3,569 matches
-
ar fi viața de familie ori activitatea într-o comunitate. Carisma este un foc ce arde și se transformă, care modelează inimile consacraților, pregătindu-le pentru o «ascultare» fără drept de apel, fără legături care să frâneze sau să pună piedici. În calitate de consacrați nu putem fi garanții ordinii și ai disciplinei, așa după cum nu suntem nici modele demne de a fi urmate, ci suntem martorii carității creative a evangheliei printr-o prezență care se vrea a fi o mică lumină în mijlocul
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
merge, nu poate fi calea care să ne dea speranță, care să ne asigure viitorul. Noi suntem doar o parte a lumii; suntem limitați, suntem parțiali. Avem datoria de a-i învăța pe tineri să nu le fie frică de piedici, să aprecieze limita, să nu se teamă de parțialitate, să nu le fie frică de cusur, ci să știe să-l transforme într-o punte pentru a atinge perfecțiunea lui Dumnezeu, care nu înseamnă absența limitelor, ci este perfecțiunea iubirii
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
muncii și operînd o rotație a sarcinilor, deoarece atît securitatea cît și productivitatea depindeau de colaborarea lor [Stein, 1964]. El confruntă această interpretare cu notele despre maiștri, apoi cu cele despre lucrătorii de suprafață. Să citam alte exemple de interpretare: piedicile puse de muncitori [Roy, 1952], obsesia timpului în redacțiile de televiziune [Altheide și Rasmusen, 1976], imposibilitatea unor grupuri etnice de a se adapta constrîngerilor muncii legale [Bourgois, 1995; Liebow, 1967], discrepanțele între cultură comunității de origine și reușită în țara
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
ideea lui, să plecămde aici. Avem cu ce trăi. Voi munci. - Oh, ce nebun ești, Felix. Dar nu ești încă major. Și-apoi... tu ai o carieră grea de făcut, trebuie să fii liber, mâine am să-ți fiu o piedică. - Niciodată. - Nu e bine ca cei doi soți să aibă aceeași vârstă, urmăOtilia foarte serioasă, bărbații se plictisesc repede. - Otilia, tu nu mă iubești. - Ba da, ba da, Felix. Tocmai fiindcă te iubesc. Am visat pentru tine glorie, avere, îți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
el, trebuie să te despăgubești. Ei, cum ne-am înțelege noi! Dumneata ai mult din caracterul meu! Ești liberă, independentă, lipsită de prejudecăți. Îți spun aici între patru ochi. Olimpia e bună, n-am nimic de zis, dar e o piedică pentru cariera mea. Moale, fără fler. Crezi că soacră-mea Aglae mi-e simpatică? Ce vrei să fac? Spune-mi o vorbă, și sunt gata. Olimpia nu rămâne pe drumuri, are părinți, avere. Nu mai e copil la mijloc să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spui, mă rog, ce poți să faci? - Cum ce pot să fac? întrebă indignată Aglae. - Asta te-ntreb și eu, zise calm Stănică, dar cu vădităintenție de a excita. Vrea s-o adopte, și pace. Legal nu e nici o piedică. - Mâncați, îndemna Simion pe Aurica și pe Titi, mâncați, mâncarea este elixirul vieții! și el însuși înghițea cu lăcomie, vârând în gură bucăți mari de pâine și ștergând cu miez ultimele resturi de sos din farfurii. G. Călinescu - Dar eu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
eu cu tine, nu? - Da! mărturisi Felix. - Aș zice că n-ai minte și că ești un zăpăcit. Pentru ce?Să-ți strici viitorul? Să devii un Titi oarecare? Papa te iubește în felul lui, și nu-ți pune nici o piedică. Ai nevoie de bani, de altceva, pentru ce nu-mi spui, pentru ce rumegi în tine gânduri extravagante? Felix se ridică în picioare și, mergând la scaunul Otiliei, îngenunche și o cuprinse în brațe cu scaun cu tot, punîndu-și obrazul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să-și pună numele. Nu fi naiv, amice! N-am păr în cap câte comunicări am făcut eu "maestrului" (internul apăsă ironic), care acum fac parte din opera lui. În scurt, după intern rezulta că sforțarea științifică era inutilă, stîndu-i piedică escrocheria, banalitatea faptelor, sărăcia materială. Acțiunea de demoralizare a internului era așa de totală, încît Felix, spirit ardent și tânăr, nu se lăsă contaminat și nu izbuti să se convingă că e cu neputință să ajungi ceva. Își redactă articolul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sau măcar să nu mai țină la a lui. - Și ce-are de-a face religia în toata chestia asta? întrebă Weissmann. - Are! Dacă tânărul e cavaler, îmi închipui că e vesel să se lepede de tot ce poate fi o piedică. Când văzu că studentul nu se arată deloc încîntat de ideea convertirii la creștinism, Aurica crezu că e mai bine să se înlăture problema religioasă. - În definitiv, declară ea, fiecare om cu credința lui. N-aș avea nimic de zis
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se arată deloc încîntat de ideea convertirii la creștinism, Aurica crezu că e mai bine să se înlăture problema religioasă. - În definitiv, declară ea, fiecare om cu credința lui. N-aș avea nimic de zis, dacă n-ar fi o piedică la căsătorie. S-ar putea face numai cununia civilă. Poate că nu e tocmai bine, așa se zice, sunt superstiții, ce vrei, în care noi femeile credem, dar amorul calcă în picioare orice. - Eu, zise Weissmann, începînd să înțeleagă unde
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Vrei să mă-nsori cu Lili? Mi-e indiferentă, am văzut-o câteva clipe și nu sunt vinovat cu nimic. - Nu vreau să te-nsor cu Lili, ți-am spus numai ce pretindeStănică. Are aerul să spună că eu sunt piedica între tine și eventuala Lili. Totuși, judecând rece, fata e foarte drăguță și n-ar fi pentru tine o partidă rea. Pețitoare eu nu sunt, așa că socotesc închisă chestiunea. - Otilia, zise Felix, strîngîndu-i amândouă mâinile, tumă crezi când îți spun
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Felix, acum? Douăzeci și unu și ceva! Nu?Felix consimți cu capul. Fata îl strânse, ușor, de gît: - Tu știi că eu sunt mai bătrână decât tine? Da, ăsta este tristul adevăr! - Și ce are a face? Crezi că... asta e o piedică... în... - Aș! n-am vrut să spun asta! Cât ești de bănuitor! Am spusdoar că sunt bătrână. - La vârsta asta? Dar ai fizionomia unui copil. Otilia trecu în fața oglinzii și se contemplă. Observația lui Felix era întemeiată. Otilia avea fața
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fi de "rîsul lumii". Într-o situație dilematică rămâne Otilia, pentru care moș Costache nu apucase să depună la bancă decât o sută de mii de lei și care refuză căsătoria cu Felix, pe motiv că ea ar constitui o piedică în calea realizării sale profesionale. Într-una din zile, Otilia părăsește casa și din acel moment Felix nu o mai vede niciodată. După mai mulți ani, Felix se reântâlnește cu Pascalopol, mult îmbătrînit, care îi spune că Otilia e în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
una dintre controversele lor. Stropiți, pe coastele înecate în grosime, de stropi ascuțiți de noroi. - ...Scîrț! Dacă bagă naiba coada să pretinzi alceva, te pleznesc!... Sănătății mele - aerul de vulgaritate nesfârșită pe care-l degajă poezia Generației '80 - îi pune piedică. Nu-i pică bine la stomac. Îi mută nările. Îi dăunează. Nu apleacă oarecine capul să citească un singur vers, de un singur Optzecist, că nu mai are încotro, trebuie să se repeadă în cel mai la îndemînă closet și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o dorește. - Va găsi Flora o soluție! își spuse încrezător Laur, necrezând totuși în iminența unui altfel de final. A pus ceasul să sune la ora 6. Nici nu știe dacă a ațipit când clopoțelul a sunat voios, n-are piedica pusă și imediat îl oprește din zdrăngănit. Se scoală aiurit, a dormit greu în aceste câteva minute sau ore. Acum este refăcut, este calm, este curios și este disperat< îl așteaptă meseria lui. Trebuie să se conecteze la viață, știa
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
meșteri. - Na-vă! Să vă mai uitați la nevestele altora! striga. Didina atunci îl ușurase de portofel pe președinte. Săriseră și nevestele să-și scape bărbații și strigau cu frică. În înghesuială, codoșul s-a apropiat și le-a pus piedică de-au măturat parchetul. Lați i-au lăsat. Se mai amestecară niște chelneri și alți negustori, dar Sandu și Nicu-Piele au terminat repede cu ei. Până să vină sergenții, au plecat cu trăsurile în goană, veseli... Săptămâna brânzei Cine să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
însuși fiind derivatul prin excelență. Iar filozoful nu-i mai mult de un geniu indirect. Nu putem fi atât de generoși cu noi înșine, încît să nu ne zgârcim în libertatea ce ne-o acordăm. De nu ne-am pune piedică, de câte ori fiece clipă n-ar fi altceva decât o supraviețuire! Nu se întîmplă de multe ori să rămânem noi înșine doar prin ideea limitelor noastre? O biată amintire a unei individualizări trecute, o zdreanță a propriei individuații... Ca și cum am fi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
O! dac-ar fi! Dar acest condițional e definiția însăși a Răului. Într-o teologie "serioasă", care ar încerca să salveze în mod absolut pe Dumnezeu, răul nu-și găsește o explicație valabilă. Teodiceele s-au dovedit nemulțumitoare în fața acestei piedici esențiale. Existența răului transformă pe Atotputernic într-un Absolut hodorogit. Devenirea i-a mâncat misterul și puterea. Răul nu e comparabil decât cu un Dumnezeu... laic. Omul nu știe până unde se poate întinde și cât țin granițele lui. Uităm
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și nu-și întorc frunzele ca să-ți ascundă întristarea și să-ți îngroape teama? Va descifra cineva cândva drama de a fi nevoit să traduci dialectic lacrimile, în loc să le lași să curgă-n vers? Și ști-va cineva vreodată câte piedici trebuie dorințelor ca să izvorască gândul, câte înfrîngeri costă înmugurirea cugetului? Și ce toamnă a tinereții este spiritul! Doamne! dezleagă-mă de mine, că de miresmele și de miasmele lumii m-am dezlegat de mult. Spre o căință plină de cântec
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
am dat zadarnic oamenilor aș fi cheltuit în Dumnezeu, ce departe eram acum! Că viața are o calitate de existență doar prin intensitățile noastre, ce dovedește mai sigur decât vidul lumii în absența de iubire? Fără ispitele erotice, nimicul e piedica fiecărei clipe. Doar înfiripările dragostei silesc lumea să fie, iar pasiunile ei sânt o surdină pentru neant. Un minus de iubire este o lipsă de existență, iar vidul erotic, un univers purificat de fire. Nu-i plictiseala o vacanță a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o dezastruoasă desfătare, ce nu poate fi asemuită decât vinului și femeii. Trei mijloace prin care eul este totdeauna mai mult și mai puțin, ferestre spre Absolut și care se-nchid în întunecările vaste ale minții. Căci nebunia-i o piedică ce și-o pune cunoașterea ei înseși - un insuportabil al spiritului. Cu cât omul are margini mai nesigure, cu atât se apropie mai ușor de lipsa de fund a lui Dumnezeu. L-am fi întîlnit noi oare de ar fi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
popor cu destin, care a despicat lumea și i s-a constituit axă. Căci de la întîiul gest de viață, el trebuie să aducă în lume ceva care, desfășurat în timp, devine pentru el totul. Intrării lui în istorie nu există piedici din afară. Zorile lui sau sânt o fatalitate, sau nu sânt - De ce noi, românii, etnic vorbind mai omogeni decât germanii, am trebuit să ne așteptăm soarta o mie de ani? Situația geografică defavorabilă, neprielnicia condițiilor, năvăliri barbare, vecini sălbatici? Dar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
noștri de totdeauna, este nota lor proastă. Căci dacă ei ar fi avut cât de puțin spirit politic, ar fi înțeles că satul nu reprezintă absolut nici o funcție dinamică, iar pentru accesul la mare putere este de-a dreptul o piedică. Satul este substructura și baza biologică a unei națiuni; el nu este însă purtătorul și motorul ei. Un an din viața unui oraș modern este mai plin și mai activ decât o sută din viața unui sat. Și nu numai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sânt substituibile, pe când națiunea este o fatalitate. De aceea, ele sânt un obiectiv principal al revoluției.Pînă acum nu s-a găsit un Sisif al revoluției, care să vrea să dărâme sau să construiască o națiune. Națiunile devin. O nouă piedică în calea României și a revoluției naționale. Națiunile sânt istorice. Putem face istorie? Putem, dar în marginile destinului nostru. Și am putea sări peste el? Am putea, dacă saltul ar fi pecetluit în soarta noastră. Fi-va el? Iată unde
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
verzi. Cuminte * nu era tocma *, dar nasul avea ceva moquesc și era nespus de grațios, asemenea gura. El, având bani, făcea cu dânsa escursiuni în păduri și pe la birturi de vară împrejurul orașului universitar, împreună. cu fata, care era mare piedică, încît nu putea vorbi decât cu ochii. Într-o sară, pe când rătăceau * în pădure, el îi spuse c-ar fi având o taină a-i spune, pe care o știa altfel de mult. Apoi se suiră în trăsură - ei în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]