1,904 matches
-
furnică, Unde te văz subțirică Mă cuprinde-o mare frică. No. 34 Puică, cum te-am iubit eu Să te - ajungă dorul meu, Să te arză cu mânie Să nu te mai văz eu vie Și să crăpi și să plesnești Ca ceara să te topești; Că eu, puică, te iubeam, Gurița ți-o sărutam, Ca pe un pom ce înflorește Și la vreme se pîrguește. Pomul că s-au scuturat 439 {EminescuOpVI 440} Pe mine m-ai ofticat, În inima
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
magazinelor au apărut afișe scandînd : „Vive le culte du corps !”. Prima revelație a acestui nou „cult” am avut o în urmă cu mai mulți ani la New York, în Central Park, unde fumam visător o țigară pe o bancă. O doamnă plesnind de sănătate la cele peste o sută de kile ale ei s-a oprit în dreptul meu și mi-a dat cu poșetuța-n cap, strigîndu-mi de la obraz : „You devil, you’re poisoning our atmosphere !”. Carevasăzică așa, l-a văzut pe Dracu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ani cu politica struțului : dacă nu-i mai vedem, nu mai avem o problemă), ci (și) despre însăși securitatea statului. Nu trebuie să fii un subtil analist politic ca să vezi, pur și simplu să vezi, că tensiunile etnice dau să plesnească pretutindeni în Europa sau că propriile noastre relații cu maghiarii, de pildă, nu mai sînt nici măcar cele de acum un an. În aceste condiții, a cristaliza și promova lupta de rasă (cu nimic mai prejos decît lupta de clasă, de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
petrecute demult, când bătrânii copaci erau niște puișori slabi, fără sprijin. Unii au fost plantați de bunicul bunicului, alții de tataia, și așa până în zilele mele. Ascultam glasul livezii când mergeam în primele ore ale primăverii să mângâi mugurașii abia plesniți pe rămurelele încălzite de soare. Apoi auzeam glasul broscuțelor în apropierea Paștelui, al brotacului verde care anunța ploaia, al greierului care cânta vesel vara și din ce în ce mai trist toamna, când anotimpul rece îl prindea mereu nepregătit. Poveștile livezii spuneau de întâmplări
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
de virtuți și servituți. Dacă s-ar apuca zdravăn de studii, rromii ar înnegri toate topurile muzicale. Alegeți - vă idoli tăcuți ! Cei logoreici plictisesc. Marile orașe și - au golit cerul de mistere. Să trăim atât de intens, încât să - i plesnească urâtului din noi colesterolul. Pentru igiena curajului, fundamental este riscul. Neutralitatea intelectualului este aproape criminală El trebuie să fie ori alături, ori împotriva vremurilor lui. Este foarte greu de condus un popor care are o singură grijă : cea a zilei
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Pământ fenomenele se repetă. Toate ființele care s-au crezut grozave, până la urmă, datorită incapacități lor proprii de a se adapta, s-au autodistrus Gândește-te la dinozauri; s-au înfruptat din bunurile naturii; până la urmă nu au rezistat; au plesnit și au dispărut cu totul. Există totuși niște vietăți care nu s-au temut de nimic. Ele au rezistat tuturor vicisitudinilor. Cel mai edificator exemplu de supraviețuire și adaptare îl putem lua de la moluște. Ele sunt mai înțelepte decât noi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nou s-o ridice. Nici de data aceasta nu reuși decât în momentul când își încordă toate forțele. Bidaru nu reacționă nici într-un fel la reproșurile juste ale soției. Când ai burdușit-o așa de zdravăn? Pare gata-gata să plesnească? Își continuă ea puțin nervoasă, șirul întrebărilor. Îți voi explica totul, însă am o rugăminte la tine: Să nu încerci să o deschizi. S-ar putea întâmpla o mare nenorocire! Te pomenești cumva că ai vreo bombă? Ăi fi și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
aștepta. Fostul hăitaș, de milă, nu se îndura să-l lase singur asupra nopții. - Nuu... măi Fanachi,.. nu merg! Trebuie să iasă din casă Tudor și Anuca! zise hotărât moșierul. Inima fostului hăitaș era întinsă, ca o coardă gata să plesnească. - Nu mai esti nicio casă, boierule... cum.. nu înțălegi?! - Cum nu esti, măi Fanachi! Sări ca ars moșierul. ...Poati, n-o vezi tu, da‟ esti! - O fost, boierule... o fost, acu‟ douăzeci de ani, când o ars păn‟ la pământ
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ei se întâmplă ceva dincolo de priceperea lui. Arșița din ea o mistuia... Începu să bâiguie, să aiureze, strigând mereu ceva nedeslușit... Durerile și zbaterile din sufletul ei nu mai conteneau. Furtuna de afară se porni din nou, parcă, mai înverșunată, plesnind în geamuri și-n pereți. Dintr-o dată, un ăuit prelung și mârâitul lui Pârvu din coteț, - unde era închis noaptea, împotriva lupilor-, tulbură liniștea nopții, îl făcu pe Anton să tresară. Prin ceardac se auziră pași ușori, prelingându-se Anuca
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o clipă stăpânirea de sine. Un val de revoltă se prăbuși peste el. Pereții odăiței s-au strâns în jurul lui, grinda i-a atins creștetul și, deodată, a început să se învârtească, cu tot ce era împrejur... Simți că-i plesnesc tâmplele. Pe lizieră lupii ăuiau... ăuiau întruna. Anton, cu pușca în mână, se repezi afară. Bătrâna moașă i-a spus ceva, în câteva rânduri, dar el n-a auzit-o. La marginea pădurii, lupii, mari și suri ca argintul, stăteau
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
casa unde a crescut. Înapoierea lupului la stăpâna și prietena lui, îl emoționa pe bătrân, dar și pe Anton, peste măsură. - Ioti, măi, că fiara e mai credincioasă ca omul! gândi cu voce tare bătrânul Toma. Cu nervii întinși sa plesnească, cu arma în mână, Anton îeși în ceardac și slobozi câteva focuri în văzduh, spre lizieră. Bubuiturile înmmlțite de ecoul codrilor, în tăcerea nopții înfiorară depărtările. Dar Suru, sub clar de lună, nici nu se clinti... rămase încremenit ca o
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Mărețul codrilor Hățișurile de fagi piperniciți se întindeau până sub creasta Mălușteniului... Acolo începea pădurea de fag și gorun. Mierlele gulerate cântau cuprinse de frenezie. De două zile și două nopți, după moartea bătrânului Toma, Anton cu nervii întinși să plesnească, n-a mai dat pe acasă, colinda în neștire pădurea, să și-i mulcomească. Un măcăleandru sus, pe o creangă de gorun, își înălța trilurile ascuțite făcând să răsune cu ecouri înmulțite pădurea, dar și penajul frumos colorat îl făcu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în care, doar cu câteva luni mai devreme, frigul o prefăcuse fără milă. Iarba fragedă creștea vioaie și, în multe locuri, deja erau răsărite și încântătoarele flori primăvăratice. Mestecenii și plopii își desfăceau frunzulițele cleioase și înmiresmate, pe ramurile teilor plesneau mugurii plini de sevă. Rândunelele, vrăbiile și porumbeii își clădeau voios cuiburile, gâzele mărunte pretutindeni bâzâiau necontenit, iar priveliștea lor îmbătătoare își revărsa tot farmecul în sufletul omului. Pentru cel aflat în permanente și în chinuitoare tulburări interioare, în totală
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
posturi radiofonice foarte greu de prins. Când prindeau, în sfârșit, postul atât de mult râvnit, îi auzeai șfichiuind din degete, de bucurie, sau chiar exclamând în forță, dar cu vocea totuși, controlat coborâtă: L-am prins!, în timp ce-și plesneau intermitent palmele a bucurie, de pulpele picioarelor. După care auzeai: Mama măsii! Ia te uită cum bruiază porcii și escrocii! De multe ori când prindeau postul și-l mențineau așa câteva minute, vedeai pe fețele lor o lumină de satisfacție
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
peste florile acestei primăveri, în ajun de Florii, peste tot ce e mai pur. Fluștura ninsorii abundente acoperă orice perspectivă de a vedea primăvara zburdând pe dealuri și prin pădurile de-abia trezite din somn. Fulgii spulberați de vânt, îmi plesnesc, ca și atunci, în noiembrie acela, vitreg, năprasnic, obrajii. La trei ani de la trecerea lui I. în lumea veșniciei. Încerc să retrăiesc acele momente punctate în jurnal cam așa: “Dimineață. Brașov. Coborâm din tren ca să luăm un autobuz. Stropii de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ochii și-și lipi buzele de rană, bând direct acel lichid respingător de care știa cu siguranță că depindea viața sa. Bău până la ultimul strop, deși setea i se potolise și simțea că stomacul său era pe punctul de a plesni. își stăpâni aceesele de vomă, străduindu-se să se gândească la altceva și să uite mirosul și gustul apei ce stătuse mai bine de cinci zile în pântecele cămilei, și avu nevoie de toată voința lui de targuí hotărât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
faldurile veșmintelor să se târască pe jos ca să împiedice insectele să intre și să-l ciupească de glezne. Zumzăiau cu milioanele, amenințători, mai puțini, bineînțeles, decât în amurg sau în zori, dar impresionanți prin număr și ferocitate, și trebui să plesnească pe brațe și pe gât, căci erau atât de mulți și așa de mari, încât unii reușiră să-l piște chiar și prin haine. Simți clar cum crusta de sare începe să se subțieze și să devină tot mai periculoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de parcă am fi mereu la serviciu, sub ochii unui șef acru, dar corect. Nu ne permitem să-l persiflăm, strâmbându-ne la el, pentru că e corect, ne plătește leafa, dar nici nu avem chef să zâmbim, ca să creadă că, trudind, plesnim de fericire întru idealul fișei postului. Mai curând preferăm să jucăm rolul insului care sfidează amănuntele unei slujbe care a făcut vedetă din plictis și să ne comportăm ca niște sisifi, ființe transformate în substantive comune... Acesta este, neîndoielnic, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la ceva de genul aceșta, să recâștigi optimismul și nota șănătoasă pentru proza modernă. S-a abuzat atât de mult de introspecție. Prea multă mohorală. La urma urmelor, lumea este un șpațiu plăcut și palpitant. Mâna osoasă, care ținuse pipa, plesni neajutorată un genunchi. — Să readucem spiritul lui Chaucer, spuse el. O femeie trecu pe culoar și, pentru moment, Întreaga atenție a domnului Savory fu În mod vizibil captată să navigheze În siajul ei, săltând, săltând, săltând, ca și mâna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
meu, vreau să spun și eu ce gîndesc. 18. Căci sunt plin de cuvinte, îmi dă ghes duhul înlăuntrul meu, 19. lăuntrul meu este ca un vin care n-are pe unde să iasă, ca niște burdufuri noi, gata să plesnească. 20. Voi vorbi deci, ca să răsuflu în voie, îmi voi deschide buzele și voi răspunde. 21. Nu voi căuta la înfățișare, nu voi linguși pe nimeni; 22. căci nu știu să lingușesc: altfel, într-o clipeală m-ar lua Ziditorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
care va vesti sfârșitul rugii de seară a călugărilor... Priveam către fereastra Zânei, unde speram să disting măcar cea mai vagă lumină. Dar... întunericul era a toate stăpânitor... Când răbdarea mea a ajuns la un punct în care ar fi plesnit ca o coardă întinsă peste măsură, clopotul mănăstirii și-a trimis primul dangăt, semn că vecernia a luat sfârșit... Bătrânul a făcut semnul crucii, cum numai călugării știu a-l face, și s-a ridicat în picioare. Cu pas măsurat
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
și puțin adânci în locul râurilor învecinate sau al marii lagune? Oameni și animale evitau mlaștina în care moartea stătea la pândă și chiar stârci, bâtlani, cormorani, rândunici și pescăruși umblau cu ochii în patru, căci, deodată, niște gâtlejuri înfometate răsăreau plesnind din întunecimea adâncurilor, sau un trunchi nemișcat de copac prindea viață și devenea un „güio“, înfricoșătoarea anacondă care paraliza de groază cu privirea. În ramurile de sarrapia urlau, sinistru, maimuțele araguatos și din când în când se auzea - ca scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
laudele pe care nu mai prididea să le aducă fasolei lui. — Divine! Divine, scuzați-mi expresia... Sunt lucruri cărora le duci dorul, acolo, înăuntru... amănuntele... bruma aceea de șofran... foile de dafin... iar cârnații, desigur! Minunați, cârnații... — Încă puțin? — O să plesnesc... Dar mai putu încă vreo două linguroaie, și niște portocale prăjite, și o cafea neagră și tare ce vopsea ceștile. Și un păhărel de coniac care își merita greutatea în aur, chiar și o țigară de foi, pe care Monseniorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
O noapte lungă, comentă părintele Carlos. Astăzi, răufăcătorul Taré al nopții devine un Intié binefăcător. Când luna plină apare așa, pe un cer fără nori și fără ploaie, yubani-i celebrează marea sărbătoare „Nokué“, prefacerea răului în bine. Dansează, mănâncă până plesnesc, beau rachiu până pierd noțiunea lumii, iar fecioarele au obligația să accepte toți pretendenții. - clătină din cap, posomorât. Totul se termină într-o orgie. Nevestele acordă libertate bărbaților lor, iar bărbații, nevestelor și fiicelor! Ce greu e să îi duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
meu... Cu toată neîncrederea mea, în adâncul ființei mele rămâne speranța că, într-o zi, specia umană va ieși din starea ei de amnezie și va întreba: Unde este pământul care va trebui să-i hrănească pe fiii fiilor noștri? Plesni din limbă și clătină din cap: Merită să trăiești ziua aceea! Vâsli fără efort, pe apă în jos, prin năvalnicul râu San Pedro, având grijă doar să evite cu o lovitură de padelă lemnele plutitoare sau copacii dărâmați de furtunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]