lui satisfacție. Pe care le-o picura ca pe un venin în sânge. Deși sta jos, tolănit în scaun, îi privea de sus, ca din înaltul cerului. Chicotea. Degaja o trufie fără margini. Se puse chiar să-i dădăcească aidoma unui atotcunoscător pe niște învățăcei cu caș
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
sau pensule, doar regret. Nu-mi doream un studio de mare artist Doar o paletă care să-mi nască un vis. Încep s-adun maci, gălbenele și bujori Să se preschimbe toate-n culori. Le strâng petalele în mâini Până picură ulei și carmin. Zdrobesc cărbune și lapis în mojare Să pot ridica umbre și zări în depărtare, Să presar pe cerul de noapte Toată pirita stelelor furate. Cu palmele de pigmenți pline, Sărut roșul gurii pe hârtie. Încep să-mi
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93424]
-
părăsesc.” De ce nu ai voie să mă părăsești? m-am trezit întrebând cu grabă. „Pe toate le vei afla la timpul lor, conașule. Acum vezi-ți de treabă în liniște.” Acest sfat a căzut pe un suflet în care a picurat deja nedumerirea, frica, dar și bucuria. Nedumerirea venea din faptul că ajutoarele și sfătuitorii mei s-au lipit de mine așa, fără să-i caut și fără să-i chem. Bucuria era urmarea faptului că aveam în preajma mea mereu asemenea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
vreme, bătrânul s-a întors cu o ulcică plină cu lapte aburind. Bea, să mai capeți puteri, că după o noapte așa de zbuciumată îi ca și cum ai fi tras la sapă. Am urmat îndemnul bătrânului.Încet-încet puterile au început să picure în mădularele mele ca argintul viu...Simțeam că îmi recapăt vlaga văzând cu ochii. „Numai că laptele ista îi descântat, că altfel cum să-mi vină puterile puhoi așa deodată?” gândeam eu pe când sorbeam ultimele picături de lapte. În acest
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]