1,796 matches
-
uniformă militară și înconjurat de bărbați de aceeași vârstă și naționalitate și cu aceeași atitudine. M-am uitat la el câteva secunde și am simțit că prinde contur o altă amintire. — Știu cine e, am spus arătând spre el și pocnind din deget. Este... cum îl cheamă... președintele Irakului... — Michael, toată lumea îl cunoaște. E Saddam Hussein. — Exact, Saddam. Apoi, înainte de a închide televizorul, am întrebat: Cine era băiețelul? Cel pe care încerca să-l îmbrățișeze? — Nu te-ai uitat la știri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
situații. La aflarea veștii, mătușa Tabs s-a țăcănit de-a binelea și a început să-l acuze pe unchiul Lawrence că și-a ucis fratele! L-a atacat fizic în hol când cobora la masă: a încercat să-l pocnească în cap cu o crosă de croquet. Se pare că era cam a șasea oară. Au încercat să mă împiedice să văd ce se întâmpla, dar în timp ce eram toți la masă, au venit niște doctori și am auzit-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ne-am mutat Într-o casă nouă, proiectată și construită de mama. Multe din lucrurile pe care nu le-am mai cărat cu noi au fost arse În curtea din spate, și-mi amintesc de borcanele alea din pod, care pocneau când erau aruncate-n focul ce se Întețea de la alcool. Îmi amintesc cum ardeau șerpii În focul din curte. Dar amintirile astea erau doar despre lucruri, nu despre oameni. Nu puteam să-mi amintesc cine ardea lucrurile alea, și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vrem să fim siguri că este chiar cel care a fost anunțat. Doar nu pariem cu napi, ci cu bani, dragul meu. Cu bani! Începu să strige numele lui Salix. „Bani“, se gândi Valerius. O clipă, își dori să-l pocnească pe vecinul său drept în față. Oftă și strânse din dinți, neliniștit. Gândul că putea să-l vadă pe Salix murind îl tulbura. — O să învingă, idiotule... De ce te temi? îi șuieră grăsanul la ureche, ca și cum i-ar fi citit gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
inutil lângă calculator prevestind că mușcata românească a urcat cu mult, peste creste! Celelalte au rămas mici, roase de furnici. Ca praful de zahăr uitat în credențul greu și grav, scârțâind din trupul bolnav. Totul e în declin: pereții au pocnit pe alocuri, ca niște ochii amenințați de deochi. Îmi amintesc că în biserica tatălui meu m-au deochiat, am căzut pe podea și vraja m-a lăsat, când mătușa m-a descântat. Cei optsprezece ani mă insultă. Peste portretul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
și ele, disperate, după poliție. Mă Înghesui și eu. Se deschide o geantă și, deodată, ca prin farmec, dintre două batiste și-un ruj, cineva vede dolarii. Un răcnet de mulțumire. Eu nu i-am văzut, dar nu contează. Minerii pocnesc În plină figură femeile Îngrozite și le Îmbrîncesc Într-o direcție necunoscută. CÎțiva spectatori Împătimiți după dreptate vor să participe interactiv și reușesc să le tragă de păr (unuia Îi rămîne un smoc În mînă). Urale. Pe carosabilul lui 6
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din nou. Din suplimentul revistei de cinema se detașează neostoitul Leonard Gavriliu, care semnează cronica literară a volumului 100 de poeme de Ana Blandiana. Dintru Început, cronicarul atinge cote maxime de rafinament și voluptate scriind numele recenzatei cu litere mici. Pocnind din cultură, pleacă apoi cu vigilența cosmică la interpretarea versurilor În termeni militari, cei mai adecvați unui aparat critic autentic: „sîntem somați să plătim bir somnului”. De ce? Pentru că poeta vrea să ne adoarmă prin hipnoză și pe urmă să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de o lungă aspirație nazală și, În același timp, o Întredeschidere a pleoapelor urmată de un pocnet ușor al buzelor, fără a se atinge cu ele obrazul sărutat...” Și tot În același timp asiaticii Își Îndeamnă calul și alungă coleopterele pocnind din buze. Nu pricep doar de ce n-ar fi preferabil să pocnești din buze de unul singur, chestia cu aspirația nazală putînd fi practicată și pe sondă, la spital. După astfel de considerații, mai că m-aș duce la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pleoapelor urmată de un pocnet ușor al buzelor, fără a se atinge cu ele obrazul sărutat...” Și tot În același timp asiaticii Își Îndeamnă calul și alungă coleopterele pocnind din buze. Nu pricep doar de ce n-ar fi preferabil să pocnești din buze de unul singur, chestia cu aspirația nazală putînd fi practicată și pe sondă, la spital. După astfel de considerații, mai că m-aș duce la un film psihologic. Din cauza privatizării marilor giganți industriali am uitat să semnalez posterității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
grup de șase indivizi a ieșit din clădirea gării, sala de așteptare clasa a II-a, și a tăbărît asupra viitorilor emigranți fără nici o vorbă, grimasă ori răcnet național de luptă. Să te pomenești pe Întuneric, Într-un oraș străin, pocnit din senin, era o noapte senină, de-un pîlc de cetățeni necuvîntători, lîngă o fîntînică, constituie o situație remarcabil de cinematografică și, Într-un fel, jenantă. După fiecare pumn primit În zona sensibilă și-abia vindecată a chipului, cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la pămînt, Dan a căutat să se-arunce-n fîntînică, cum văzuseră În filme că se face cînd te-atacă ursul, socotind că nimeni nu mai lovește un om doborît, dar sîrbii au ignorat regula, n-aveau aceeași cultură, și i-au pocnit cu picioarele. În picioare purtau bocanci 45. Nu discutau Între ei, doar izbeau metodic, fără pasiune. Nu s-au arătat deloc interesați de hainele ori bagajele celor doi o servietă diplomat și o geantă , n-au furat nimic, nici măcar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
piruetă de 180 de grade și mă Întorc la o nemțoaică ce lucrează În delicatul domeniu „Sex prin telefon”, și explică În Dragoste murdară maniera În care-și satisface clienții prin verb și efecte sonore speciale. „Fac ușa să scîrțîie, pocnesc din bici...” Nu precizează de ce-i nevoie să facă ușa să scîrțîie. Poate că scîrțîitul ușii sugerează orgasmul german. În privința celor care ne ascultă convorbirile, ei practică de mult sexul prin telefon, judecînd după ce auzim În receptoare. Doar că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se topiseră, uite, zice Georgescu, și ea are tot 25 de ani și tot un sindrom alergic, numai că ăsta-i Lyell, dermatita combustiformă, m-am uitat la moartă, m-am uitat la el și mi-a venit să-i pocnesc mutra cu toată forța, acolo, lîngă dermatita combustiformă, să-i rup lambouri de piele cu dinții, omul s-a dat un pas Înapoi, și am ieșit fără să văd pe unde calc, am călcat Într-un impresionant căcat de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Întinși așteptînd tancurile care n-au mai venit. Așteptam, În timp ce obuzele năvĂleau țipînd ascuțit și explodau cu un răget. Metalul și bulgării de pămÎnt erau aruncate-n aer ca o fîntînĂ arteziană. Și, pe deasupra capetelor, era perdeaua de gloanțe, șoptind, pocnind Întruna. Știam ce simțeau cei care așteaptă. Ajunseseră cît de departe puteau s-ajungă. Și atunci cînd a venit ordinul de a avansa, nu aveai unde să te mai duci fărĂ să fii omorît. Fuseserăm acolo toată dimineața, În locul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Și să știi c-a fost o bătaie scurtă. Eu n-am prins-o de la Început. Și-odată Îi văd că ies de la The Index bătÎndu-se. Era Blackie, adică Orbete, și mai era băiatu’ Ăstălalt, Willie Sawyer - și se pocneau și-și băgau scurte cu genunchii și se mușcau, și-odată văd că unu’ din ochii lui Blackie Îi atîrna așa, pe obraz. Se băteau pe gheața de pe șosea, Între nămeți, și n-aveau lumină decît de la The Index și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai pot să cânt, bade Costâne! Am înghețat de tot.” - o scâncit Goguță. „Am să cânt eu până ai să te încălzești.” Am început să cânt ceva tărăgănat...Fiarele nu s-au mișcat din loc. Am cântat răzbit, în timp ce corzile pocneau una după alta. Când mâinile îmi erau înghețate, l-am îndemnat din nou pe Goguță. „Cântă, băiete, pe o coardă, că eu nu mai pot”...O încercat el să îngaime ceva, dar nu ieșea nimic. „Hai să tăcem, să vedem
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ți-ar fi fost? Dar toata suflarea și făptura de prin prejur îi țineau hangul...”), efecte creionate cu ajutorul personificărilor și hiperbolelor („..vântul gemea ca un nebun, copacii din pădure se văicărau, pietrele țipau, vreascurile țiuiau, și chiar lemnele de pe foc pocneau de ger”). Caracterizarea directă surprinde portretul fizic al personajului, ce relevă impresia de grotesc, și creează totodată un efect comic prin utilizarea augmentativelor, diminutivelor cu rol de augmentare, formelor populare și hiperbolelor: „Ș’apoi afară de aceasta omul acela era ceva
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
sunt altceva decât gunoi, că viața lor este gunoi. Pe scurt: oamenii se vor închina Lăcomiei. Ați înțeles, tăntălăilor? Numai așa vom reuși să roadem tot ce a mai rămas din Țara lui Verde Împărat. Zmeii dau din picioare, se pocnesc între ei și urlă de bucurie. ...Desenați aici, copii, scena din peșteră. Nu uitați să-mi trimiteți și mie câte o copie din tot ce faceți. ...Iertați-mă, copii, dar pe mine mă cam doare capul de vorbele astea ale
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
vor fi luați și folosiți ca probe, zîmbește altul; pe ăsta Îl cheamă Lidell. — Eu sînt detec... Eu sînt Noi sîntem o familie... noi am știut ce e fam... — Detectiv se... Începem noi să le spunem, dar Setterington ne-a pocnit nasol În nas cu pumnul lui ca o nicovală, iar lacrimile ne umplu ochii și sunetul ascuțit al durerii ni se Întinde pe față și ne lovește În centrul creierului și apoi un șir de crize respiratorii cu intensități variabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
te atingi de mine, că... - l-a avertizat Petrică din spatele celor două mustăți zburlite - ridicând bastonul amenințător! În fața unei lovituri iminente, portarul, Înfricoșat, a ridicat mâna pentru a se apăra... În cele din urmă, s-a retras ca un câine pocnit peste bot... ― Așa! Mama voastră de trântori! Tu, care atunci când glonțul secera vieți sau ne schilodea, ai stat ascuns după fundul nevestei, strigi la mine ca la un rândaș? Să Îndrăznești să scoți doar un singur cuvânt și... - a scrâșnit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
bidiviii. ― Mulțumim pentru că ne-ai adus așa repede și plăcut - a vorbit țăranul În vârstă. ― Mergiț’ cu sanatati! - le-a urat flăcăul, ridicându și pălăria cu bor larg. Cei doi țărani au coborât repede. În clipa următoare, șetrarul a și pocnit din bici... „Mergi sănătos” - i-au urat cei doi țărani În gând. Când coviltirul a dispărut, Înghițit de colbul drumului, țăranii s-au Îndreptat spre căruța care i-a adus dimineață. Ședea pitită după niște tufe mai Înalte de pe marginea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu trenurile. În fiecare seară, treceau două trenuri personale. Unul spre nord, iar altul spre sud. În drum spre lagăr, Îmi umblau prin cap numai drumuri cu trenul spre sud. Unde În altă parte? La un moment dat, m-a pocnit ca un trăsnet Întrebarea: „Cum să mergi cu trenul de călători, când tu ești un evadat și nu ai bilet, da’ nici acte? Și atunci?”... Deznădejdea a pus stăpânire pe mine. Nu-mi venea nici o idee... Colegul meu de la Nicolina
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cabină de frânar să te urci, ca să nu dai nas În nas cu vreun „celovec”? Și nu toate vagoanele aveau cabină de frânar! Tot armamentul nostru era un cuțit făcut dintr o baionetă rupă și un ciomag. Nimic care să pocnească. Norocul ne-a surâs din nou. Printre platformele deschise se afla și un vagon cu obloane laterale... Cu greu am ajuns la el, fiindcă se pregătea plecarea garniturii și În jurul ei se Învârteau tot felul de „nacialnici” și mecanici. Până la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a paralizat, a fost constatarea că figura ei, pe măsură ce mă uitam mai bine, începea să mi se pară oarecum cunoscută. Era chipul străbunicii mele, al cărei portret atârna pe un perete, în biroul tatălui meu. "Pac!" și bățul m-a pocnit peste picior... Am tulit-o către ușă, trecând ușor pe lângă ea și țipând ca din gură de șarpe. Am mai auzit-o cum striga după mine: - Joe Maynard, o să vezi tu ce te așteaptă când s-o întoarce acasă taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
ședința de constituire a Uniunii Scriitorilor, din martie '49, Dej le trasa deja sarcini. Să scrie: "contra servilismului cosmopolit"; "contra culturii capitaliste intrate în putrefacție"; "contra imitării slugarnice a diverselor curente burgheze"; "contra izolării scriitorului de popor". Sadoveanu și-a pocnit pălmile. S-a jurat că va aplica linia, c-o să-i dea în vileag pe imperialiștii care-i "tumănesc" de cap pe unii. De ce, bădie Mihai? oftează Șichy. "De e rău sau de e bine/ Tu te-ntreabă și socoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]