37,317 matches
-
prea bătrână, moartea implorând. Citește mai mult Mare bătrânăPlajă dogorită,în vânt și în soareumerii tăi putrezise lasă tot mai mult,povara singurătății,a sacului cu sare,te îngroapă noapteaca pe-un mort bătrân.Morții îi dai darul,lacrimile tale,plânse în milenii,spre ceruri curgând,apă zbuciumatăde dor, cu amarulde-a fi prea bătrână,moartea implorând.... XVI. SĂ POT PRIVI CERUL, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016. Într-o cădere, aș vrea cât mai târzie
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
un bulgăre ce se topește în primăvara Ta. Sunt un cânt,o partitură în Simfonia Ta. Acum sunt nor,pe urmă soare, sunt tunet,sunt o fulgerare,sunt ploaia Ta. Tu ? România,tu ești pământul meu, pe care pot să plâng mereu. Sunt o vară,braț deschis spre câmpul tău. Sunt râsul,bucuria Ta; Sunt plânsul-rechemarea Ta. Sunt o Odă în simfonia Ta. Tu,România ? Tu,ești pământul meu, pe care pot să joc mereu, pe care pot să cânt mereu
ODĂ,PĂMÂNTULUI MEU! de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381635_a_382964]
-
ne desparte Eu amintirea voastră o sărut. Sărut prin voi pe-aceia duși prin zări Pentru un trai mai bun , pentru o cale Spre mai frumos. Și vă trimit urări Să treceți sănătoși prin zilele pascale. Iar dacă sufletul vă plânge-ndurerat O știu, e pentru că vă doare viața Iar inima mereu v-a sângerat În nopțile târzii și dimineața. Iar când e soarele pe boltă și străluce Voi, dragii mei pribegi, priviți spre zare Vă faceți suspinând, pios, o cruce
COPII DE ROMÂNIE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381652_a_382981]
-
-i durere pământească și nici necaz să te dărâme Precum copilul să se nască cu sufletul făcut fărâme. Femeie, ochii tăi frumoși, îi văd ades zâmbind cu dor Și par și triști, par și duioși, ca lacrima de căprior Ce plânge, harpă fără glas, durere vie arsă-n spuză, Sau, poate, ultimul popas ori doar pelin pe colț de buză. Femeie, înger păzitor, ai sufletul altar și templu Văzându-te mă înfior, căci îngerilor ești exemplu. Copile, să-nflorești frumos, căci
FEMEIE, ÎNGER PĂZITOR de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381661_a_382990]
-
plecat Sau dintr-al buciumului geamăt, Să știți că...e adevărat. Și dacă veți citi pe cer Un scris cu literă cernită Să știți că-n inimă mi-e ger Și-s călătoare pe orbită. Iar când în ușă-mi plânge cheia Și s-a aprins o lumânare Să știți că eu voi fi aceea Care s-a dus în altă zare. Și dacă veți vedea că nu-s Să știți că nu v-am părăsit Doar printre stele m-am
ȘI DACĂ... de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381657_a_382986]
-
frunze-n deal la vie, Iar strugurii prind să mustească Și boaba-n teascuri reînvie Din fruct cărnos și copt în soare, (Roz delicat ori roșu sânge) Ce-i prins cu sete-ntr-o strânsoare, În lacrimă de vin ce plânge. Sau poate-o gură de crăiasă, Amirosind aroma dulce, Sărută boaba cea aleasă Când merge seara să se culce La dragul său cel drag pe brață Iar gura-i șerpuiește-alene Pe trupul reavăn, gât și față În sărutările viclene. În
TOAMNA, ÎN VIE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381663_a_382992]
-
tine De când te-ai dus să ne păzești Din zările adamantine. Pe steaua ta lucind în cer Te-ai stabilit și-ți pleci privirea, Îmi aperi sufletul de ger Cu palma ta. Și cu-amintirea. Din lacrimi calde ce le plângi Revarsă peste mine ploaie Iar mâinile când ți le frângi Iubirea-ți tandră mă îndoaie. Măicuță bună, te aduc În gândul meu din nopți cu lună Și chiar de-s doar un pui de cuc Cuvântul tău îmi mai răsună
PE STEAUA TA de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381664_a_382993]
-
a viitorului uitat, Din nou, în universul care pururi tace, Iubirea ca războiul după dreaptă pace, Rănește irisul albastru al luminii Cu delăsarea controlat- a slălbiciunii Și iarăși lumea fără de cuvinte piere Și anotimpul trece mirosind a fiere, Căci totul plânge, totul fără vlagă zace De parcă n-ar fi fost nimic până încoace Iar vechiul vis atins devine visul vechi Al vieții strecurate prin strâmtele urechi De ac, într-o interpretare veșnic solo Cu scopul devenirii de acum încolo. Silvana Andrada
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
fulger disperatCa amintire a viitorului uitat,Din nou, în universul care pururi tace,Iubirea ca războiul după dreaptă pace,Rănește irisul albastru al luminiiCu delăsarea controlat- a slălbiciuniiși iarăși lumea fără de cuvinte piereși anotimpul trece mirosind a fiere,Căci totul plânge, totul fără vlagă zaceDe parcă n-ar fi fost nimic până încoaceIar vechiul vis atins devine visul vechiAl vieții strecurate prin strâmtele urechiDe ac, într-o interpretare veșnic soloCu scopul devenirii de acum încolo.Silvana Andrada Tcacenco- 21.02. 2017
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
NU CER NU SOARE Nu vreau, nu pot, nu cer, Nu soare și nici mare Într-un destin de fier Fără de legănare, Genunchii-s prinși în glie Și-i cânt de leagăn stins, Stau in statornicie Doar gânduri ce am plâns, Nu vreau, nu pot, nu vis, O lume tulburată Și chiar dacă n-am zis Aș mai trăi-o o dată, Să-mi vindec doar aripa, Căci încă mai socot, Că va veni și clipa, Să cer, să vreau, să pot. Silvana
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
20.10.2016 ... Citește mai mult NU CER NU SOARENu vreau, nu pot, nu cer,Nu soare și nici mareîntr-un destin de fierFără de legănare,Genunchii-s prinși în glieși-i cânt de leagăn stins,Stau in statornicieDoar gânduri ce am plâns,Nu vreau, nu pot, nu vis,O lume tulburatăși chiar dacă n-am zisAș mai trăi-o o dată,Să-mi vindec doar aripa,Căci încă mai socot,Că va veni și clipa,Să cer, să vreau, să pot.Silvana Andrada Tcacenco
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
valoare Și se rostogolește-ncet, curgându-i la picioare. Își face cruce, mulțumind, și mâinile-și ridică Iar hohote-i țâșnesc din piept și cerul îl despică. Trei puișori de om plăpânzi îi bat timid la poartă Iar biata babă plânge-ncet, gândind la trista soarta Ce-a-ngenunchet-o și i-a frânt și bruma de putere Și-a izolat-o-n vise reci și fără mângâiere. Cu glasuri mici trei copilași colindul și-l avântă Cătând spre lacrimi care curg din inimioara
COLINDUL COLȚULUI DE PÂINE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381667_a_382996]
-
cerului ca păsările, să pot atinge Cerul, sfidând intemperiile vieții. Dragostea divină, să mă topească, să mă încălzească; precum soarele , roua dimineții. Aș vrea să ating, luna,cerul,stelele; să mă contopesc în iubirea-Ți Sfântă! Aș vrea să pot plânge cu lacrimi de iarnă, să pot cânta cu glasul privighetorii, să pot să mă topesc ca zăpada, să înmuguresc în aroma florilor de Mai! Aș vrea să ating imposibilul. Se poate ? Autoarea, Ileana Vicic Stanca. Referință Bibliografică: Dorință / Ileana Vičič
DORINŢĂ de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381688_a_383017]
-
Acasă > Poeme > Emoție > PRIVIND CERUL PASTELAT Autor: Ileana Vičič Stâncă Publicat în: Ediția nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Privind cerul pastelat Privind cerul pastelat, invidiam pasarele, care zburau libere. Plângeam, tânjeam după libertatea lor... Nostalgica ,ptr.o clipă , m-am transformat în pasăre; Aveam aripile lor, vedeam multiplele flori. Călătoream prin Univers, întorcându-mă în țara mea de vis, de dor... Eram că acel călător, prizonier în propriile fantasme,vise
PRIVIND CERUL PASTELAT de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381686_a_383015]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > CĂLĂTORUL ÎNDRĂGOSTIT Autor: Nicolae Nistor Publicat în: Ediția nr. 1944 din 27 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Poate o să plângi când voi sosi din lumi uitate, Unde ascuns am fost o vreme în târgul din cetate, Cu fete răcorindu-și nurii în ploi răzlețe. Poate ai să râzi, dar nu mai sunt cel uitat de tristețe, Port costume scumpe obosite
CĂLĂTORUL ÎNDRĂGOSTIT de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381701_a_383030]
-
O DOAMNĂ...... Autor: Ilie Popescu Publicat în: Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului O frumoasă doamnă, îmi tot spune, Că fără mine n-ar putea scrie poezie, Cuvintele ar îngheța, în loc să învie, Iar de dor ar plânge-n rime, pe hârtie. Dorește a fi o stea, pe un cer plumburiu, Să cadă-n mare și înnece într-un acvariu, Fără mine, pleoapele ar fi pline de ploi, Dorul de noi și de dorințe, pline de nevoi. Mai
DE LA O DOAMNĂ...... de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381694_a_383023]
-
altar. Regret că n-am iubit mai multe În astă păcătoasă viață, Și am lăsat prea des ca ura, Să-mi fie sprijin și povață. Regret că n-am dormit în iarbă, S-o simt cum crește-n primăvară, Să plâng cu ea când iarna vine, Și s-o aștept să reapară... Regret c-am fost prietenoasă, C-am dat din inimă-mi prea mult, Și celui bun, și celui care A râs de aprigu-mi tumult... Regret c-am sărutat prea
REGRETE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381693_a_383022]
-
din ele o fărâmă... Regret că nu am ascultat, A tatei grea, sfântă povață, Și-adesea palme am primit, De la prieteni...de la viață... Regret că rugăciuni n-am spus, Decât atunci, când îngropată În mari păcate am ajuns, Și-am plâns de lacrimi aplecată... Regret că n-am făcut copii, Atât de mulți , încât o viață, Să legăn și să spun povești, Cu ei să-nalț zmeie de ață. Regret că n-am zidit biserici, În care să pictez eu sfinții
REGRETE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381693_a_383022]
-
hupă. Dar pentru oficialități, se oficiau nunți civile și creștine în biserici. Scriitorul Elie Wiesel, distins cu Premiul Nobel, a onorat acest Muzeu precum și Sinagoga care se află la mică distanță. Am întâlnit în acest cartier oameni bătrâni care se plângeau de secetă care-i bântuie de vreo 4 luni. Și cu toate astea totul era verde iar tufele cu hortensii uriașe împânzeau zona! Pe peretele din față a muzeului când intri, apar liste detailate cu evreii uciși sau închiși de
BELMONTE de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381697_a_383026]
-
Crăciunul și el, nu găsăse un brad să-l împodobească pentru fiul său Răzvan. Mergând încet spre casă, cu pași apăsați prin zăppada moale, ducea în suflet vestea tristă pentru fiul său, lipsa bradului. Cum va reacționa oare Răzvan? Va plânge cu siguranță. El, marele Toto, așa cum i se spunea la circ, dorea să îi ofere o viață frumoasă copilului său, mai ales de când îi murise mama. Cuprins de gânduri nici nu a auzit când îl striga cineva. A simțit o
CRISTINA OPREA [Corola-blog/BlogPost/381583_a_382912]
-
Crăciunul și el, nu găsăse un brad să-l împodobească pentru fiul său Răzvan.Mergând încet spre casă, cu pași apăsați prin zăppada moale, ducea în suflet vestea tristă pentru fiul său, lipsa bradului. Cum va reacționa oare Răzvan? Va plânge cu siguranță. El, marele Toto, așa cum i se spunea la circ, dorea să îi ofere o viață frumoasă copilului său, mai ales de când îi murise mama. Cuprins de gânduri nici nu a auzit când îl striga cineva. A simțit o
CRISTINA OPREA [Corola-blog/BlogPost/381583_a_382912]
-
în nopțile de singurătate când spaimele de copil ascund alte spaime muzică tristă viață de noapte filmul acela ce rulează continuu aceiași stație unde coboară o femeie ce privește vitrina cu păpuși despuiate cocheta femeie leșină pe stradă când vede plângând o păpușe de iută Referință Bibliografică: PĂPUȘILE DE IUTĂ / Nicolae Nistor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2283, Anul VII, 01 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Nicolae Nistor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
PĂPUȘILE DE IUTĂ de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381705_a_383034]
-
ca și când, ca și când... mă loveam de umbra unui bine ce rătăcea din vechime. Apoi ningea și începuse mistic să curgă un cuvânt din nor eufemistic, impudic pe josnicul meu pat ca o perdea mânjită de tabac. Dorule de ce ești trist? Cine plânge-ncet, dar țipă? Am căzut din pod pe prispă! Citește mai mult Fără să vreau, sudul meu a fost înlocuit de nordpeste întinderea de sare am trecut un pod,mergând așa agale peste zaream întâlnit o pasăre cântătoarecare mă vrăjea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
propriul meu gând,ca și când, ca și când...mă loveam de umbra unui binece rătăcea din vechime. Apoi ningea și începuse misticsă curgă un cuvânt din nor eufemistic,impudic pe josnicul meu patca o perdea mânjită de tabac.Dorule de ce ești trist? Cine plânge-ncet, dar țipă? Am căzut din pod pe prispă!... V. BINE A ZIS EL, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017. Mă liniștisem parcă... imitam natura atât de perfect încât am căzut din ochiul drept
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
inimile bat a sărbătoare, auzi prin aer rece, acolo de sus prin șoapte de mătase, acuș, acuș, auzi prin vuietul ce fierbe cântul lor, inimi imberbe, ce au plecat pentru un crez al libertății miez de legi. Astăzi cuvintele ne plâng și râd când totul se arată... în uitare iubirea adunată! Citește mai mult Unind în hornul drept a lor bătaiecând toate inimile bat a sărbătoare,auzi prin aer rece, acolo de susprin șoapte de mătase, acuș, acuș,auzi prin vuietul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]