21,807 matches
-
bune care s-au spus, în anii din urmă, despre lirica sa, publicată în reviste culturale ieșene ori citită în cenaclurile, foarte active, ale Iașului literar. Abia cu promoția ei se constituie ceea ce s-ar putea numi o nouă paradigmă poetică (estetică și de sensibilitate): aceștia sînt, dacă vor fi, "lupii tineri" ai literaturii noastre contemporane. Fapt semnificativ, îi stă alături un grafician (post) modernist: Ion Truică. Și, în adevăr, foarte acroșantă această alăturare între poezia unui om de douăzeci de
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]
-
întrebarea Dv., cred că atracția a venit dintr-o intuiție, fiindcă nu cunoșteam nimic despre această țară. Mi se părea totuși - ca să nu dau decât foarte puține exemple - că o țară care produce un mare reformator al limbajului și structurii poetice ca Tristan Tzara are în mod obligatoriu ceva în urmă, necunoscut pentru mine. Mi-am spus că o țară ce dă naștere unui sculptor care reia toată sculptura de după Rodin, pentru a deveni cel mai important sculptor al secolului XX
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
de o anume precaritate, inclusiv față de evoluția vocală pe care solistul o colorează cu o pronunțată vibrație a culorilor timbrale. Tumageanian este artistul pentru care complexul culorilor vocale dispuse întotdeauna de motivația stărilor de spirit definite de un raport muzical poetic; cum s-a realizat și de această dată. La cererea insistentă a publicului am reaudiat "Doina" de George Enescu, acompaniată de sonoritățile grave ale corzilor, lucrare pe care solistul ne-o prezintă cu generozitate, nu pentru prima oară. În încheierea
Marile spirite se întâlnesc cu George Enescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17061_a_18386]
-
începutul unei frumoase cariere literare. Simona Tache nu este nici optzecistă, nici nouăzecistă, nici douămiistă. Este Simona Tache, o ființă liberă, o autentică răzvrătită împotriva convenționalismului, o utilizatoare ingenioasă a limbii române, capabilă să-l surprindă, prin îndrăznelile limbajului ei poetic, pe blazatul cititor de azi. Tânăra autoare (născută la 14 septembrie 1974 în București, absolventă a Facultății de Litere din același oraș) se copilărește ca un matur și este gravăîn stilul unui copil. Așa cum refuză să fie prizoniera unui curent
Descentralizarea vieții literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17069_a_18394]
-
restului lumii. Este o carte care vorbește și despre despărțirea modernilor de viziunea "completă", plină de sens a clasicilor; o viziune care mărturisește despre un posibil "supliment ontologic", despre un adaos de noblețe și plenitudine a ființei. Descifrînd tainele unei poetici a ficțiunii în secolul XVII francez, Toma Pavel observă că la originea jocului simbolic în estetica clasică se află asimetria simbolică. Argumentele aduse sunt luate din arta arhitecturii pentru a se ajunge în cele din urmă la miezul problemei, literatura
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]
-
detaliile lumii pămîntești. Din analiza textelor, comentate ca texte contemporane - perspectiva situân-du-se în interiorul lor și nu undeva în afară rece și distant - se descoperă la toate nivelurile că cerințele de perfecțiune, atenție și detașare duc în chip natural la o poetică a strălucirii și discreției. Ideea centrală a cărții este că poetica ficțiunii se nutrește dintr-o poetică a mentalului, iar în această poetică a mentalului, fundamental este faptul că lumile ficțiunii clasice își propun să atragă spectatorul în afara câmpului său
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]
-
în afară rece și distant - se descoperă la toate nivelurile că cerințele de perfecțiune, atenție și detașare duc în chip natural la o poetică a strălucirii și discreției. Ideea centrală a cărții este că poetica ficțiunii se nutrește dintr-o poetică a mentalului, iar în această poetică a mentalului, fundamental este faptul că lumile ficțiunii clasice își propun să atragă spectatorul în afara câmpului său de experiență empirică imediată. Perfecțiune, atenție, detașare sunt cheile unui univers care convinge prin asimetrie, prin contrastul
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]
-
descoperă la toate nivelurile că cerințele de perfecțiune, atenție și detașare duc în chip natural la o poetică a strălucirii și discreției. Ideea centrală a cărții este că poetica ficțiunii se nutrește dintr-o poetică a mentalului, iar în această poetică a mentalului, fundamental este faptul că lumile ficțiunii clasice își propun să atragă spectatorul în afara câmpului său de experiență empirică imediată. Perfecțiune, atenție, detașare sunt cheile unui univers care convinge prin asimetrie, prin contrastul dintre realul concret și idealul care
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]
-
ediția în sine, alcătuită cu o acuratețe de care puține volume de poezie beneficiază în ultimul timp. Un prim cadou făcut iubitorului de poezie este chiar "Cuvîntul înainte" scris de marele prieten al poetului, Gellu Naum. Acesta rezumă perfect periplul poetic al lui Sebastian Reichmann: "Experiența unică a unui poet care și-a început opera poetică pe lama de brici a unei poziții dintre cele mai înaintate ale poeziei românești, folosind un limbaj totdeauna luxuriant, flexibil, extraordinar de agresiv și de
Mic regal poetic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17071_a_18396]
-
ultimul timp. Un prim cadou făcut iubitorului de poezie este chiar "Cuvîntul înainte" scris de marele prieten al poetului, Gellu Naum. Acesta rezumă perfect periplul poetic al lui Sebastian Reichmann: "Experiența unică a unui poet care și-a început opera poetică pe lama de brici a unei poziții dintre cele mai înaintate ale poeziei românești, folosind un limbaj totdeauna luxuriant, flexibil, extraordinar de agresiv și de generos în același timp; experiența unică a unui poet care s-a continuat pe vîrful
Mic regal poetic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17071_a_18396]
-
apar și referințe critice selectate chiar de poet, pagini extrem de utile (cel puțin pentru recenzent). Aici apare sugestiva evoluție a receptării acestui scriitor de-a lungul timpului: de la completa opacitate a unor Dan Grigorescu sau Aurel Martin care denunțau "impostura poetică" în Scînteia anilor '60, pînă la reproșuri îndreptățite și prezentări nuanțate făcute de Florin Mihăilescu și, respectiv, Ion Bogdan Lefter. Un dialog cu Mariana Marin apărut în Contrapunct în 1990 completează portretul extrem de interesant al poetului. Volumele scrise în românește
Mic regal poetic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17071_a_18396]
-
dovada "slăbiciunii" pentru latura suprarealistă a avangardei românești. Principalul reproș este asincronismul demersului său (în 1969 cînd debutează, suprarealismul era istorie). Însă, ca și Gellu Naum, Reichmann crede într-un suprarealism tipologic; dicteul se transformă în alcătuiri sugestive de paradigme poetice, fronda este înlocuită de o mobilitate imagistică ieșită din comun și, în plus, experimentul ascunde nu de puține ori "mesaje" cu o altfel de miză: "derizoriile mașini ale puterii/ iluminate în zori/ predicînd sistemul marginii pentru apărarea fărîmei/ de Gheenă
Mic regal poetic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17071_a_18396]
-
de Gheenă/ semnalizînd cu morți cenușii splendoarea plimbăreață" sau "cerneala cu care-s scrise hieroglifele în zăpadă [...] Se usucă pe fruntea Revoluției/ pe fruntea Culorii"... În Pour un complot mystique, Reichmann optează pentru formula "poemului în proză". Apropierea de formula poetică a lui Saint-John Perse este inevitabilă. Predomină stilul aforistic, contemplativ al poetului francez, iar "personajele" poemelor sînt aceleași prezențe feminine diafane exilate într-un spațiu exotic alienant: Se depărtează de orizontul reconfortant al orașului ei natal, în fascicolul de umbră
Mic regal poetic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17071_a_18396]
-
reconfortant al orașului ei natal, în fascicolul de umbră sub un copac, poate un măslin, pe drum, de-ntoarcere de acum, trece iar prin zona obscură, își îndepărtează brațele, privește în jos". Audience captive este o interesantă "cotitură" în evoluția poetică a lui Sebastian Reichmann, volumul rezultînd din contactul cu poezia și civilizația americană. Apar nuanțe biografiste și prozaiste care se potrivesc extrem de bine cu suprarealismul la care nu renunță nici o clipă: " În fața cuiva ea urcă într-un taxi îndreptîndu-se/ cît
Mic regal poetic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17071_a_18396]
-
care a cuprins-o lent/ ca senilitatea ce atinge-n treacăt crăpăturile Broadway-ului/ ca uriașii saci de hîrtie doldora de hrană". Acest melanj inedit face din Audience captice cel mai original și mai interesant volum al lui Sebastian Reichmann. Experiența poetică a "Contelui Sebastian" (așa îl numește Gellu Naum) apare, grație acestei ediții, în toată complexitatea ei. Și, cum spune Constantin Abăluță în postfață, "De acum înainte nu se va mai putea trece așa ușor peste vocea lui Sebastian Reichmann. Evident
Mic regal poetic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17071_a_18396]
-
blocului morți osteniți așteaptă autobuzul 101". (p. 33) seamănă cu o Serenadă argheziană. Loc-locuirea reprezintă motivul-umbrelă sub care ar putea fi adăpostite toate cele trei volume semnate de Ioan Es. Pop și în funcție de care ar putea fi explicitat universul său poetic. Aplicând o asemenea grilă, vedem în Ieudul fără ieșire (Cartea Românească, 1994) un spațiu ostracizant, ostil aurei scriitorului, căruia îi poți face față doar făcând uz de imaginație artistică, în Porcec (Cartea Românească, 1996), un cadru pritocit, lipit din mai
Pantelimon Ioan Es. Pop by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17089_a_18414]
-
identitatea autorului din poeme, remarcăm o absorbire totală a "naratorului" registrului expresiv de natura segmentului de viață descris. Asistăm la un fenomen de "pantelimonizare" a lui Ioan Es. Pop intuită într-o anumită măsură în Porcec, unde se ascute vâna poetică: "unghiile mele s-au înfipt în pereți, aveam degete puternice, îmi vârâsem unghiile-n palme, să nu iasă, dar s-au înfipt în palme și din palme în pereți" (p. 8), "eu acum vorbesc de sub unghii, ele au crescut deja
Pantelimon Ioan Es. Pop by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17089_a_18414]
-
--- Stimate domnule Adrian Popescu, din ce cauză credeți că pentru mulți creatori de frumos paradisul este o zonă interzisă, sau o mare pată albă pe harta cunoașterii? Ce reprezintă acesta pentru arta dvs.: un areal poetic (pretext) sau aspirația înaltă a unui credincios practicant? ... Paradisul poate fi o zonă pe care ne-o interzicem singuri, o ignorăm sau o negăm cu bună știință. Există și cazuri, numeroase, când scriitorii se întorc la proiecțiile fericite ale copilăriei
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
din acest paradis, "fragmente din regiunea de odinioară" (cu sintagma regretatului Virgil Mazilescu) în prezent, în concretul înconjurător. Sau, mai des, construiesc un spațiu și un timp salvatoare, din mizeria imediatului și din presiunea efemerului. Mai mult decât un areal poetic, altceva decât un pretext literar, Paradisul este chiar aspirația constantă spre acordul deplin cu sinele nostru, depășirea eului trecător, regăsirea unității într-o vreme a fractalilor, așchiilor întregului și a pierderii centrului în lumea noastră agitată și derutată. Cum cred
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
materie sacră ce pare imaterială. În Fețele poeziei de Mircea A. Diaconu generația '70 îi cuprinde pe: Dan Laurențiu, Mihai Ursachi, Ion Mircea, Adrian Popescu, Cristian Simionescu, Gheorghe Grigurcu, Marin Mincu, Mircea Ivănescu. Vă recunoașteți ca membru al acestei familii poetice? Da, mă recunosc, simt că am anumite trăsături care mă înrudesc, îndeaproape, cu cei enumerați, am avut aproape aceleași lecturi, în deceniile 7 și 8, aceleași opțiuni estetice și politice, încercând să nu ne pierdem demnitatea și să ne coborâm
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
de excepție din punct de vedere grafic, oferind cititorului și plăcerea de a avea în mână o astfel de carte, poeziile lui Adrian Bodnaru se cristalizează în cicluri tematice ce stau sub semnul unei matematici a experimentului și a demonstrației poetice proprii. Poezii ce oscilează între neliniște metafizică și intuire a devenirii, maschează o tensiune interioară ce debușează adesea în explozive jocuri de aliterații și ritmuri surprinzătoare, în enjambamente șocante, atingând limitele limbajului: "Să-ți faci procură/ de zile scurte/ Și
Toate drepturile rezervate... by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17124_a_18449]
-
limitele limbajului: "Să-ți faci procură/ de zile scurte/ Și bătătură/ și ceva curte -/ Să mergi la zinc/ Pentru o cură,/ cu tură-n tinc/ tură de vură." Alteori sintaxa e atât de destructurată încât face dificilă percepția unei idei poetice, versurile rămânând pe terenul experimentului lingvistic pur de dinamitare a topicii: " Am uitat în ani/ de din șase ore/ 'n șase, miozotul/ de majore/ neserale, -ncât/ nu mai nici un zor e/ spre de câine - înotul / în ulei tutore." Deconstruirea limbajului
Toate drepturile rezervate... by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17124_a_18449]
-
jocul geometriilor amintind întrucâtva de Mondrian închipuie încercarea formei de a se structura, de a intra în matcă, de a se constitui într-un tot perfect și închis, dar și eșecul și entropia. E o figurare plastică a traiectoriei limbajului poetic între structură și dezordine, între sensul unitar și căutarea lui înfrigurată. Adrian Bodnaru, Toate drepturile rezervate, inclusiv Suedia și Norvegia, cu șapte desene de Dan Ursachi, Ed. Brumar, Timișoara 2000, 84 pag., fără preț.
Toate drepturile rezervate... by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17124_a_18449]
-
dintre ei este prezentată și ea, de la o variantă la alta, diferit: fie încălcarea moșiei (deși Toma priponise calul cu grijă ca să nu producă stricăciuni semănăturilor), fie erotică, fie din motive religioase. Iordan Datcu relevă câteva momente încorporând o încărcătură poetică mai deosebită, ca, de pildă, așezarea mesei de către erou, unde nu are drept parteneri decât calul și codrul. Motivul "închinării" se regăsește în basm și îl va prelua și Eminescu în Mușatin și codrul. Valoarea lui artistică, ne atrage atenția
Un mit: Toma Alimoș by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17122_a_18447]
-
care poți, eventual, descoperi valori de întremare spirituală - de întremare întru credință - dintre cele mai prețioase. Căci Bach, cum știm, este izvorul; este sensul cuvântului german preluat de nume și transferat în timp asupra operei. Didactică și artistică, pragmatică și poetică, lumească și ecleziastică, fascinantă și livrescă, actualitatea lui Bach poate fi asemuită prezenței printre noi, prezenței cotidiene, a lui Leonardo sau Shakespeare. Ne putem imagina pe noi înșine în lipsa lor? Greu de presupus. Apelînd la ei, rămânând alături de ei, putem
BACH al nostru cel de toate zilele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17112_a_18437]