3,250 matches
-
1983), laureat al Ordinului Republicii (1999) și e distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2000). Primele versuri îi apar în 1949. Debutează editorial în 1958, cu amplul poem Răscruce, scris în cheie folclorică și evocând satul postbelic. Versurile din placheta La ruptul apelor (1960) stau sub semnul dorului de ducă și al elanurilor tinereții. Contactul cu lumea mare, adâncirea în tainele propriului eu vor da orizont și substanță liricii lui T., îi vor moderniza într-o oarecare măsură versul. Culegerile
TELEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290127_a_291456]
-
Zalmoxis” (unde e redactor), „Noesis”, „Cetatea culturală” ș.a. A obținut Premiul revistei „Steaua” la Festivalul Național „Lucian Blaga” (1993). Evoluția poetică a lui Ț. înregistreză două etape: una rebelă, suprarealistă, nonconformistă, avându-l ca model pe François Villon, ilustrată de plachetele Bal ca-n iad (1993) și Roși de lună (1997); alta sobră, tradiționalistă, elogiind personalități istorice, ca în volumele De izvoare (1999) și Suflet dac (2000). Exersând inițial în umbra poeziei avangardiste sau folosind un discurs frust și direct, tânărul
ŢENE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290134_a_291463]
-
căutări erotice, când ludicul, absurdul și gratuitatea stăpânesc conștiința poetică (culoarea roșie, intensă, puternică, domină sub diverse forme), dar - așa cum s-a remarcat - „opacizarea nu e gratuită, iar hazardul constituie o alternativă la logica realității convenționale” (Petru Poantă). Începând cu placheta De izvoare se poate vorbi despre maturizarea poetului, care acum își deplânge „adolescența cu ochii roși de ne-ntâmplare” (Adio, tinerețe). Nucul, pom care semnifica tradiția și stabilitatea pentru poetul-tată, la fiu devine un simbol lipsit de consistență: „Nucul dintre
ŢENE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290134_a_291463]
-
al carui hâr artistic l-a descoperit. Mai participa la realizarea revistei „Pagini moldovene” (1932-1933), iar în 1934 inițiază, împreună cu G.M. Zamfirescu, Titus Hotnog, Bogdan Amaru, Constantin Argeșanu și pictorul Ștefan Dumitrescu, lunarul „Cadran”. Editorial a debutat în 1912, cu placheta Lacrimi de copii, urmată, în 1924, de culegerea de „cântece și balade” Au înflorit castanii. Productiv se arată însă prozatorul: culegerile de nuvele și schițe Casă cu muscate albe (1925), Poveștile lui Hinu Ion (1925) ș.a., românele Porunca inimii (1933
TELEAJEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
îl ocupă monografia din 1922 dedicată lui Eugeniu Carada, unchi dinspre mamă, scriitor, economist și om politic, ctitor al Băncii Naționale a României. SCRIERI: Negru pe alb, București, 1910; Maica Sofia, București, 1912; Vladimir Solowiev, București, 1912; De știut, București, 1913; Medalii și plachete, București, 1913; Santa Melania, București, 1913; Vasile Lascăr (1852-1905), București, 1914; Papa (prelucrare după Iosif de Maistre), București, 1915; În cumpănă, București, 1919; Din frământările trecutului, București, 1920; Câțiva sfinți, București, 1920; Norocul lui Iani, București, 1921; Eugeniu Carada (1836-1910
THEODORIAN-CARADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290162_a_291491]
-
stabilește la New York, unde va lucra la Hydrotechnic Corp. (1966), la firma de proiectare Leon Selzer et Co. (1967-1976) etc. Este membru al Asociației Inventatorilor Americani. În 1980- 1991 se ocupă de refugiații români și europeni pe lângă International Rescue Committee. Placheta Versuri, apărută în 1973, este urmată, într-o serie, de alte trei volume (1988-1993) ș.a. sau de romane, de piese de teatru și proză scurtă. Face parte din Societatea Română de Haiku și din cea similară din SUA. Împreună cu soția
THEODORU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290164_a_291493]
-
1941-1945) și Seminarul Pedagogic din Cluj (1945-1946). Va funcționa ca profesor în același oraș până la pensionare (1947-1977). În perioada studenției se atașează de Cercul Literar de la Sibiu. Debutează la „Vremea”, cu versuri, în 1944, iar editorial abia în 1968 cu placheta Restituiri. Va colabora la „Revista Cercului Literar”, „Veac nou”, „Tribuna”, „Steaua”, „Gazeta literară” ș.a. Lirica lui Ț. păstrează ecouri evidente din Lucian Blaga în poemele erotice de început, în care îndrăgostiții, departe de oraș, rătăcesc într-o natură edenică: „Trăim
ŢION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290191_a_291520]
-
Literatorul”, „Țara”, „Carmen Sylva”, „Orientul”, „Icoana vremei” (editată în 1894, împreună cu D. Th. Neculuță), „Vieața nouă” (1898, unde era secretar de redacție), „Carmen”, „Dimineața”, „Minerva” (unde e redactor), „Minerva literară ilustrată”. În 1907 își adună câteva poezii într-o primă plachetă, Cântecul vântului, iar o serie de articole, despre lupta națională a românilor bănățeni, despre evoluția organizării transporturilor pe teritoriul românesc sau cele intitulate Din viața Bucureștilor, le republică în volumul Lucruri văzute... (1909). În 1911 era antrenat de Constantin I.
ŢIMIRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290173_a_291502]
-
săptămînă de săptămînă în gazetă, fără cărți nu eram considerat scriitor, deși, într-o definiție mai largă, acest atribut e dat de stil, nu de cantitatea de hîrtie tipărită. Acum, cînd în fiecare orășel sînt cîțiva, unii cu zeci de plachete și volume, titlul de scriitor nu mai reprezintă mare lucru, nu te scoate din anonimat, nu te face o referință cetățenească. Atunci el avea o certă valoare socială și politică, de care se și abuza. Am văzut destui fără vreo
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a Lucreției Andriu. 364 Cred că dr. Roxana Cristian era prietenă a Lovineștilor și a doctorului Vasile Andriu și locuia În București. 365 Din discuțiile purtate cu dr. Vasile Andriu, am Înțeles că acesta era dispus să finanțeze tipărirea unei plachete de versuri ale surorii sale, la Editura „Litera” din București. Curând după alcătuirea prefeței la poeziile Lucreției Andriu de către scriitorul Barbu Solacolu, soția doctorului Andriu se stinge și am sistat orice dialog privind tipărirea. Nu știam cât de dispus mai
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
neîmplinit. 842 cuminte să nu dați integral deocamdată, toate versurile Lucreției Andriu? Acum, s-ar putea astfel da numai piesele realmente desăvârșite. Eu v-aș face această triere 366. Această triere ar avea un dublu avantaj: Ați da publicității o plachetă lipsită de inegalități, deci Într-o prezentare artistică un mănunchi de versuri excepționale prin care ați fixa Lucreției Andriu un remarcabil loc În literatura românească. Ați lăsa pe altădată piesele mai puțin realizate. De asemeni și traducerile care, oricât de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
intitulată (Cei mai buni) pe țară; În care am existat și eu, cu 9 lucrări. Președintele Asoc. m-a felicitat personal, adăugând o miniatură lucrată de el; am fost În patru expoziții În Capitală, ultima la Ateneu. Voi primi o plachetă, document, ceva ce Încă nu este gata, pe care o primesc primii 10 din cei de la Ateneul Român. Am amănunte pe care le păstrez până ne vom vedea. La mulți ani buni, pictorul Teodor Tatos 43 C.P. Fălticeni, 6 apr
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
aprecierile sale sunt în consens cu cele „oficializate”. Un interesant studiu, Poezia ochilor la Eminescu (1939), încearcă să expliciteze simbolistica și conotațiile metaforice ale ochiului în diferite contexte eminesciene, precum și modalitățile de creare a imaginilor axate pe ochi/privire. Prima plachetă de versuri a lui F.-R., Maria Magdalena, tipărită în 1937, este, în principal, o manifestare de fervoare religioasă, centrată pe ideea jertfei pentru mântuire, dar conceptele și preceptele creștine sunt nebuloase, improprietățile de limbaj și incoerența compromițând mesajul și
FLOREA-RARISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287027_a_288356]
-
dar și din București: „Linia nouă”, „Ramuri”, „Meridian”, „Adevărul literar și artistic”, „Poezia”, „Provincia literară”, „Gând românesc”, „Jurnalul”, „Bilete de papagal”, „Junimea literară”, „Sfarmă-Piatră”, „Jurnalul literar”, „Universul literar”, „Curentul literar”, „Convorbiri literare”, „Revista Bucovinei” ș.a. De sub tipar i-au ieșit placheta Întoarcere în vreme (1935) și traducerea Poeme de Rainer Maria Rilke (1938). În anii 1938 și 1939 anunța volumele Iarbă mare și Drumul robilor, care însă n-au mai apărut. Debutul editorial al lui F. se relevă a fi prematur
FONEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287067_a_288396]
-
, Galina (21.VI.1946, Vărăncău, j. Soroca), poetă. A absolvit Facultatea de Litere a Universității de Stat din Chișinău (1969). A fost redactor la Radio, la Editura Literatura Artistică și la revista „Basarabia”. Editorial debutează târziu, în 1987, cu placheta de versuri Omul către om. Următoarea carte, Crucifix (1993), este marcată de o viziune interiorizată, de efuziuni lirice și un discurs metaforic fluent. Volumul de rondeluri Ne caută o veste (1995) are o formulă lirică ce îmbină meditația sentențioasă gravă
FURDUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287116_a_288445]
-
București, pe care o va absolvi în 1919. Ulterior, predă limba română și franceza la diverse școli, vreme mai îndelungată deținând o catedră la Liceul „Iulia Hasdeu”. Mare parte din poeziile date la iveală în „Vieața nouă” sunt adunate în placheta Flori de flăcări (1923; Premiul Academiei Române). După dispariția revistei, F. frecventează cenaclul lovinescian, unde va citi frecvent versuri și proză (romanele Prietenie, Oameni, Colțuri). Continuă să publice, semnând uneori și Amy ori Miriam, în „Adevărul literar și artistic”, „Sburătorul”, „Revista
FROLLO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287094_a_288423]
-
revistele și ziarele din primele decenii postbelice: „Gazeta literară”, „Iașul literar”, „Luceafărul”, ‚Munca”, „Orizont”, „Presa noastră”, „Scânteia tineretului”, „Urzica”, „Viața militară”, „Viața românească” ș.a. Debutează în 1940 la „Convorbiri literare”, cu tălmăciri din poezia germană, în același an apărându-i placheta de versuri Din inimă, consemnare discretă a impulsurilor erotice și a stărilor de tristețe. Linia aceasta e abandonată după 1944, când F. adoptă, în numeroasele-i volume (începând cu Sub steagul vieții, 1950), postura scriitorului angajat, la modul discursiv, agitatoric
FRUNZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287104_a_288433]
-
Râmnicul Sărat”, era animatorul cercului „Alexandru Sihleanu”, apărea, cu poezii și cronică literară, în publicațiile capitalei: „Revista Carol I”, „Universul literar”, „Adevărul literar și artistic”, „Flacăra”, „Ritmul vremii”, „Convorbiri literare”, dar și în „Ramuri” și „Cele trei Crișuri”. Cu o plachetă de versuri, Zări de altădată (1924), G. concura, în 1926, la Premiul Academiei. Alte poezii intră în Brățara de argint (1930). Din 1924 până în 1928 este funcționar al Bibliotecii Academiei și asistent, între 1927 și 1929, la Institutul de Literatură
GANE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287161_a_288490]
-
Hoffmann, Vechiul Heidelberg de W. Meyer-Förster ș.a. Nu fără o anume dexteritate, dovedită și în numeroase sonete, D. pastișează pe rând toate formulele și manierele artistice, arătând oarecare atașament celei a lui Fr. Coppée, din care traduce copios. Singurele sale plachete (În zări de foc și Drumul sângelui), deși pornesc din fapte trăite, alunecă repede într-un amestec de declamație patriotică, melodramă și prozaic. Aceleași defecte se regăsesc și în poemele dramatice. Doar Eglè a avut oarecare succes, datorat atmosferei tenebroase
DAUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
din Craiova, specialitatea română-franceză (1970-1974), lucrând apoi ca profesor de limba română la o școală generală din același oraș. Debutează în 1971 în „Ramuri”, iar editorial, prin participarea la volumul colectiv Cadran solar (1986) cu ciclul Locuința poetului. Publică apoi plachetele Confesiuni (1993), Himera de hârtie (1996), ambele premiate de Filiala Craiova a Uniunii Scriitorilor, și Catedrala și firul de iarbă (1997). Colaborează cu versuri și recenzii la „Ramuri”, „Convorbiri literare”, „Poesis”, „Familia”, „Euphorion” etc. După 1989, devine redactor asociat la
DEMETRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286726_a_288055]
-
I. Minulescu, semnează în „Revista celorlalți”, „Viitorul”, „Convorbiri critice”, „Sămănătorul”, „Viața românească”, „Ramuri”. Din 1910 până la izbucnirea războiului mondial colaborează mai asiduu la „Facla”, „Viața socială”, „Falanga literară”, „Rampa”, „Insula”, „Universul literar”, „Revista idealistă”, „Capitala” ș.a. Concomitent, dă la tipar placheta La Fântâna Castaliei (1910), piesa Iov (1911), povestirea Zâna din fundul lacului (1912), precum și traduceri din Villiers de l’Isle Adam (Nuvele, 1911) și Th. Gautier (Arria Marcella, 1911). Acestora li se adaugă, în preajma războiului, alte volume: unul de proză
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
vorbă, Parafraza sărutării lui Iuda, Daemonica poemata, Povestea celui ce s-a dus) etc. Cerebralitatea discursului, cu răceala sa inerentă, îngrămădirea de cuvinte rare, cu parfum exotic, versul meșteșugit, dar adesea prea rigid, prea multele figurații artificioase au făcut ca placheta să contribuie la impunerea modernismului la noi, dar și să devină repede caducă. Poeziile adăugate în cele două ediții ale Inscripțiilor pornesc, ce-i drept, din stări similare sau înrudite, dar acestea sunt transpuse în imagini mai puțin șocante, cu excepția
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
a vădit interes și pentru literatura destinată celor mici. Piesa Tică și Mică în excursie (1961), scrisă în colaborare cu Simion Dima, soțul său, s-a jucat câteva stagiuni pe scena Teatrului de Păpuși din Timișoara. În 1976 îi apare placheta cu versuri pentru copii Casa florilor, un agreabil și instructiv „jurnal de vacanță”. A tradus, alături de Erwin Lesll, din opera lui Adam Müller-Guttenbrunn. SCRIERI: Anotimp de aur, pref. Anghel Dumbrăveanu, Timișoara, 1972; Stânca tarpeiană, București, 1975; Casa florilor, cu ilustrații
DIMA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286765_a_288094]
-
1971), surprinde prin schimbarea totală a stilului și a manierei. E o poezie prin excelență discursivă, în care nu se mai întrezărește nimic din grija excesivă pentru formă, ci, dimpotrivă, izbitoare e încercarea de exprimare nudă a ideii. Dacă în placheta de debut D. ermetiza în maniera Ion Barbu, aici, ca și în Poeme mecanice (1973), spiritul tutelar se dovedește a fi Nichita Stănescu, depistabil încă de la titlurile poemelor: Ceea ce se vede, Ceea ce abia se mai vede, Ceea ce se aude, Ceea ce
DRAGANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286846_a_288175]
-
română” (1912-1913), semnând Castor și Pollux, pe când era student la medicină în București. După războiul din 1916-1918 (la care a participat ca medic militar), a fost remarcat de E. Lovinescu, care îi publică în „Sburătorul” (1921-1922) versurile ce vor constitui placheta Cântece pentru Lelioara (1923), apreciate superlativ de critic. Continuă să colaboreze la „Adevărul literar și artistic”, „Adam” ș.a. și să editeze noi volume de versuri și proză. Între 1933 și 1938, redactează revista „Tribuna medicală”, în care, pe lângă articole profesionale
DORIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286835_a_288164]