15,513 matches
-
Seattle. Asfaltul și combustia internă ne transportă pe noi și pe Lincoln Town Car către sud. Dacă tot călătorești în felul ăsta, ai putea la fel de bine să vizionezi lumea la televizor. Geamurile electrice sunt ridicate până sus de tot, așa încât planeta Brandy Alexander are o atmosferă de-un albastru cald, nemișcat, tăcut. Sunt precis 21 de grade Celsius, și afară, dincolo de sticla concavă, toată lumea de copaci și stânci aleargă pe lângă noi în miniatură. În direct prin satelit. Noi suntem mica lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
rămas din școală. Un sărut, și cartea poștală e-n drum spre lacul Washington. De la Seth: Când s-a transformat viitorul dintr-o promisiune într-o amenințare? Un sărut, și-a pornit cu vântul spre Ballard. Numai când vom devora planeta asta Dumnezeu ne va da alta. Vom rămâne în amintire mai mult pentru ceea ce-am distrus decât pentru ceea ce-am creat. Autostrada 5 șerpuiește în depărtare. Din vârful Acului Spațial, benzile sudice sunt lumini roșii în plină viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
depresie post-partum. Sari la micul dejun, în dimineața asta, când Brandy și Seth erau plini de bani proveniți din vânzarea medicamentelor, mâncam de la room-service și Seth zice că Brandy ar putea călători în timp la Las Vegas, pe o altă planetă, în anii ’50, și s-ar potrivi de minune. Planeta Krylon, zice el, unde glamboți sintetici flexibili ți-ar liposucționa toată grăsimea și te-ar remodela din cap până-n picioare. Și Brandy zice: — Ce grăsime? Și Seth zice: — Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Brandy și Seth erau plini de bani proveniți din vânzarea medicamentelor, mâncam de la room-service și Seth zice că Brandy ar putea călători în timp la Las Vegas, pe o altă planetă, în anii ’50, și s-ar potrivi de minune. Planeta Krylon, zice el, unde glamboți sintetici flexibili ți-ar liposucționa toată grăsimea și te-ar remodela din cap până-n picioare. Și Brandy zice: — Ce grăsime? Și Seth zice: — Ar fi minunat dacă ai putea face o vizită din viitorul îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
așa cum poți conduce doar la două jumate noaptea într-o mașină decapotabilă, cu o pușcă încărcată și-un ostatic c-o supradoză. Brandy își ascunde ochii în spatele ochelarilor Ray-Ban, să poată conduce în intimitate. Glamour, instantaneu de pe-o altă planetă în anii ’50, Brandy își trage o eșarfă Hermès peste părul roșcat și-o leagă sub bărbie. Eu nu mă văd decât pe mine reflectată în ochelarii Ray-Ban ai lui Brandy, mititică și oribilă. Încă încordată și debusolată de aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
E doar cea mai mare greșeală pe care mă pot gândi s-o fac. La fel e și drumul spre cea mai mare descoperire. E așa pentru că suntem prizonieri în propria noastră cultură, în faptul că suntem ființe umane pe planeta asta, cu creierul pe care-l avem, și cu aceleași două brațe și două picioare pe care le au toți. Suntem captivi într-o asemenea măsură, că orice cale de evadare pe care ne-am putea-o imagina ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ceea ce se întâmplă e ceea ce-mi doresc. Chiar mai bine decât mă așteptam. Nimeni n-a observat. Lumea noastră gonește val-vârtej drept spre viitor. Flori și ciuperci umplute, oaspeți de nuntă și cvartet de coarde, mergem cu toții împreună pe Planeta Brandy Alexander. În holul de la intrare e Prințesa Prințesă, care încă mai crede că deține controlul. Senzația e de control suprem și extrem asupra tuturor. Sari la ziua când vom fi cu toții morți și nimic din toate astea nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Și dacă-mi dau vălul deoparte acum, voi fi doar un monstru, o victimă mutilată mai puțin decât perfectă. Voi fi doar cum arăt. Numai adevărul, tot adevărul și nimic altceva decât adevărul. Sinceritatea fiind cel mai plictisitor lucru pe planeta Brandy Alexander. Și Evie ia ținta în cătare. — Da! urlă Ellis din cămară. Da, fă-o, uriașule! Dă-mi-o! Trage-mi-o! Evie se uită cu un ochi mijit de-a lungul țevii. — Acum! țipă Ellis. Țintește-mi drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
imaginar Al Cincilea Cerc era ca și cum s-ar fi aflat de fapt dincolo de capătul universului, întrucat concepția lor despre lume și despre distanțe era foarte diferită de cea pe care o aveau, și încă o mai au, celelalte popoare ale planetei. Din perioada când asirienii, egiptenii și grecii au început să schițeze hărți timide ale împrejurimilor lor, oamenii din Europa, Asia și Africa, si mai tarziu cei din America, și-au format, puțin câte puțin, o idee despre lumea în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dorsala a uriașului rechin care venea de-a dreptul spre ei. Dintr-o singură mușcătură, ar fi putut zdrobi chila uriașului catamaran că pe o simplă scobitoare. Într-adevăr, era Teatea Maó, ferocele Rechin Alb, creatură cea mai sângeroasă de pe planetă, coșmarul navigatorilor din Pacific, care preferau să înfrunte cel mai teribil ciclon decât să întâlnească fiara cu o mie de dinți precum cutițele. Era acolo, învârtindu-se încet în jurul fragilei ambarcațiuni, pe care ar fi putut-o trimite pe fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Chimé din Farepíti la fel. Uimirea lor era cu totul de înțeles dacă ținem seama că niciodată, în mii de ani de istorie, nici un membru al rasei lor nu se mai întâlnise cu ființe omenești sosite din cealaltă extremitate a planetei. Nu puteau nici macar să-și imagineze, dar destinul dorise că Marara să-i întâlnească în lungă ei călătorie pe supraviețuitorii de pe Sân Juan Nepomuceno, un mare galion spaniol care pornise din Peru către Manila în primăvara lui 1663, dar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să se datoreze faptului că n-ar fi reușit încă să-și revină după ororile naufragiului, ci mai degrabă unei convingeri intime că nu vor mai reuși niciodată să se întoarcă în țara lor îndepărtată, aflată în cealaltă extremitate a planetei. Oamenii de pe Sân Juan Nepomuceno, majoritatea europeni, deși în rândurile lorse aflau o femeie și un copil născuți în colonii, știau că se găsesc aproape la antipozi față de locul lor de baștină, la mii de mile de Manila, care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să-și dea seama că adâncimea și mișcarea valurilor s-au modificat? Era ceva ce ținea de vrăjitorie! Sau mai bine zis de magie; acea magie care le permisese vechilor navigatori polinezieni să devină stăpânii absoluți ai unei treimi din planetă. Circumferință acestei planete de-a lungul ecuatorului este de trei sute șaizeci de grade și, dintre acestea, exact o sută douăzeci corespund distanței care separă coastele peruane de cele ale Noii Guinee. Polinezienii stăpâneau așadar o treime a lumii, si o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
seama că adâncimea și mișcarea valurilor s-au modificat? Era ceva ce ținea de vrăjitorie! Sau mai bine zis de magie; acea magie care le permisese vechilor navigatori polinezieni să devină stăpânii absoluți ai unei treimi din planetă. Circumferință acestei planete de-a lungul ecuatorului este de trei sute șaizeci de grade și, dintre acestea, exact o sută douăzeci corespund distanței care separă coastele peruane de cele ale Noii Guinee. Polinezienii stăpâneau așadar o treime a lumii, si o făceau datorită acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
indiscutabila la bordul navei, era împotriva principiilor lui să dispună de un bun care îi aparținea de drept lui Vetéa Pitó, care, din ziua când găsise Soarele care Cântă, se transformase, în ochii tuturor, în cel mai bogat om de pe planetă. Nimeni nu se îndoia că era vorba, într-adevăr, de o bucată de soare, căci atunci cand razele acestuia îl loveau, clopotul le reflectă cu atâta forță, că le lua ochii, si se încingea până devenea imposibil să-l atingă cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un cer de noapte i se lățește pe chip. O galaxie de stele și luni. Buzele-i sunt roșii de la sucul de sfeclă. Pleoapele suflate cu pulbere galbenă de șofran. Și peste ele, o mască mișcătoare de nebuloase roz. De planete cu inele și cratere. Mama Natură spune: — Cer prea multe scrisori de recomandare. Plus un test de poligraf. Patru acte de identitate cu poză. — Patru, spune Mama Natură, ridicând degetele pictate cu henna ale unei mâini. Brățările ei de aramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
bună. Să încerce să-i salveze pe toți de porția lor de suferință. Am iubit întotdeauna războiul. Ne naștem știind că pentru asta suntem pe lume. Și iubim bolile. Cancerul. Iubim cutremurele. În parcul ăsta de distracții căruia îi spunem planeta Pământ, domnul Whittier zice că iubim incendiile de pădure. Deversările de petrol. Ucigașii în serie. Iubim teroriștii. Dictatorii. Pedofilii. Pe cei care deturnează avioane. Dumnezeule, cât iubim știrile de la televizor. Imaginile cu oameni înșirați pe marginea unei gropi comune, așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
umbre mărșăluindu-i pe față, spune: — Singura alternativă ar fi că suntem de-o prostie eternă. Purtăm războaie. Luptăm pentru pace. Luptăm împotriva foametei. Ne place lupta. Luptăm și luptăm și luptăm, cu armele sau vorbele sau banii noștri. Și planeta nu-i cu o iotă mai bună decât a fost înainte de noi. Aplecându-se în față, agățat cu mâinile de brațele scaunului cu rotile, în timp ce armatele îi mărșăluiesc peste față, tatuajele mișcătoare ale mitralierelor și tancurilor și artileriei, domnul Whittier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nevoie să port astea? Bineînțeles, prințesa mea. Toate fetițele sunt aranjate astfel. Ești delicioasă cu ele! "Prințesa" se îndoi amarnic și tot drumul până la școală i se păru că lumea se uită la ea ca la o arătare de pe altă planetă. Își apăsa fundele pe ascuns, în speranța că le va mai micșora, trăgea în toate părțile de acel obiect de tortură pe care toți ceilalți îl numeau guler, una din șosete îi aluneca la vale și la fiecare metru parcurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
frumoși cu lacrimi atât de fierbinți, o așteptau multe alte dezamăgiri în viață. De ce să dea totul, acum, pentru acest coleg lipsit de maniere, alături de care nici măcar nu apucase să înceapă o adevărată prietenie. Luana hohotea și se considera specialista planetei în gafe. Refuză să mai mănânce, să mai iasă cu bicicleta, se ascunse în spatele cărților de școală, încercând să-și adune gândurile ce se încăpățânau să fugă în cu totul altă parte. La sfârșitul lui februarie se întoarse de la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și servită la masă cu lingurița ca din pepene galben, și dacă nu e dragoste, nu e, trebuie întoarsă și mușcată din coadă și pusă iar pe șina lumii, risipitorii de viață trebuie uciși, inutilii care mănâncă aberant și aliniază planetele ca să scuipe-n Univers cu otravă, cu respingerea magneților, cu decăderea și marele râs, cu batjocura din hohotul lui pe spate căzut în nisip, tu nu ești bărbat, cu anularea mea de femeie, de om, de dragoste drăgălașă ca genele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
interstelară ............................................................... Un bilet lăsat pe birou explică totul: ,, Dragă tată. Documentele sunt în sertarul biroului. Nu te speria. Citește și ai să înțelegi ce s-a întâmplat. Andy este un extraterestru formidabil. Am plecat pe ,,ONIX”. Și asta este o planetă formidabilă. Peste două luni vom fi înapoi... Porumbelul ............................................................... Ciuguli ceva de pe la găini, de pe la puișori și apoi se așează pe acoperișul casei, să se mai odihnească. De departe porumbița auzi o detunătură. Un fior îi trecu prin inimă. Zbură în direcția
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
florilor de mai, cântecul melodios al păsărilor, zilele fericite de vară. Se clătină ușor, pentru ultima oară cu capul aplecat, făcând cea din urmă închinăciune și apoi atinse pământul... Un frăgar în liniștea toamnei Astrul de veghe al pământului păzește planeta surâzând pe bolta cerească. Nori albi adie ușor și acoperă întinsul nesfârșit al cerului, iar vântul călătorește peste întinsurile României, ducând în undele lui mirosul parfumat al florilor de toamnă. Picături mari de rouă învelesc plantele într-o haină rece
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-o pe mândra lună să-și oglindească chipul în apa liniștită și străvezie a mării. Fiicele sale, stelele, și-au făcut apariția și ele, împodobind cerul cu prețioase nestemate și făcându-l să semene cu un candelabru uriaș atârnat deasupra planetei dragi. Întreaga natură amorțită își începu visul de noapte, încălzind sufletele ființelor ce colindau faleza întunecată a teritoriului fantasmei și care luau parte, prin cărări de păcură la plămădirea acestui izvor al vieții, fantasme ce întretăiau negura serii și care
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
doar să mă călăuzească în lumea fantastică a viitorului; mi-a spus în graiul său. Nu am putut refuza această invitație și l-am urmat. În drumul nostru, am aflat spre marea mea uimire că în anul 2224 toți locuitorii planetei poartă același nume și al celui mai mare savant român, Paul Negoiță. Acesta a reușit să ajungă pe cele mai îndepărtate planete din univers și să facă viața posibilă pe toate. Deși povestirea spiridușului mi se părea foarte interesantă, l-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]