2,404 matches
-
mai tare. O auzi sunând Din cărare corn, Înspre tine blând Eu să mă întorn. Și când ochii - a ridicat Ea zărește un băiat Ce s-apropie de ea Pe-un cal negru - alăturea. Flori de tei el are-n plete, Negri ochi ca s-o săgete Și la șold un corn de-argint Și pe haine mărgărint. - Ai venit să mă privești Dulce zână din povești, O, te pleacă înspre mine Cu mâini albe, lungi și fine, Iară degetele trase
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
trăgeți flăcăi, Hăi, hăi, hăi! Ș-au adus o iapă șargă Care lumea aleargă, Cu procovățul de argint Cu zale pân- în pământ, Care n-am văzut de când sunt. Și dnia-lui s-o sculat Pe ochi negri s-o spălat, Pletele ș-o pieptănat, La icoane s-o-nchinat, În toiag s-o rezemat Și pe șarga s-o aruncat. Trageți, flăcăi Hăi, hăi, hăi! 295 {EminescuOpVI 296} Ș-o pornit paisprezece pluguri Ca să are șesurile, Dealurile și piscurile Și să samene grâu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
oamenii îi vorbeau în șoaptă. Un act reflex de care nu-și dădeau seama. " Mă întreb ce ai tu adevărat, Doina, în afară de whisky și morfină." " Destul și atât. În fond, ce te supără?" " Totul e construit, artificial, fals. Voaluri, cearcăne, plete de stafie. Un mister calp, gratuit..." N-aș fi zis că-ți displace..." "Ai dreptate... Poate că ăsta e șarmul tău. Ești atât de artificială, atât de strident și agresiv artificială, încît în cele din urmă devii autentică." "Un paradox
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fără zâmbet Ionescu. ― Să aștepte! Vreau să cânte și să danseze. Urâtul o să cânte și ăsta grasul ― îl indică pe Șerbănică Miga ― o să danseze. Florence sugeră cu glas amplu și ferm: ― Când apari seniorita la geam pe înserat / Curg din plete-ți petale de crini... Ceilalți scânceau penibil. Vocea Melaniei Lupu tremura nesigură ca un firicel de ață. Șoferul mormăia nedeslușit. Șerbănică țopăia lamentabil în contratimp. Lacrimi iuți îi alunecau pe obrazul dolofan. Ori de câte ori încetinea ritmul, simțea cum gloanțele îi mușcă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
facem lumina mai mică, propuse Valerica Scurtu, apăsând pe comutator. E 2... Ar putea atrage atenția. Sculptorul cercetă a doua pânză. Un vânător cu bucle blonde. Pe pălăria largă erau înfipte figurine de plumb, sfinții protectori cărora ― pesemne ― personajul cu plete aurii le aducea omagiul său. Penajul prins într-o agrafă de argint aprindea o flacără verde. ― Ce verde! Cine-ți mai face azi așa ceva? ― Uită-l și pe ăsta! Lasă, dom'le, emoțiile artistice! îl repezi Grigore Popa. Inventarie grupul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se "dădea cu scara", iar treaba îl înveselea nespus. Un bărbat cu capul gol și fular de mohair aștepta, lângă florărie, consultîndu-și mereu ceasul. În bar, chelnerii purtau tăvi cu pahare înalte și paie. O jună, cu vindiac lucios și plete până la talie, fuma plictisită în fața unui bărbat elegant care făcea eforturi s-o amuze. La telefoane, așteptau câteva persoane, alături, două cucoane grăsulii, aferate, pline de saci, pachete, cercei, gulere de blană, își sărutau aerul de lângă urechi după o despărțire
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu s-a gândit că are un tată ori un bunic în vârstă sau chiar un străbunic? Să vedem în continuare dacă „Bătrânețea este o piedică în calea creației”. Când eram copil - e cam mult de atunci - vedeam oameni cu plete albe denumiți bătrânii satului și priveam la ei cu respect și cu admirație pentru că erau oameni așezați și știau multe și de toate... Priveam la oamenii de peste 60 de ani și-mi puneam problema dacă voi ajunge și eu la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
aliat în ceea ce fac. Nu sunt de acord cu părerea exprimată de un mai tânăr condeier că bătrânii sunt oameni cu mintea plecată în vacanță și chiar aflată într-un „permanent repaus”. Deloc nu sunt de părerea aceasta care umilește pletele albe ale celor trecuți de 50-60 de ani. Aș dori să-l văd pe acest mai tânăr condeier trecut de 80 de ani cum s-ar simți dacă cineva (mai tânăr) i-ar adresa aceleași cuvinte pe care le-a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cînd te bagi iarăși În pat pentru un ceas după ce ți-ai dat seama că te-ai trezit prea devreme. Într-un astfel de club parohial am plîns pentru prima oară la cinema, cînd am văzut cum temnicerul Îi tăia pletele Ioanei d’Arc În filmul lui Dreyer. Pentru a impulsiona dezbaterea, tata a Început să explice că filmul fusese turnat În ordine cronologică și că, În momentul În care trebuise să i se taie părul actriței, părul ei adevărat, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
căderea Constantinopolului, Încleștările cavalerești din Evul Mediu, victoriile lui Napoleon, toate aceste evenimente nu făcuseră altceva decît să pregătească Întîlnirea părinților mei la Roma. Mi-l imaginez pe tata emoționat, pe mama splendidă și strălucitoare, el, coborîtor din burgunzii cu pletele unse cu unt, ea, floarea unui neam de țărani și de marinari care ajunseseră pînă la cîmpiile udate de Eufrat și făcuseră negoț cu smochine și fistic: Întîlnirea dintre un zeu scandinav și o zeiță feniciană la Vatican! Acest pelerinaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o citezi. Unde naiba Îl vezi?“. Analizez o lucrare a lui Georges Duhamel, Consolatoarea muzică: În niște pagini Închinate lui Johann Sebastian Bach, aflu că există boogie-woogie. Mă extaziez la un „frumos pasaj“ În care Duhamel evocă o soprană cu plete lungi, blonde, (false, desigur), care se desfac Încetișor pe ultimele măsuri din moartea Isoldei („În scena aceea atît de sfîșietoare“, preciza autorul). Tot la rubrica pasajelor frumoase, transcriu o frază a compozitorului Jules Massenet: „Viața lui Schubert, atît de plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
primit de la sora ei o scrisoare bătută la mașină, informîndu-mă că Jennifer se sinucisese cu două luni În urmă. IV A fost nevoie să se folosească forcepsul pentru a mă constrînge s-o părăsesc pe mama, acea tînără meridională cu plete negre și lungi care, Într-o poză În care nu par să am mai mult de trei săptămîni, Îmi face ochi dulci. Dar știu că am auzit destule despre forcepsul ăsta! Părul nu mi-a crescut niciodată pe cicatricea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
-l făcea să dispară, după care mai deșuruba Încă unul. Pe durata unei predici, ar fi fost În stare să deșurubeze toate becurile unei fațade de cazinou din Las Vegas. Bisericile sînt făcute pentru proslăvire, iar eu proslăveam acolo chipuri, plete, sîni Înmuguriți, trupuri zvelte, cefe ca niște petale rozalii de trandafir. Îl proslăveam de departe pe Dumnezeu și pe tinerele fete, un Dumnezeu izolat În tabernacol și fete cu fuste plisate care Îngenuncheau atît de frumos și cărora eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și a-i atrage atenția, m-am străduit timp de cîteva luni s-o numesc Ana Augustina. O cunoscusem de curînd la Universitatea Saint-Louis, unde urmam aceleași cursuri de filozofie și de latină. De Îndată ce o văzusem intrînd În amfiteatru, cu pletele lungi și negre acoperindu-i umerii - asistam pentru prima oară la un curs al cărui auditoriu era mixt - mă gîndisem instantaneu că Într-o bună zi va fi soția mea. Se instalase În rîndul Întîi, iar eu, cu cîteva bănci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Ulitin. Boierul îndesat îl apucă de braț. Văzuse ceva în privirea tânărului. ă Convingeți-l să o vadă pe Lana mea, înainte de a fi prea târziu, îl imploră el. § Pe moment, Ulitin crezu că bărbatul din pat era deja mort. Pletele sale albe păreau un halou în jurul capului. Pielea de pe față era trasă ca unui schelet. Corpul îi era nemișcat, abia zărindu-se dintre pături, încât era greu de crezut că se afla un corp sub ele. Ținea ochii deschiși, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
a răpi secretele impenetrabile, În a deschide depeșele fără să le violeze sigiliile, În a administra otrăvuri dacă secta ei Îi poruncea. Intră deci ca un tânăr agatodemon al crimei, Înfășurată Într-o blană de urs alb, cu lungile-i plete unduind pe sub căciula semeață, cu privirea trufașă, cu uitătură sarcastică. Și, cu obișnuita-mi manevră, eu o Îndrum către pierzanie. Ah, ironie a limbajului - acest dar pe care natura ni l-a făcut ca să tăcem secretele sufletului nostru! Iluminata cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
prin ușa Întredeschisă, te ridici, mai frumoasă decât șarpele care-l seduse pe Adam, trufașă și fără rușine, fecioară și prostituată, Îmbrăcată doar În puterea-ți carnală, căci femeia goală e femeia Înarmată. Klaft-ul egiptean Îți coboară de-a lungul pletelor stufoase, aproape albastre de negre ce sunt, sânul palpitându-ți sub muselina ușoară. În jurul micii frunți bombate și Încăpățânate se unduie un uraeus de aur cu ochii de smarald, țintindu-ți creștetul cu săgeata triplă a limbii de rubin. Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
viața cheltuită Într-un vis de putere n-au făcut altceva decât să-l pregătească și mai avan pentru dorința-i de neînfrânt. În fața acestei regine frumoase și impudice, cu ochii negri ca aceia ai demonului, cu umerele rotunde, cu pletele Înmiresmate, cu pielea albă și fragedă, Rodin e prins de speranța unor mângâieri necunoscute, a unor voluptăți inefabile, freamătă În carnea-i cum freamătă un zeu păduratic zărind o nimfă goală ce se oglindește În acea apă ce-l pierdu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Înșile, Începuseră În cerc, pe cât le putea permite spațiul, o mișcare de revoluție În jurul Pendulului, reușind ca prin minune să se miște fără să-i Întretaie acestuia traiectoria, Învârtindu-se tot mai repede, Își aruncaseră beretele, lăsând să le fluture pletele lungi, negre, iar capetele lor păreau că-și iau zborul de pe gâturi. Urlau, ca În seara aceea la Rio, houu houu houuuuu... Formele albe Începeau să se lămurească, una dintre ele căpătase o vagă asemănare omenească, cealaltă nu era Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
afară pe terasă la crîșma lor favorită. Pe cer nu e nici un nor. CÎnd ajung la rigatoni, Îi oferă un inel. Inelul nu cade Între tăieței. Merg braț la braț către un local de-după-cină, pentru un pahar de-după-cină. Nici o adiere. Pletele Zeldei, pînă la umăr, rămîn neciufulite. Pălăria și cravata lui stau la locul lor. Beau pe terasă. Răsar stelele, neaburite de luminile orașului sau de nori. Semiluna stă Înșurubată pe perna ei de catifea. Își vorbesc unul altuia clar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
bînd Jim Beam cu gheață - Mariana nu voia nimic altceva - Îl apucă nostalgia de propria lui țară, lipsită de nostalgie și deloc complexată de asta. CÎnd vom ajunge acasă, Își spunea În gînd, În timp ce Mariana mesteca gumă și Își flutura pletele În ritmul unei muzici pe care o auzea doar ea, mă voi face cartograful spațiilor ascunse ale Americii, supraveghetorul propriilor noștri genii loci. O să-i arăt Marianei adevărata Americă, nu cea pe care ea o știe din filme și cîntece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
apar pe pereți. Sherrill pare tristă. — Eu nu o să am niciodată copii, spune ea, fără să se adreseze cuiva. Neva Își dă ochii peste cap. Chestiile pentru copii dispar, Înlocuite pe dată de holograme de dame Art Nouveau, cu lungi plete fluturînde. Chelnerul robotic reapare, cu noi pahare de băutură și așază unul dintre ele, cu multă atenție, pe o măsuță cu un picior care apare ca o ciupercă din podea, la capul canapelei lui Wakefield. Maggie zace pe podea, lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
E o adevărată revelație și Wakefield vede deodată În fața ochilor două imense armate, față-n față: bărbații cu mustață contra bărbaților fără. În anii șaizeci, cînd părul lui Wakefield era destul de lung, În America se purta un război În chestiunea pletelor. „Cortina de Păr“ căzuse Între generații, aproape la fel de inflexibilă ca și Cortina de Fier căzută Între Est și Vest. La vremea aceea, erau pletoșii Împotriva Gărzii Naționale. Acum sînt mustăcioșii Împotriva celor rași la sînge. Sus, doamna Petrovici, care privise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lor. Băbuș mi-a oferit gratis crimele lui. Discuția în sala-club, undeva după colțul coridorului, lângă celula lui Gavrilă. Banda înregistrată e presărată de zgomote de cuie bătute. Piele și os, pori imenși, de bețiv, mișcări încete. Mustață pe oală. Plete rare, pe spate, lipite de tigvă. Pe palma stângă tatuaj Jeny, pe dreapta, pe pielea dintre arătător și degetul mare, cele cinci puncte, semnul captivității. Iese rar din celulă. Face icoane bune de protocol. Zâmbește blând și ironic. Da’ ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Însă n-are două piscuri. Chiar de vrei, nu poți să-l minți Nici măcar o picătură: Dânsul ți se uită-n gură Și te caută la dinți. Seamănă cu un țăruș, Din țărână nici nu-l vezi, Poartă-n creștet plete verzi, Răsfirate-n vârtecuș. Dacă te gândești o clipă, Nu-i o pasăre oricare: Zboară cu viteză mare, Dar nu mișcă din aripă. Nu e deal și nu e vale, Nu le vezi prin nori înaltul; Dacă unu-ți iese
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]