2,367 matches
-
este simultan infinit și definit. Viața în lumea inteligibila poate fi, în consecință, descrisă că mișcare care continuă la infinit, si totusi este perpetuu completă (5.8.9.25; 3.8.11.23; 6.5.12.13). Nu există nici plictiseală de această viziune, nici sațietatea din partea celui care vede. Nu există o goliciune pe care sațietatea să o poată îndepărta, nici părți care să nu fie satisfăcute una de cealaltă. Iar absența satisfacției provine de la absența unei sațietăți care ar
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
Executarea. Două minute. (Privi în stânga.) Și cineva să-l trezească pe Hicks. Se auziră câteva râsete, iar Ripley nu-și împiedică un zâmbet care-i lumină fața când dădu cu ochii de biograma caporalului șef, specifică unui om doborât de plictiseală. Secundul Apone dormea profund și visa fără îndoială locuri cu un climat mai blând. Ei îi părea rău că nu putea să se destindă ca el, dar se gândi că poate va fi în stare după această misiune. Compartimentul pasagerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Iași. Călătoresc mult fie cu mașina proprie, fie cu taxiul. Iar drumul meu mă face să cobor zilnic Copoul. În ultimii doi ani mai ales, traficul din Copou a început să consume nervii șoferilor, ducând nu numai la întârzieri și plictiseli în timp ce stai la coada imensă ce te face să înaintezi ca melcul între Universitate și Fundație, dar și la o atmosferă de lipsă de civilizație, căci nervii șoferilor duc la înjurături, la apariții cu bâte de baseball în mână șamd
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
fie peste un pictor ajuns pe culmile insipidei sale arte portretistice, fie peste o femeie de o amabilitate rău prevestitoare („Buon giorno, signora. Io sono il Narratore”. „Felicissima di conoscervi. Vado a prepararvi il caffé”. „Non si disturbi, signora”...î, plictiseala te cuprinde și jalea te răpune. Dar nimeni nu-și alege secolul și cu atât mai puțin personajele. Astea sunt - cu ele povestim. Intrând în stabilimentul signorei Maxima, Metodiu și Iovănuț se uitară cu băgare de seamă în toate părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Am și eu ceva de făcut. —Și Belinda? — Bells? Ei, ea face un curs de secretare în Kensington. Apoi va fi secretara unui editor de modă la Mode. Va fi norocoasă, am spus, fără să pot camufla o umbră de plictiseală în glas; astea erau genul de job-uri pentru care fetele ca Belinda își puneau în pericol lacul de unghii Chanel scoțându-și una alteia ochii ca să le obțină. A, nu, e totul aranjat. Suki era fericită să mă corecteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
bere. M-aș fi uitat la el cu dispreț chiar dacă nu ar fi întârziat atât de mult. —Tu trebuie să fii Tony Muldoon, am spus pe un ton rece, din scaunul de șef din spatele biroului de recepție. Ca să scap de plictiseală, Joe îmi arătase cum funcționează camerele de supraveghere. —Sunt Sam. Întâlnirea nu era la ora trei? A dat din mână cu un gest vag. Am cam întârziat, este? spuse el cu un accent à la David Bailey. Unde pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
în urmă cu câțiva ani. Nu-mi rămâne decât să sper că, de numărul viitor, voi reuși să vă stârnesc interesul și cu alt tip subiecte. Pentru că, vorba scriitorului Liviu Antonesei, în România se poate muri de orice, numai de plictiseală nu. Românii e deștepți Modelul italian (I) Radu Pavel Gheo Una din recentele obsesii ale românilor (și, presupun, ale tuturor țărilor proaspăt intrate în Uniunea Europeană) este - să zic așa - „devenirea întru Europa“. Toți vrem să respectăm normele europene, să ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
ceea ce îți place, timp de 50 de ani. Nu există prea multe persoane în această lume care pot face o astfel de afirmație. Am fost întrebat: „Nu te plictisești niciodată de microfon?”. Niciodată! Deoarece pentru mine nu există momente de plictiseală. Sunt chiar pe scenă, în direct, cu oameni care se deplasează cu mare viteză și, chiar dacă nu mă mișc și eu cu ei, eu sunt acolo. Să faci ceea ce iubești din toată inima, asta-i ideea. Lucram de cinci ani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
bogată, din punct de vedere culinar, se întâmplă doar dacă seminarul este organizat pe banii Uniunii Europene (adică mâncare bună și masivă!). Am învățat să stau în spate pentru a putea pleca, atunci când răbdarea mea se pierde iremediabil, înecată de plictiseala groaznică provocată de neo-limbajul de lemn. Tot felul de campanii de PR, de comunicare, de explicare, de introducere etc. „Nu vreau să vă țin mult...“ și tipul/tipa vorbește de un sfert de oră și va mai vorbi încă un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
inutile; - bârfe, multe bârfe; - priviri încrucișate cruciș sau mieros; - amante de profesori cu mici comunicări științifice; - diletanți, dilematici; - costume sărace, pantofi ponosiți (românii); - costume de lux, pantofi de firmă (românii veniți din Occident); - fără costum, dezinhibați cu metodă (profii occidentali); - plictiseala teribilă din jurul orelor 14-15; - cafeaua întotdeauna prea puțină; - Tanti Lili, femeia de serviciu (Doamne, cum sună...) care se găsește să împacheteze sacii menajeri tocmai în timpul pauzei...; - promisiuni iluzorii de publicare („toate intervențiile vor fi publicate colectiv“); - schimb de cărți de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
plătește altcineva. Și din păcate pentru Tim, majoritatea prietenilor noștri sunt așa. Dacă aș fi îndrăgostită, aș începe să mă pregătesc de pe-acum pentru marea noastră, hm, întâlnire. Dar cum nu sunt, o mai lălăi prin bucătărie, mâncând din plictiseală pâine cu unt și așteptând să termine tata cu calculatorul ca să pot să caut mai multe informații despre Adam. Doamne, știu că am spus mai devreme că nu o să-l sun, dar chiar ar trebui să-l vedeți! Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ar fi drăguț să mă distrez? Măcar o dată? Mă hotărăsc subit să-l sun pe Adam Kirrane imediat ce ajung acasă. Poate o să-mi frângă inima, dar sunt dispusă să-mi asum riscul. Tot e mai bine decât să mor de plictiseală. — A fost genial, spune Tim în timp ce stăm la rând să ieșim din multiplex. Absolut deosebit. Dau doar din cap aprobator, pentru că, așa cum am spus mai devreme, Tim o ia personal dacă nu îți plac filmele pe care le alege. — Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
citesc despre nu știu cine că e dezlănțuit în pat și toate astea. E un pic scârbos, nu? Singurul motiv pentru care citesc porcăriile astea este că pasagerii deseori lasă fițuicile cotidiene la bordul avionului. Și le frunzăresc când iau prânzul. Din plictiseală, sincer. Nu mă credeți? Bine, atunci recunosc. Ador revistele de scandal! Sunteți fericiți acum? Mă întreb dacă cineva a fost cu Adam și a spus mai departe. Sper că nu. Până la urmă, de obicei despre fotbaliști și staruri pop se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Mai ales dacă acest altcineva iese în oraș vineri seară, în timp ce tu stai în casă. Sau e în New York. Și tu ești în Boston. Probabil vă întrebați unde anume se încadrează Tim, dar sunt sigură că Tim mă sună din plictiseală, și nu din iubire. Vorbesc serios. Mă vede ca pe partenera lui de cinema sau cineva care să-i țină de urât pe scaunul din dreapta cât conduce el fără țintă duminica după-amiaza. Ca hoardele de cupluri de irlandezi care nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
exista o notă de fals. Am să constat pe pielea mea, își spuse în gând bărbatul, în timp ce autobuzul sălta de-a lungul șoselei, am să văd dacă fata asta îi va relata profesorului spusele mele. Ce mi-o fi venit? Plictiseală, m-a luat gura pe dinainte, asta-i. I-ar părea rău să se strice relațiile dintre el ți Alexe. Chiar dacă nu-i împărtășea convingerile, vorbele lui Alexe îl puneau pe gânduri, îl stimulau și lui îi plăcea mult să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
atace pentru a se apăra, cu rapiditate, în așa fel încât să nu mai fie timp pentru clarificări, în fața Carminei se putea desfășura fără teama de a fi contrazis. Mai întâi făcu un tur de orizont, analiză în joacă, în plictiseală ultimele evenimente din lume, pomeni câteva nume de seamă, însoțite de mici caracterizări, foarte edificatoare. Parcă acolo, pe covorul persan, între ei, se afla întreaga scenă a lumii, plină de marionete ce așteptau să li se facă cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-le cu îngăduință superioară în timp ce-și rotea cheile mașinii pe deget. Nu, nici vorbă, i-a răspuns Carmina și au început să coboare scările. Mama ta este foarte îngrijorată în privința Fanei, asta-i. Ei, a scuturat mâna a plictiseală Ovidiu, fleacuri de-ale mamei. Fana se simte foarte bine, ca în rai. Maman nu face decât să dramatizeze. Probabil că-i place grozav să complice lucrurile mai mult decât e cazul. Nu-l prea agreează pe Dimitrie, încolo totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fi stat în fotoliu ca pe ghimpi, cu nările strânse parcă din dorința de a inspira cât mai puțin din aerul acelei case, cu pleoapele lăsate pe jumătate, dorind să se înțeleagă, cu orice preț, că pică pe el de plictiseală. Atunci ea ar fi trebuit să se arate excesiv de amabilă, să-i demonstreze unchiului că timpul este așa de limitat încât nu prea știa cum să-l împartă și că nu neplăcerea o îndepărta de casa lor, ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lui Ovidiu se petrecuse după o serie de neînțelegeri, o hârâială de joasă frecvență, care irita fără să doară. Într-o zi el dăduse mai multe telefoane, Carmina nu se obosise să tragă cu urechea, bănuia c-o face din plictiseală. Spre seară își făcuse în pripă valiza, una micuță, îndemânatică, folosită atunci când pleca în delegații. A ieșit trântind ușa. Puțin mai târziu l-a auzit cum pornește mașina. Bănuia că pleacă să-și creeze o recreație, îi plăceau călătoriile neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ți petreci câțiva ani lângă un om te înveți cu felul lui de a fi și-ți vine greu să realizezi adevărul. Ovidiu era un om extrem de planificat. Dacă întâmplător îi rămâneau câteva ore libere, pur și simplu plesnea de plictiseală, nu avea plăcerea lecturii, el nu punea mâna pe o carte decât dacă îi deservea unui scop strict, apropiat. Se plimba ca un turbat prin camere, trântea ușile, se proptea cu mâinile de pervazul ferestrei, pe urmă se hotăra brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bărbatul nu mai era acolo. Atâta pagubă. Nu mai aveam stare, am îmbrăcat rochia mov, mi-am răsucit părul și l-am încolăcit în mijlocul capului, am cutreierat stațiunea de la un capăt la altul, acele ceasului se târau anevoie, mă exaspera plictiseala, am coborât pe faleză, dar mi s-a făcut repede frig așa că am grăbit pasul înapoi spre hotel. În cameră am constatat că recepționera nu-mi plasase pe nimeni, probabil că cei veniți dimineață erau perechi, perechi. Bravo lor! Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
adresa nici un cuvânt și nici eu nu vorbeam cu nimeni. În a doua săptămână a lunii septembrie am ajuns la concluzia că educația universitară este inutilă și de aceea am decis să o consider doar o perioadă de luptă cu plictiseala. Deoarece nu mi-am găsit o slujbă atractivă, nu aveam nici un motiv să părăsesc facultatea, așa că am continuat să merg la cursuri, să-mi petrec timpul liber citind în bibliotecă sau studiind diverse lucruri care mă interesau. * Cu toate că era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu cinci sau șase lanțuri legănându-se și strălucind În soare. Cu siguranță, prietenii lui erau obișnuiți cu această extravaganță, fiindcă atunci când am Întrebat cât era ceasul, mi-au răspuns legănând țeava de canalizare Într-un loc, privindu-mă cu plictiseală. Drept răspuns, Dora Îmi Întinse o fustă pe pat, spunându-mi că: unu, frumusețea oamenilor ținea de interior; doi, tocmai din această cauză, nu era o chestiune de clasă; și trei, În ceea ce o privește... Dar cineva sună la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
superficiale ca ea: „aperitive“ - sigur, nu constituiau felul principal, Însă erau bune de-o gustare. Pescuind niște anacard din bolul de pe masă, a râs cu poftă pe când Își cuprindea noua prietenă cu brațul: — Ei haide, spune-ne care e codul! — Plictiseala, a spus Caricaturistul Alcoolic dând fumul de țigară afară. Fuioare de fum se ridicau din toate părțile fiindcă toți cei din jur fumau ca niște locomotive, iar fuiorul său de fum s-a alăturat leneș norului gri ce plutea pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sau umărul. Totuși, În dorința de a asigura pe toată lumea că nu era deloc interesat de el, sau de oricare alt bărbat, erau momente când se purta destul de distant cu caricaturistul, denigrându-i din senin părerile. Era o poveste complicată. — Plictiseala, a remarcat Caricaturistul Alcoolic după ce a trântit la loc pe masă cafeaua latte. Plictiseala e lucrul la care se rezumă viețile noastre. Zi după zi ne bălăcim În plictiseală. De ce? Pentru că nu suntem În stare să abandonăm această vizuină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]