1,760 matches
-
cu lumea de la ferestre. Obiceiul intrase oarecum în moravuri. Toate ferestrele erau garnisite cu femei și cu fete și când apăreau tramvaiele în șir, bătaia începea. Când vedeam fete frumușele, dădeam mai cu milă ori aruncam flori, pe celelalte le pocneam cu porumb ori cu fasole. Odată cu desființarea imperialelor de la tramvaie a căzut și petrecerea care prinsese. În Moși era distracție mare. Pe vremea aceea Târgul Moșilor nu era cel de astăzi. Era primitiv de tot. Nici șoselele, nici pavilionul cel
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nici nu m-aș strădui, dacă n-aș avea nevoie, bibliografic, de volumul său despre Baudelaire, pentru unul din subiectele mele. *Recita cu totul nepotrivit, clămpănind pe scena largă: „Muzicaaa sonoriza orice attomm”; lăbărța sunetele. Primele cuvinte ale fiecărui vers pocneau ca dintr-un pistol pneumatic, iar ultimele scrîșneau. Marcată de smucituri, „interpretarea” trăda urzeala proastă a sufletului său de cabotin. *Locvacitatea e - se pare - una din caracteristicile criticilor de artă. Aproape toți cei pe care i-am ascultat (Ion Frunzetti
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Bine, nu mai zic nimic de ușă. Dar să știți că mă vor da afară din clădire din pricina scandalului ăsta. E un bloc liniștit și toată lumea își vede frumos de treabă. — Dacă-ți face cineva probleme, dă-mi un telefon. Pocnesc doar din degete și individul e pus deja la punct. N-o să se mai atingă nimeni de tine pe urmă. Calmează-te! Mi-am dat seama că dacă nu mă potoleam, dădeam de bucluc, așa că am decis să nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Ai dreptul să alegi. Ca la șah. Dacă ești făcut șah, fugi. În timp ce fugi, s-ar putea să piardă și adversarul. Oricât de tare ar fi, face și el greșeli. Deci... Pitic s-a uitat iar la ceas și a pocnit din degete către Matahală. Când a auzit sunetul, huiduma s-a mișcat ca un robot băgat în priză. Și-a ridicat bărbia și s-a apropiat de canapea. S-a proptit în fața mea de nu se mai vedea nimic din pricina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Țin foarte mult la sentimentele pe care ți le port, dar dacă ele urmează să se transforme în ceva nenatural, prefer să te pierd și să-mi păstrez sufletul. Se lăsă din nou tăcerea. Nu se auzeau decât cărbunii care pocneau. De marginea sobei atârnau paltonul, fularul, căciula și mănușile. Obiecte pe care mi le oferise Orașul. Lucruri simple, care aveau totuși căldura lor aparte. — M-am gândit la un moment dat să-mi ajut Umbra să fugă și eu să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu-ți cer. A adus două pături din camera alăturată și m-a învelit. Părul ei mi-a atins obrazul - nu-mi aminteam când s-a mai întâmplat exact la fel. Am închis ochii, am ciulit urechile. Auzeam doar cărbunii pocnind în sobă. Mâna ei se lăsase ușor pe umărul meu. Cât mai durează iarna? — Nu știu, răspunse fata. Nimeni nu poate răspunde la o asemenea întrebare. Dar n-are cum să mai dureze foarte mult. Sper ca aceasta să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
la dispoziție decât o oră. M-am ridicat și am dus cutiile goale la lada de gunoi. Mi-am scos cărțile de credit din portofel, am aprins un chibrit și le-am ars în scrumieră. Plasticul s-a strâns, a pocnit și s-a înnegrit. Mămica cea tânără mi-a aruncat iar o privire. Nu cred că i se părea normal ceea ce făceam eu. Mă îndoiesc că a mai văzut în viața ei un individ arzându-și cărțile de credit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de 4-5 metri, căldărușe cu vopsele, pensoane, scriind lozinci de felul JOS COMUNISMUL, JOS DICTATURA, VREM LIBERTATE! și câte cele! și o alta, a Primăriei, (securității), din autoturnuri stergând fațadele din diferite părți ale Iașului cântând Savetuță ieși la poartă, pocnind de invidie pentru curajul căuzașilor. În spatele lor galeria de copii într-un joc mărunt din ghetuțe repetînd sloganuri proaspăt vopsite: vrem libertate, li-ber-ta-te, li-ber-ta-te, nașpa !! Unde oare era securitatea fluidă ca un alizeu, multiplicată în zeci de mii de informatori
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
sentință juridiară, domnule Spiridon? Ne credeți copii?) . De-acum numărul 31 avea o viață simplă de tot : dădea o declarație în prima repriză . In a doua repriză era bătut în mod barbar . Unul îi dădea bastoane la tălpi , altul îl pocnea cu bastonul pe spinare , iar după aceea îi TRĂGEAU PUMNI ÎN CHELIE. (Sensibila praznaglavă !) (Încântător , absolut încântător , fascinant ! O revărsare agreabilă de poezie existențială, dacă nu cumva ne găsim în fața unui caz de mazochism temperamental) După o scurtă repriză de
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
nu aveam altă sursă de hrană. Trebuia să-ți spui la un moment dat: "nu vreau să mai trăiesc!" Or, în situația asta acceptai și inacceptabilul. Și pentru că eu n-am vrut să stau să-mi fac necesitățile, m-a pocnit un gardian cu un bulan până s-a săturat el apoi m-a luat și pur și simplu m-a aruncat în izolare. Și am mai făcut o săptămână acolo, am primit de două ori mâncare mizerabilă și în rest
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
podul. Câinele lătra și mai agresiv și am înțeles că venise cineva în zonă. Când am privit prin crăpături, poliția! Veniseră imediat după mine! Parcă văd și astăzi, că nu am cum să uit, cum unul dintre polițiști și-a pocnit palmele a surpriză parcă zicându-și: "unde dracu a dispărut domnule?!" Nu s-au urcat pe scară pentru că le era imposibil să se apropie din cauza câinelui. Probabil așa au judecat și ei că ar fi fost logic că nu m-
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
poate să-l îngroape de viu. În legătură cu partenerii, aici este ceva mult mai delicat. Sigur că fiecare dintre noi suntem în seara spectacolului într-o anumită formă: poți veni furios la teatru după ce te-ai certat acasă cu nevasta, să pocnești, să bombănești, să nu-ți trebuiască nimic. Dar, indiferent de forma în care se află partenerul, trebuie să-ți construiești un fel de a fi, ca să eviți să te deranjeze. Dacă te lași copleșit de unul, de altul, că recuziterul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Era o emisiune, din punctul lor de vedere, fără palpit, fără sânge. Asta este o idee generală, succesul, acum, îl au moderatorii care par să aibă tigaia la picior, și dacă spui cumva ce nu le place, te-au și pocnit. Există câteva fenomene formidabile în privința asta, formidabile, până la urmă, interesante ca personaje, care se comportă în studio, unde își invită oaspeții, spre deosebire de dumneavoastră, ca niște vătafi, ca niște soacre! Lucrurile astea crează un anumit standard, și cine nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
în timp ce asculta și apoi încă una, în timp ce reflecta asupra celor spuse. - Am un obicei - vorbi în sfârșit - să spun subiectului aflat în transă că, data viitoare când îmi va permite să-l hipnotizez, se va cufunda în somn când voi pocni din degete și voi spune - Dormi! Nu-mi aduc aminte să-ți fi făcut și ție la fel, dar ar trebui. Pot să te hipnotizez? - Ce ai de gând să faci? Era o senzație de groază în vocea lui Marriott
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
fugi. - Aici? - spuse el cu sfială. Ședeau pe taburetele de la bar. - Hai să mergem până la separeul din capăt - spuse Blandar. O clipă mai târziu Marriott spuse cu greu, amețit de somn: - Da, poți să mă hipnotizezi. - Dormi! - spuse Blandar și pocni din degete. Ochii lui Marriott se închiseră bine de tot și așteptă. În sfârșit, încurcat, deschise ochii. - Nu pare să fi mers - începu el. S-a oprit uimit. Nici urmă de Blandar. În fața lui, pe masă, era un bilet. L-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
ar fi rupt oasele. Marriott scoase un urlet de durere dar impulsul îngrozitor de a lovi, distruge și schilodi, rămase ca un nod în el. Violență dezlănțuită! Se năpusti înainte și lovi cu toată forța la față; își simți pumnul gol pocnind în ea. Străinul țipă și se retrase, făcând un salt înapoi. - Prostule! Gândul izbi puternic creierul lui Marriott. Am încercat să rămân aici destul de mult pentru a te elibera de acea lume complementară. Acum e prea târziu. Bărbatul se retrase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
în comună! Dimineața boalfa aia rămânea singură. Tot dormind o găsea și femeia care făcea curat, Babuta... Era de spaimă cât somn băga într-însa, ca și mâncare, halea ca apucata... Aristița o certa, o speria că o să se îngrașe. Pocnea! VERBA WOLANd Ruxandra CESEREANU Killer instinct de poet Auzindu-mă folosind expresia „killer-instinct“, lumea m-a întrebat, mai ales în ultimii ani, ce înseamnă să ai „killer-instinct“ ca scriitor? Iar eu a trebuit să răspund în chip explicit și relativ
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
al personajelor celebre. Nu că nu am avea suficienți cameleoni care se perfecționează în imitarea vedetelor noastre! O emisiune cu iz de manea, pe care nu credeam s-o văd vreodată în grila postului Realitatea. A doua poveste care cam pocnește pe la încheieturi e nou-lansatul show electoral, care începe pe la zece seara și se termină după miezul nopții. Nu mi-a venit să cred când, la Realitatea TV, am văzut un format gen Lazarov, cu Mihai Tatulici în rol de „announcer
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
cunoaștem cât de greu și anevoios este pentru ființa umană, pentru bipedul vorbitor, să uite practicile învechite, să renunțe la comportamentul din trecut; de la începuturile lumii, de la facere, ați fost obișnuiți și antrenați s-o luați pe coajă, să fiți pocniți pe obraz, în plină moacă, pe când erați mici, mucoși, și să dați, să împărțiți și voi palme când ați crescut, când v-ați făcut mari. Acest obicei, această deprindere, fixate în memorie și în cutia voastră craniană, n-o să se
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
a neveste-si la spitalul de psihiatrie după ce a aflat că învestiția reprezenta o parte însemnată din bijuteriile sale. Motivațiile pot fi înțelese din cele ce urmează, respectiv faptele descrise de însuși Haralampy în jurnalul său intim, după ce a fost pocnit de soacră-sa cu bătătorul de covoare fix în creștinescul punct frontal "numele tatălui". Așadar, reproduc textul: " Dacă nu-mi lua Dumnezeu rațiunea - scrie el - puteam să nu dau atenție incidentului olimpic de la "200 m liber - bărbați", și să cred
Haralamphy și jocurile olimpice by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12549_a_13874]
-
facă un veritabil dans pe sârmă. Or, la kilogramele sale, tare mi-e teamă că acrobația se va solda cu oase rupte și coaste fisurate... Bătrâneii disperați își fac iluzia că Iliescu al anilor două mii e același om providențial care, pocnind din degete, inunda măcelăriile cu carne ieftină și, prin simpla fascinație a zâmbetului său, umplea iazurile cu pește și hambarele cu grâu și porumb. Astăzi, Ion Iliescu a devenit prizonierul unei lumi ce funcționează după alte legi. E o lume
Un dăunător de toamnă: indicele demografic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16640_a_17965]
-
s-aud cum vine moartea și sfîrîie prin cărnuri vinete de înțelepți./ De ce atîția ochi bulbucați,/ pentru atît de puțină moarte de preț?/ Cu funia mătăsoasa a spînzuratului nu am ce să fac,/ nici un gît diafan, nici un gît cu vene pocnind/ nu ar putea să-nflorească înhămat" (Tristana). Lungimea și dezinvoltura spectacolului terifiant îi dau un aer de document plastic al răului: un soi de Auschwitz sau de Gulag, la proporții cosmice, într-un muzeu al figurilor de ceară. O țintă
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
intimitatea percepționala cu vastitatea intercontinentala, viața cu moartea. Elegia e conținuta, e rece aidoma unei bucăți de carne congelata, în care se deslușesc structurile organice: "Osteni de mazăre săriți din teaca/ îmbătați de aerul tare ziua-si încep-/ cu răsunet pocnesc pe funduri de oale.// Pere de marmure galbine cad peste dinții/ fericiților durmitori în iarbă înaltă/ burdușiți de lăcuste - și-i satura.// Lume bucuroasă țupăita de grauri fără astîmpăr,/ viața mea stăruie pe o nesfîrșită cîmpie/ unde nu știu cine mi-a
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
este suplinită vânjos cu tot felul de trivialități și porcărisme. Dar, biblic vorbind, să-i dăm Cezarului ce i se cade, adică actorii au valoare, dar e greu sau imposibil să facă bici din te miri ce și să și pocnească, deși... În clipa asta îi revăd pe ecranul memoriei pe Florin Piersic și pe Mișu Fotino (pe România 1!) într-un scheci ridicol, ba nu: grotesc. Doi actori mari în două rolișoare idioate! Și mi-am zis: Doamne, Dumnezeu, cre
Cu umorul stăm prost... by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14364_a_15689]
-
decorul se mută./ e cald./ pășesc cu bunicul peste șina încinsă,/ prin aer adie-un miros de cocs,/ de cărbune,/ de ulei și uneori...". Sau: "afară plouă absent. stropii tăcuți își strivesc carnea pe geam". Sau: "călare pe fiară satana pocnește din bici, fruntea-i un rug scăldat în sudoare, iar șarpele meu adormit se trezește. mișcă din coadă, scapără limba și-mi zornăie-n creier solzii lui mici". Se poate bănui senzația autorului de-a se afla în captivitatea autoreferențialității
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]