2,508 matches
-
constituie o astfel de capodoperă unde Lynch etalează tema sa favorită, monstruozitatea, cu o tentă fastbinderiană pe alocuri: vorace femmes fatales, dezaxați absorbiți în propriul univers infernal, învăluiți într-un glamour maladiv, într-o lumină artificială, onctuoasă, cu o muzică picurînd lent, hemoragic într-un decor bizar. Lynch este un estet, colecționar de curiozități teribile, de anomalii ale naturii și combinații funeste care eliberează exemplare unice, memorabile, ieșind din propriul infern al minții, creaturi care-și au locul în bolgiile dantești
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
ale cotidianului: "Și mîinile cărunte îmi sunt / chiar și pașii / o biată femeie tresărind / sub vîntul hohotitor al Dobrogei / în locuri unde-am supt / sucul roșu al rodiei / cu gust de pămînt / mereu așteptînd să se întîmple ceva / norul să picure ceară / vindecătoare/ epavele să învie cernite din sufletul / morților / polenul să se adune ca purpura / în talerul lunii / să învăț să dibui prin întuneric / malul bunei speranțe" (Înfățișare). Așteptările pe care le adnotează au candoarea unor intimități ("pe acoperișe / luna
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
sufletul / morților / polenul să se adune ca purpura / în talerul lunii / să învăț să dibui prin întuneric / malul bunei speranțe" (Înfățișare). Așteptările pe care le adnotează au candoarea unor intimități ("pe acoperișe / luna desculță seduce un arbore // în frunza ce picură / descifrez semnul unei intimități // noaptea îți împrumută trupul și numele"), pătrunse fiind de fluidul netrăitului: "cînd gîndul sporește / spre pașnice spații / cu grădini plutitoare / cu nopți netrăite" (Dincolo). Glisînd între dispoziții diverse, între clipe parcurse interior dar iute înlocuite cu
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
exaltării inspirate. În poezie, pofta nu vine mîncînd, iar talentul nu decurge din exercițiu. Am greși însă crezînd că poetul e un gîgă pasiv pescuind din eter șoapte divine, cînd de fapt el este un ales căruia mișcările duhului îi picură în urechi o muzică aparte. Lovinescu, dezvăluind în Memorii rețeta prin care își convertea muzica interioară în fraze articulate, sau Schiller, mărturisind cum zumzetul cadențat ce-l resimțea în urechi era tiparul inițial care-i chema apoi cuvintele - sunt două
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
versuri. Ultimele: „ne-mbrăcăm noi frumos/ de oraș/ stăm încolonați/ ca niște salcâmi pierduți la ușă// astăzi nu mai ieșim!// stăm acasă/ și trântește ușa cu capul/ de se-aude până hăt/ în Alexandria// din motanul meu/ a început să picure apă/ cu o singură picătură/ poți întemeia un deșert// așa - ca un secret/ între pleoape” (p. 12). Pentru cine cunoaște poezia lui Suciu (mă refer în primul rând la poezia din volumul de debut, Bucuria anonimatului, și mai puțin la
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]
-
cu un necunoscut, București, Editura Humanitas, 2010, 372 p. succint și că, dintre mai multe variante de expresie, cea mai convingătoare e cea mai scurtă. De aici preferința pentru fragmente, miniaturi și picături epice („cînd gîndim, noi nu curgem, ci picurăm" - p. 183), așadar predilecția pentru o proză a cărei principală exigență stă în folosirea cîtor mai puține și mai simple cuvinte. Din concizia aceasta esențială a ieșit o carte al cărei conținut e dat de patru laitmotive, diversitatea lor fiind
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
tot atât de dulce ca și suferința, ca și iubirea. Iubești, suferi, trăiești: iată troița iubirii. Sărutările îți alină setea, dar lacrimile îți trezesc în suflet doruri mari, istovitoare și dragi, pe care nu ți le pot alina nici sărutările. Din ochi picură lacrimile, izvorul cel veșnic al iubirii; din iubire picură cântecul, poezia, frumosul, izvorul cel veșnic al lacrimilor. O bobiță de lacrimă, ce tremură sfioasă pe geana iubitei, e o comoară mai mare și mai prețioasă decât sărutările și îmbrățișările tuturor
Vezi una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste din literatura românească by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64466_a_65791]
-
suferi, trăiești: iată troița iubirii. Sărutările îți alină setea, dar lacrimile îți trezesc în suflet doruri mari, istovitoare și dragi, pe care nu ți le pot alina nici sărutările. Din ochi picură lacrimile, izvorul cel veșnic al iubirii; din iubire picură cântecul, poezia, frumosul, izvorul cel veșnic al lacrimilor. O bobiță de lacrimă, ce tremură sfioasă pe geana iubitei, e o comoară mai mare și mai prețioasă decât sărutările și îmbrățișările tuturor femeilor din lume... O, vanitas, vanitatum vanitas! zice profetul
Vezi una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste din literatura românească by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64466_a_65791]
-
la mică distanță de corpul încă zvârcolindu-se/ corpul meu”, „chipul acoperit de viermi”, „pești răpitori de-a lungul și de-a latul sângelui meu”, „absolut în fiecare zi/ ca un mare plescăit de urs mari bucăți din trupul meu/ picură dintr-o venă în alta”, „un cal cu picioarele trei sferturi în mijlocul pământului” sunt doar câteva dintre imaginile care dau seama de jungla psihologică a personajului din Ghinga. O junglă îndeajuns de domesticită, însă - prin inflație și insistență -, căci de la
Calofilia suferinței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4117_a_5442]
-
întotdeauna paralele, între care pielea făcea bucle precum o tencuială umezită pe dedesubt. Iar umezeala venea mai ales din ochii care pluteau într-un fel de leșie gălbuie din care privirile stârneau inele ca întrun prund de apă în care picură o ploaie de toamnă. Pielea, ale cărei riduri păreau așezate cu ghearele, îi dădea un aer de reptilă. Hainele erau și ele pe dimensiunea pielii și nu a trupului, atârnând peste umerii subțiați, iar mânecile fluturau, ca niște rufe puse
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
prin tot orașul o cărămidă, o banală cărămidă, imposibil de găsit chiar și în șantierele de construcții. Frustrarea pentru faptul de a nu găsi obiectul dorit e completată de disperarea fetelor care o vânează: peste cărămida încinsă ar urma să picure oțet, al cărui abur ar avea virtutea de a provoca avortul spontan. În Fericiri aiuritoare, statul la coadă în speranța de a prinde orice aliment readuce în memoria cititorului îngrozitoarele lipsuri alimentare ale decadei. O fetiță bine instruită de mama
Nostalgice by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4302_a_5627]
-
mai târziu devine, în mintea cititorului, parte integrantă a poemului lui Mircea Petean: "... cel-ce-nu-face-nimic nu mai e deloc un exemplar atât de/ rar încât să trebuiască a fi împerecheat de urgență// cât a aprins o țigară și a început să picure - / ploaia cântă la xilofon frag-men-te amestecate/ Beethoven cu Pink Floyd Bach cu Nazareth/ Santana cu Rachmaninov/ Chopin cu Sting cu Springsteen ori cu Dire Straits// în bălțile din pavaj au că-zut cuiburi/ în care înoată ouă clocite/ în mâz-ga aceea
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
de Nicolae Manolescu în alegerea celor 20 de voci. Antologiile sînt obiecte rare, la răscrucea istoriei unei țări, a unei generații, a unui om. Gloria antologatorului e vecină cu oprobriul (ambivalența se asumă intrinsec), dar mantra (asul din mînecă) îi picură la ureche: „o antologie nu e o enciclopedie” și astfel supraviețuiește remușcării dubitative „mai puține poeme, mai mulți autori?”. Editura Vaso Roto a agreat însă formatul 20 x 10 poeme, căci răspundea pe undeva expectativei sale de examen în profunzime
Cătălina Iliescu-Gheorghiu: „O antologie nu e o enciclopedie“ by Simona Sora și Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2860_a_4185]
-
strâns codrii... Cum și i-a pus/ în desaga văzduhului, lent.../ Ușor fantastic, inaparent/ Mi s-a părut vântul./ Orbi tot pământul,/ Tot cerul, toată vecia./ Nici un zbor./ Nici un neabsent./ Ca din ulcior în ulcior,/ un exordiu de flori bâiguitoare/ picura-n nebunia/ celuilalt sau a acelui moment/ halucinant" (moment halucinant). Cu o gesticulație uranică, poetul angajează stihiile în viziunea unui subiect ce se recunoaște demențial în abisalitatea sa clocotitoare de contraste: "o spumă/ în trecere pe malul acestui lac de
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
Emma Nicholson, baroneasă de Winterbourne, și al primarului Gheorghe Ciuhandu, ediția a XXX-a Festivalului Internațional Timișoara Muzicală prilejuiește melomanilor luxuriante plăceri muzicale. Duminică, 15 mai, de la ora 19, la Colegiul „I. Vidu“, harpa neîntrecutului maestru Ion Ivan Roncea va picura sonorități rafinate din „Codex Caioni“ de Ioan Căianu, „Dansuri vechi din Transilvania“ de Ferenc Farkas, preludii de George Enescu și Carmen Petra Basacopol, „Primul Arabesc“ de Claude Debussy sau „Sonată“ de Mateo Albeniz. Din Germania vin soliștii recitalului programat luni
Agenda2005-20-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283681_a_285010]
-
nici nu putem spune, vai, că posteritatea îi e tulburată de prea multe readuceri în lumină. Aceste câteva rânduri, dintr-o pagină pe care, odinioară, o împărțeam, nu pot ține loc de retrospectivă. Sunt doar un fel de-a mai picura câteva versuri, dintr-o operă nicidecum săracă, sărăcită, însă, de ne(re)citire. Perioada cea mai fastă, deși biografic împunsă de hărțuiri și dezamăgiri, e a anilor ‘70, cu poezii de dragoste, amărui și insinuante, punând surdină dar închipuind, în
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]
-
evitat, de ținut în rezervă. În scrisul căruia spiritul își sărbătorește nunțile imposibile, catastrofale, cu carnea, devenind gîndire pură, impersonal divină." (p. 232) Cu asemenea etichete gongorice de pe urma cărora Bataille aduce cu posesorul unei lucidități impersonale de origine divină, portretul picurînd de dulceață hagiografică închinat lui Bataille e aproape gata. Nu mai rămîne decît să lăudăm detașarea cu care bibliotecarul francez a cercetat lumea, detașare pe care nu a avut-o defel. În rest, Bataille nu numai că nu e insuportabil
Autorul fără viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7310_a_8635]
-
presare peste ele mărar proaspăt, tocat foarte mărunt. Figura purta denumirea conspirativă de Ťamor la pliculețť." Stomatologul Noimann este însă un intelectual, divorțat, consumă băuturi fine, are tabieturi, dulapuri pline cu costume de haine impecabile și un acvariu în care picură alcool pentru a observa comportamentul peștilor și pentru a-i căli. Acestea sunt personajele cărții, foarte generoase naratologic în tipologia lor insolită, deși, în acest prim volum ele nu interacționează, iar aportul lor la narațiune se rezumă la descrierea ciudățeniilor
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
vocea și mersul lui Pointsman mereu distincte de ale celorlalți. Cum o să sune acuma, cu vasul ăla de toaletă? Roger și Jessica îl lasă pe doctor la o intrare laterală, în care acesta se pierde, rămînînd în urmă doar ploaia picurînd de pe streșini și serifurile unei legende ilizibile pe prag. O iau înspre sud. Luminile bordului lucesc blînd. Fascicule luminoase antiaeriene mătură cerul ploios. Mașina zveltă tremură pe șosea. Jessica se ghemuiește, alunecînd în somn, scaunul de piele pîrîie. Ștergătoarele mătură
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
sunt acum consecințele. Pe unde te duci, dai peste oameni cu urechile ciulite de tablă, care nu mai aud foșnetul vîntului ce încrețește apa și leagănă brazii, nu mai aud ropotul ploii susurând în burlane, ci doar șirul vorbelor clevetitoare picură din nourii grei pe pământ. Poetul nu precizează despre ce fel de tablă e vorba: de zinc sau de cupru sau poate de aur. Urechile stau la pândă pe acoperișuri, iar înlăuntru timpanele răsună asemenea tobelor, umplând sufletele de neliniște
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
ce-și inoculează în vene heroină, ghearele scot la iveală rotițele unui vechi orologiu menit să bată ora finală. Înfășurat într-o mantie de tunete și fulgere, poetul contemplă „aristocrația stejarilor de pe Pietrele Nordului”, sub cuibul de ciori, din care picură „găinațul literelor”, asemenea unor strălucitoare medalii, în „urechea surdă a Nopții”. „Lăudat fie Domnul! Lăudat fie stejarul”, rostește el, contemplând scaunul gol de lângă focul vecinic, unde zac șapte securi aruncate în iarbă, alături de șapte sicrie din care ies umbrele celor
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
pe nici o altă copilărie și, în orice caz, nu pe copilăria unui Ťcopil de tranzițieť, cu toate avantajele consumerismului castrator al imaginației", scrie Aurora Liiceanu în prefață. Un prim ,discurs", al amintirilor nedezghețate încă de tot, care nu curg, abia picură, e luat în primire, dintru începutul cărții, de discursul despre metodă. Autorii, specialiști (dacă omul și poveștile lui pot fi domeniu de expertiză) în științe umane - de la literatură la jurnalism, de la antropologie la psihologie, ori la studiul imaginii și de la
De-ale gurii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10843_a_12168]
-
îngădui starea de plural dintr-o succesiune de mărunțiri de sine de la o clipă la alta, de la un an la altul: "Inima copilului meu -/ O herghelie/ De cai tineri,/ Cotropindu-mi duios/ Trecutul,/ Nesomnurile...// Toamna de-afară,/ Tremurând prin geam,/ Picură miere și doruri/ Pe tâmplele mele/ Albite,/ Iar eu,/ Eu îmi aștept copilul/ Ca pe cea mai adevărată,/ Mai luminoasă cărare/ Spre mine însămi. Un buchet de pasteluri vădind frăgezime sufletească, răbdare și extaz față cu ce ne rămâne după
Actualitatea by George Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/8131_a_9456]
-
ochii pe glezne/ și priveau de acolo cleios pe sub arcadele grele-/ renunțasem la tot pentru ea/ asuda într-o baie turcească/ o pădure întreagă de nuri/ ca să fur sentimente/ renunțasem la mâini."( Stăpânul lupanarului) sau "Nu scăpai niciodată de voci/ picurau de pe lobi ca niște cercei de arsenic/prea copți/ se lichefiau albicioase prin crengi/ altele respirau lipicioase prin pielea de lemn/ rămâneau ca un prurit/ în porii deschiși/ incapabili să se apere./ Era un fel de pornografie în vânt/ aveai
O editură, două cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9580_a_10905]
-
care-i absorbise tot sufletul, aceea de a sculpta în ceară. E un fel de a spune a sculpta, pentru că tehnica lui, din câte-mi aduc aminte că ne spunea, era a încălzi ceara divers colorată și a o modela picurându-o cu precizie și talent în lucrări plastice remarcabile. Erau timpurile cum erau, în anii 70 și 80, și versurile sale visătoare ca îngerii, și ciudate, erau lăsate mereu pentru altă dată, și de la o vreme autorul și-a retras
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]