2,966 matches
-
tine? Apocalipsa de neevitat era pe punctul să se declanșeze. în timp ce restul pacienților a început să urle „Ooooo, Rachel, de data asta ai pus-o de mămăligă“ și „Pot să mănânc eu chipsurile tale?“, Celine m-a condus, cu capul plecat, în cabinetul asistentelor. Era ca atunci când, la școală, eram dusă în cabinetul directorului. Dar, spre surprinderea mea, Celine nu părea supărată pe mine. Nu arăți prea bine, mi-a spus ea. N-ai arătat bine toată ziua. —N-am prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
încercat. Probabil că a luat și droguri care nu s-au inventat încă“. E un răspuns subiectiv la o întrebare care privește strict faptele, însă cred că am înțeles ce-ai vrut să spui. Până în clipa aia stătusem cu capul plecat și cu ochii bine închiși, dar atunci am ridicat privirea și am văzut-o pe Josephine zâmbindu-i lui Luke cu căldură. Era un coșmar. Nu reușeam să înțeleg cum ajunsesem, de la o poziție de putere totală asupra lui Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Și oare mai exista vreun bărbat cu picioare așa de sexy? Ar trebui să i se interzică să poarte altceva decât blugi, m-am gândit tulburată. Chris și-a ațintit privirea albastră asupra mea. Eu am traversat strada cu ochii plecați. Apoi m-am trezit lângă el. Inima îmi bătea repede, dar senzația era plăcută. Amândoi am zâmbit stânjeniți și înlăcrimați. Nici unul din noi nu știa cum să se poarte cu celălalt în lumea de-afară. — Ce mai faci? a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să te îngrijorezi în halul ăla. Dar n-o să mai fac niciodată. Jur! Mama a venit lângă mine și s-a așezat pe pat. —îmi pare rău pentru lucrurile îngrozitoare pe care le-am spus, mi-a zis cu capul plecat. Am exagerat. Dar așa sunt eu! N-am vrut să te fac să suferi. Doar că vreau ce e mai bun pentru tine... —îmi pare rău că sunt o fiică așa de rea, am spus eu teribil de rușinată. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mare. Mi-a spus că avea ceva să-mi zică. — Dă-i drumul, am invitat-o eu veselă. Cu o mână tremurătoare, mama mi-a întins o bucățică de dantelă neagră. —îmi pare rău, mi-a spus ea cu capul plecat. Nu știu cum s-a întâmplat, dar probabil că mașina de spălat a rupt chiloții ăștia sau i-a făcut să intre la apă. Eu am examinat sus-numiții chiloți, am descoperit că, de fapt, erau o pereche Tanga și că totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că Luke era încă un tip numai bun de călărit. Dar să revenim la scuze. Cât timp m-am jucat cu paharul, plimbându-l pe blatul ud al mesei de parcă ar fi fost o masă de spiritism, am ținut ochii plecați. într-un sfârșit, am încheiat. Nu mai aveam pentru ce să-mi cer scuze și cu toate astea Luke tot nu spusese nimic. înainte de întâlnire, mă temusem de furia lui. Dar aș fi preferat-o acelei pasivități impenetrabile. Cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Wilt, zise el. Aș vrea să aud ce are ea de zis despre ciudatele dumneavoastră obiceiuri. Mă tem că s-ar putea să fie un pic cam dificil, zise Wilt. — Dificil? — Da... Ăăă, vedeți dumneavoastră, problema e că e plecată. — Plecată? întrebă inspectorul. V-am auzit oare spunând că doamna Wilt e plecată? — Da. — Și unde e plecată doamna Wilt? — Tocmai aici e problema. Nu știu. Nu știți? Nu, pe cuvântul meu că nu știu, zise Wilt. — Nu v-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cea mai mică în care locuise vreodată, dar, cu chiria fixată la 127 de dolari pe lună, Tom se considera norocos să o aibă. În primul an după ce se mutase, oricum nu petrecuse prea mult timp acolo. Era mai mult plecat, căutându-și prieteni din liceu și colegiu care aterizaseră la New York, cunoscând oameni noi prin intermediul celor vechi, cheltuindu-și banii prin baruri, ieșind cu femei când i se oferea ocazia și, în general, încercând să își organizeze viața - sau ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în ziua de azi. Știam că Tom e supărat pe mine pentru că l-am pus cu forța într-o situație cu care nu voia să aibă de-a face, dar a traversat și ni s-a alăturat, roșind, cu capul plecat, cu aerul unui câine care așteaptă să fie bătut. Brusc, mi-a părut rău pentru ceea ce-i făceam, dar era prea târziu ca să mă opresc, prea târziu ca să mă scuz, de aceea i-am dat drumul mai departe și i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
bucure de intimitate și, de aceea, am să îmi închei aici prezentarea activităților nocturne. Și dacă sunt cititori care obiectează, am să îi rog să închidă ochii și să-și folosească imaginația. A doua zi dimineață, Honey e de mult plecată când restul lumii se dă jos din pat. E o altă zi încântătoare, poate cea mai frumoasă zi a primăverii, dar se va dovedi a fi și o zi a surprizelor, a unor șocuri care, până la urmă, vor fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Am fi putut s-o prindem pe fetiță și s-o trimitem la închisoare. Iar dacă domnii de la garaj ar fi știut ce are mașina, ar fi putut să o repare imediat. Mi-a fost frică, spune ea cu capul plecat, temându-se să mă privească în ochi. Lacrimile curg acum de-a binelea și le văd căzând în praful de pe jos - efemeride sărate, globulețe lucitoare care se întunecă o clipă, apoi dispar în pământ. — De ce-ai făcut-o? întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de abordare. Ei, măcar știi că se simte bine În preajma ta. Și se poartă firesc. — Poate. Mă privește cu o ușoară Îndoială. După care mi-a zis ce-ar fi să fac și eu ceva util cât timp e el plecat ? La care eu i-am zis sigur că da - și m-am trezit că-mi pune În brațe trafaletele și trei cutii de vopsea și Îmi zice că, dacă lucrez În ritm susținut, poate reușesc chiar să termin sufrageria. — Poftim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
a dispărut complet. Sunt lividă de furie. Pe mine. Pe Connor. Și pe toată lumea. ZECE Jack Harper pleacă astăzi. Slavă Domnului. Slavă Domnului. Fiindcă pur și simplu nu mai suportam... să-l văd. Nu trebuie decât să-mi țin capul plecat și să-l evit până la ora cinci, după care să fug mâncând pământul, și totul o să fie foarte bine. Viața va reveni la normal și nu mă voi mai simți de parcă radarul mi-ar fi distorsionat de nu știu ce forță magnetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
lui Jack Harper În discuție, toată ziua bună ziua. După plecarea lui, fiecare dintre ei se dă drept cel mai bun prieten al lui Jack, care e de părere că ideea lor e absolut genială. În afară de mine. Eu stau cu capul plecat și nu-i menționez numele, nici măcar În treacăt. În primul rând, fiindcă știu că, dacă aș face asta, aș deveni instantaneu roșie ca o pătlăgică sau, cine știe, aș Începe să zâmbesc tâmp. În al doilea rând, fiindcă am sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
întâlnit umblând peste câmpuri, aplecat ca un om de Cro-Magnon, aproape în patru labe. Ce căutați? a zis într-un târziu. Cheia de la cameră. De la Sevgin? Aoleo, e nasol dacă i-ați pierdut-o, nu vă mai lasă aia să plecați... Țârțâc râdea spunând asta, cu un fel de veselie imbecilă, mai mult în ochii mici de tătar decât în gura fără dinți. Că finalul istoriei a fost fericit, cheia argintie-strălucitoare atât de mică, parcă ar fi fost anume făcută să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pliez o dată, dar îmi scapă din mâini și cade pe jos. Doamne, asta îmi amintește de excursiile cu cortul cu familia Brown, când încercam să‑mi bag sacul de dormit înapoi în învelitoarea lui. — Cât timp ziceai c‑o să fii plecată? mă întreabă Suze. — Trei zile. Renunț să mai încerc să împăturesc vesta până ajunge cât o cutie de chibrituri și aceasta își revine ca un arc la forma inițială. Puțin cam dezamăgită, mă las pe pat și iau o gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
i‑ar eu mă simt brusc neliniștită. O, Doamne, ce‑oi mai fi făcut acum? — ...dumneavoastră și tuturor celorlalți clienți ai mei, adaugă. Ca să vă spun că plec. — Cum? Îmi las ceașca de cafea jos, aproape spărgând‑o. Cum adică plecați? Plec de la Banca Endwich. M‑am hotărât să mă pensionez mai devreme. — Dar... Mă holbez la el, îngrozită. Nu e posibil ca Derek Smeath să plece de la Banca Endwich. Nu mă poate lăsa baltă, tocmai acum când lucrurile încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ei, omul de afaceri Luke Brandon (jos, dreapta). „Becky profită cu nerușinare de banii lui Luke“, ne‑a spus o sursă din interiorul firmei Brandon Communications. Între timp, domnișoara Cleath‑Stuart recunoaște că ar vrea să o vadă pe Becky plecată. „Mi‑ar prinde bine să am mai mult spațiu pentru activitățile mele“, ne‑a spus ea. „Poate îmi voi închiria un birou.“ CHELTUITOAREA SECOLULUI Nesățioasa de 26 de ani, care stă la pretențiosul hotel Four Seasons, ne‑a mărturisit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
m‑a cuprins începe să se evapore treptat. În clipa în care Suze îmi aduce un teanc de plicuri cu înfățișare neprietenoasă, simt un junghi în stomac și îmi doresc să nu fi venit niciodată acasă. Cel puțin, cât eram plecată, nu trebuia să știu despre toate astea. — Așa, zic, încercând un ton nonșalant și stăpân pe situație. Răsfoiesc plicurile, fără să mă uit la ele cu adevărat, apoi le las jos. O să mă uit la ele mai târziu. Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
că e, zic după o pauză. Dar, chiar dacă ar scăpa de ea, tot nu m‑ar chema înapoi. Ar însemna să‑și recunoască greșeala. Dar au greșit! Telefonul sună iar și ea se uită la mine. — Te dau sau ești plecată? — Sunt plecată. Și nu știi când mă întorc. — OK... Ridică receptorul. Alo? Îmi pare rău, Becky nu e acasă acum. — Mandy, ai făcut toate greșelile posibile, spune Clare Edwards din ecran. Ai auzit vreodată de depozite bancare? Cât despre reipotecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
zic după o pauză. Dar, chiar dacă ar scăpa de ea, tot nu m‑ar chema înapoi. Ar însemna să‑și recunoască greșeala. Dar au greșit! Telefonul sună iar și ea se uită la mine. — Te dau sau ești plecată? — Sunt plecată. Și nu știi când mă întorc. — OK... Ridică receptorul. Alo? Îmi pare rău, Becky nu e acasă acum. — Mandy, ai făcut toate greșelile posibile, spune Clare Edwards din ecran. Ai auzit vreodată de depozite bancare? Cât despre reipotecarea casei, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
îi plècea grozav s-o înștiințeze pe Pamela cè sunt plecat cu mașina, eu insumi auzind asta mè simțeam de parcè aș fi fost avansat într-un grad superior, devenind brusc un bèrbat important, așa că tații, care sunt tot timpul plecați, eu fiind plecat cu mașina, de fapt, cu tirul! Mașina mea era un tir pe care-l primisem cadou de ziua mea, când l-am vèzut prima datè, atunci când mi l-a adus tata și m-a ajutat sè-l despachetez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
spre noi de la ferestrele care ne Înconjoară? Suntem aici doar noi, cei care zi de zi coborâm disciplinați În adăposturi, zâmbind patrulelor? Noi singuri, orfanii, văduvele, părinții Îndoliați, damele de consumație, denunțătorii, profitorii de război, marii invalizi, ne descoperim capul plecat și Îl aclamăm cu glasurile noastre care nu răgușesc niciodată? * Ea nu dă drumul frazei care nu poate răzbi dincolo de buzele ei, strânse, de pe care rujul s-a șters la market tourist-ul unde ea a băut un espresso, iar Traian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
undeva, prin zona plexului, un roi de albine cu aripi neliniștite. Abia aștepta să mângâie panglica de pe ochiul lui nevăzător și, ah, ce poftă avea să-i sărute pleoapa cu gene lungi a celui sănătos. Observase că el o ținea plecată atunci când vorbea cu cineva. ― Toinette, draga mea, cred că ți se cuvine cel puțin un portret. Îl voi căuta chiar astăzi pe tânăr. Se pare că se pricepe într-adevăr la portrete. De altfel, am auzit că a primit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
În copaci, ba chiar și fălci-de-rădașcă: ghearele de fier, cu dinți, folosite de telefoniștii reparatori, ca să urce pe stâlpi. Copiii n-au voie. Copiii rămân acasă. Copiii așteaptă. Uneori adorm, tot Întrebându-se ce-au să le aducă ai lor, plecații la parașute: suspante - cu care au să se joace de-a caii? ; vreun znac (insignă)? vreun porthart (fără hărți); material de parașută, din care mamele au să croiască și coase cămeși de culoarea untului cam scorțoase, dar se cheamă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]