3,630 matches
-
într-un fel); 7) presupunerea sau afirmarea unui spațiu comun; 8) gluma pentru că se bazează pe valori și cunoștințe comune; 9) maximizarea gradului de cooperare prin adoptarea unei atitudini optimiste (Ai să reușești fără îndoială, știu că poți.); 10) folosirea pluralului inclusiv (să gustăm - adică eu, să vedem ce ai făcut, în loc de eu să văd); 11) formularea unor motivări ale dorințelor emițătorului care să le prezinte receptorului drept rezonabile; 12) presupunerea sau afirmarea reciprocității, astfel atenuînd potențialul agresiv (Azi faci tu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
degrabă cu detașare, ceea ce vorbesc sau fac ei/ele - unul sau mai mulți membri ai unui grup, văzuți din exterior. Dihotomia: narație în termenii lui el/ea și narație în termenii lui ei/ele nu apare așadar datorită contrastului singular/plural, ci datorită apropierii (el/ea) sau detașării (ei/ele). Narația în termenii lui (ei/ele) nu relatează acțiunile a două sau mai multe personaje văzute cu detașare; ea poate descrie doar actele unei singure persoane, dar dintr-o perspectivă detașată
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
dreptei sau o atitudine împărtășită de dreapta sau de stânga sau un partid al stângii istorice", cum notează S. Soare 38. Cei care susțin forțele politice provenite din organizațiile existente sub regimul comunist trebuie de asemenea să fie conjugați la plural, chiar și numai în virtutea diferențelor generaționale. Am dori să ne oprim de asemenea incapacității partidelor politice principale și a elitei politice bulgare de a produce și de a pune în aplicare programe de anvergură și cu o viziune de stat
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
de funcționare a limbii; încălcarea acestor norme se soldează (se poate solda) cu devieri în receptarea mesajului, sau chiar cu imposibilitatea decodării mesajului. Vom ilustra cu exemple din domeniul numelor de persoane. În limba română numele de persoană nu au plural, ca atare folosirea lor la plural atrage modificări de sens: Am doi Grigorești înseamnă nu „am două persoane cu numele Grigorescu“, ci „am două tablouri semnate de Grigorescu“; Acolo erau toți Ionii trimite la o colectivitate de oameni simpli, numele
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
norme se soldează (se poate solda) cu devieri în receptarea mesajului, sau chiar cu imposibilitatea decodării mesajului. Vom ilustra cu exemple din domeniul numelor de persoane. În limba română numele de persoană nu au plural, ca atare folosirea lor la plural atrage modificări de sens: Am doi Grigorești înseamnă nu „am două persoane cu numele Grigorescu“, ci „am două tablouri semnate de Grigorescu“; Acolo erau toți Ionii trimite la o colectivitate de oameni simpli, numele Ion fiind generic pentru oamenii simpli
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
superlativului 4.3. Al în diverse ipostaze sintactice ale sale 4.3.1. Acordul în caz 4.3.2. Al în sintagmele coordonate 4.4. Posesivul 4.4.1. *Alteța Lui, *Alteța Ei 4.4.2. Său cu valoare de plural în româna veche și modernă 4.5. Pronumele de întărire Capitolul 3. ACORDUL PREDICATULUI CU SUBIECTUL 1. Introducere 1.1. Subiectul nominal 1.2. Relația dintre acordul predicatului și cazul nominalului subiect 1.2.1. Subiectul în nominativ 1.2
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Numele proprii 2.2.1. Antroponimele 2.2.2. Toponimele 2.2.3. Titlurile 2.2.4. Numele de echipe, instituții, organizații, firme 2.2.5. Nume proprii recategorizate ca substantive comune 2.3. Substantivele abreviate 2.4. Substantivele la plural, fără determinanți 2.5. Termenii din metalimbaj 2.6. Substantivele care desemnează locutorul 2.7. Termenii inclusivi 2.7.1. Pronumele indefinite, negative, interogative și relative 2.7.2. Grupurile substantivale cu utilizare inclusivă 2.8. Pronumele și locuțiunile pronominale
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în funcție de tipul de subiect (nominal, non-nominal) sau în funcție de tipul de predicat (am discutat unele tipuri de predicate care pun probleme mai interesante pentru acord). În legătură cu subiectul nominal, am discutat acordul cu substantivele colective, cu numele proprii, cu termenii inclusivi (termeni +plural în care se include locutorul sau interlocutorul), cu substantivele care desemnează locutorul (ex. subsemnatul) și acordul cu pronumele și locuțiunile pronominale de politețe. În subcapitolul despre subiectul non-nominal, sunt grupate contextele în care subiectul este reprezentat de o formă verbală
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
mulți oscilează între valoarea de adjectiv și cea de determinant slab). Pentru distincția între un acord non-standard care ține de competență și unul care ține de performanță, se poate da ca exemplu acordul dintre verb și substantivul colectiv. Acordul la plural al verbului-predicat cu un substantiv colectiv la singular (acord semantic, de tipul Guvernul au votat) nu este posibil în limba standard și este respins și de vorbitori, atunci când sunt chestionați în legătură cu acest lucru - deci atunci când au la dispoziție un oarecare
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
poate fi tratat ca fenomen de "procesare" a mesajului. El ține de performanță. Dacă substantivul colectiv face parte dintr-o sintagmă partitivă (o parte din guvern), acordul verbului-predicat în limba standard este la singular, însă vorbitorii acceptă și acordul la plural atunci când sunt chestionați în legătură cu posibilitățile de acord. De asemenea, am întâlnit și în registrul oral contexte cu acord la plural semantic. Prin urmare, acest tip de acord ține de competența vorbitorului. Exemplele folosite sunt fie construite, fie atestate în emisiuni
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sintagmă partitivă (o parte din guvern), acordul verbului-predicat în limba standard este la singular, însă vorbitorii acceptă și acordul la plural atunci când sunt chestionați în legătură cu posibilitățile de acord. De asemenea, am întâlnit și în registrul oral contexte cu acord la plural semantic. Prin urmare, acest tip de acord ține de competența vorbitorului. Exemplele folosite sunt fie construite, fie atestate în emisiuni de radio și de TV sau pe internet. Câteva exemple au fost preluate din texte literare, beletristice (vezi Surse). Majoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
GD - grup determinant GFlex - grup flexiune GN - grup nominal GP - grup prepozițional GV - grup verbal GX - proiecție maximală, al cărei tip nu este specificat m. - masculin n. - neutru N - nominal N, Nom - Nominativ NP - nume predicativ p., pers. - persoană pl. - plural S - subiect SCoord - sintagmă coordonată SVO - topica subiect + verb + obiect sg. - singular Spec - specificator V - verb VSO - topica verb + subiect + obiect SEMNE FOLOSITE LA EXEMPLE * - exemplul este agramatical ? - exemplul este destul de acceptabil ?? - exemplul este foarte puțin acceptabil % - exemplul este acceptat
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și neinterpretabile. Cele interpretabile sunt lizibile la nivelul Formei logice. De exemplu, Cazul este o trăsătură neinterpretabilă, iar genul și numărul pot fi interpretabile sau neinterpretabile, în funcție de categoria lexicală cu care se combină: în propoziția Ei au intrat, trăsătura număr +plural este interpretabilă la nominal, pentru că desemnează mai mulți indivizi, dar neinterpretabilă la verb, pentru că desemnează un singur eveniment, nu mai multe. Trăsăturile neinterpretabile trebuie să fie verificate înainte de nivelul Formei logice, pentru ca structura să fie bine formată. Cât despre modalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
distincția între nemarcat și nespecificat. În analiza pe care am adoptat-o pentru neutrul din română, substantivele neutre sunt nespecificate pentru gen. Genul nespecific se asociază în română cu marca de masculin la singular și cu marca de feminin la plural (vezi cap. 2. Acordul în grupul nominal). Prin urmare, substantivele neutre au niște mărci ale trăsăturilor phi, nu sunt ca adjectivele din engleză, lipsite de mărci. Nemarcarea înseamnă doar absența mărcii morfologice, nu absența trăsăturii. Pentru absența trăsăturii se folosește
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
a. A-l ierta pe dușmanul tău e bine / *bun. b. Să-l ierți pe dușmanul tău e bine / *bun. c. Să-l ierți pe dușmanul tău și să încerci să ți-l apropii e bine / *sunt bine. - acordul la plural este agramatical, deși subiectul este "multiplu" (format prin coordonare) 3.1. Persoana Trăsătura persoanei este asociată cu identificarea referentului în discurs. În română, ea reflectă distincțiile locutor (p. I) - interlocutor (p. a II-a) - invidid sau entitate neimplicat(ă) în
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
inanimate să fie de genul neutru), ci pe baze formale, morfologice. În GALR, substantivele din limba română sunt împărțite în zece clase flexionare sau declinări, în funcție de forma de singular pentru N-Ac, forma de singular pentru G-D și forma de plural. Fiecare clasă de declinare se include într-o clasă de gen: declinările I, II, III, VIII și IX cuprind substantive feminine, declinările IV și V cuprind substantive masculine, iar declinările VI și VII cuprind substantive neutre. Declinarea X cuprinde substantive
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
denotate de nominalul respectiv. Această relație este indirectă, mediată de sintaxa internă a grupului determinant. Absența distincțiilor de număr (numărabil singular vs. numărabil plural) se traduce morfologic prin utilizarea singularului. Astfel, substantivele masive au doar formă de singular. Forma de plural, disponibilă pentru mai multe substantive masive, este asociată cu o schimbare semantică: ea denotă sorturi (Am cumpărat mai multe vinuri roșii) sau entități numărabile atomice care cuprind substanța denotată de masiv (iaurturile din frigider). Din perspectiva relației dintre trăsăturile semantice
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
perspectiva relației dintre trăsăturile semantice [singular], [plural] și morfologia de singular, plural, se pot face câteva distincții: (i) în cazul entităților numărabile atomice indivizibile (ex. pui, scaun, minge, caiet, copil etc.), forma de singular denotă o proprietate, iar forma de plural denotă suma cumulativă a entităților. Suma cumulativă reprezintă entitățile și subansamblurile de entități care se pot forma, până la cele mai mici subansambluri posibile (perechi), conform lui Landman (2000). Mai simplu spus, pluralul denotă suma părților sale. Aceste entități atomice sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de singular denotă o proprietate, iar forma de plural denotă suma cumulativă a entităților. Suma cumulativă reprezintă entitățile și subansamblurile de entități care se pot forma, până la cele mai mici subansambluri posibile (perechi), conform lui Landman (2000). Mai simplu spus, pluralul denotă suma părților sale. Aceste entități atomice sunt indivizibile în sensul că ele nu se pot divide în alte entități atomice uniforme și egale. Astfel, o minge nu se poate divide. Un pui sau un scaun se pot divide, dar
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
respectiv spătar, picior) nu sunt uniforme și egale. (ii) în cazul entităților numărabile atomice divizibile, morfologia de singular și plural se asociază cu aceleași caracteristici semantice ca la entitățile atomice indivizibile: forma de singular denotă o proprietate, iar forma de plural denotă suma cumulativă a entităților, prin sumă cumulativă înțelegându-se entitățile și subansamblurile de entități care se pot forma, până la cele mai mici subansambluri posibile (perechi). Aceste entități atomice sunt divizibile pentru că ele se pot divide în entități atomice uniforme
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
grupuri, iar substantivele care le desemnează sunt numite colective (guvern, echipă, populație etc.). (iii) entități non-numărabile, non-atomice, denumite de substantivele masive. În general, în română ele au doar formă de singular (lapte, unt, fier etc.). Câteva au doar formă de plural (tărâțe, icre7). 3.4. Cazul Cazul unui GD nu este o trăsătură interpretabilă, spre deosebire de gen, număr și persoană (la pronume). El este impus substantivului-centru în anumite configurații sintactice și transmis prin acord adjectivului care se acordă în caz (unei fete
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
trăsături morfosintactice specificate: +feminin, +singular, ceea ce impune ca acordul să se facă formal. În general, în minimalism, trăsăturile verbului și adjectivului sunt considerate neinterpretabile, ele fiind dependente de trăsăturile substantivului-sursă. În Fetele au cântat, GD fetele are trăsătura de număr +plural interpretabilă, pentru că fetele desemnează mai multe entități. Verbul are trăsătura de număr non-interpretabilă, pentru că verbul desemnează un singur eveniment, nu mai multe. Pluralul verbului-predicat este analizat ca o consecință a pluralului nominalului-subiect, nu ca o consecință a faptului că denotă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
neinterpretabile, ele fiind dependente de trăsăturile substantivului-sursă. În Fetele au cântat, GD fetele are trăsătura de număr +plural interpretabilă, pentru că fetele desemnează mai multe entități. Verbul are trăsătura de număr non-interpretabilă, pentru că verbul desemnează un singur eveniment, nu mai multe. Pluralul verbului-predicat este analizat ca o consecință a pluralului nominalului-subiect, nu ca o consecință a faptului că denotă mai multe evenimente. Dacă presupunem că verbul are trăsături interpretabile, consecința semantică este că în Fetele au cântat avem mai multe evenimente [a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Interpretarea distributivă poate fi declanșată de adverbe ca separat sau sintagme adverbiale ca pe rând. Deși în Ion și Vasile au ridicat dulapul împreună avem un singur eveniment [ridicare], verbul nu poate avea formă de singular. Prin urmare, forma de plural a verbului nu este impusă de numărul de evenimente [a ridicat], ci este legată de faptul că avem două entități care participă la acest eveniment: (18) a. *Ion și Vasile a ridicat dulapul. b. Ion și Vasile au ridicat dulapul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Predicatul a face testul antidoping este distributiv deoarece se aplică fiecărei entități din setul denotat de GD echipa: (21) Echipa a făcut / *au făcut testul antidoping. Chiar dacă în evenimentul [a făcut testul antidoping] sunt implicate mai multe entități (membrii echipei), pluralul este imposibil în limba română 8. Exemplele de mai sus arată că morfologia verbului nu reflectă numărul de evenimente sau numărul de entități implicate în eveniment. Trăsăturile GV sunt dependente de caracteristicile morfosintactice ale GD subiect. Abia în absența unor
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]