3,799 matches
-
amicilor lui și a soției greu lovite prin moartea fiului ei unic și mult iubit, Leon Palade.](Ibidem, p. 346.) În ajun dejunase la noi generalul Coandă și ne povestise conversația lui cu mareșalul Mackensen la o masă unde fusese poftit: 1. de[spre] austrieci - „o ghiulea ce târâm după noi“; 2. „bul garii stau gata să se încaiere cu turcii“; 3. „turcii n-au dat Germaniei decât lucrători fără instrucție militară, nici echipament“; 4. „cu Bulgaria n-ai ce face
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
elvețian neutru, să ridice un arc de triumf, cum îi cereau autoritățile române. De altfel, era bine cu germanii, îi găzduia în vila direcției (a lui Iliescu), le dădea băile pe jumătate prețul și de două ori pe săptămână îi poftea la masă la restaurant; joia și sâmbăta mâncam mai devreme ca să nu-i întâlnesc. De aceea, când d. Wangler veni cu propunerea să organizez cu dânsul la hotel o serbare pentru femeile și copiii din vecinătate, nu am șovăit... [Mă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pe neașteptate, încărcat cu lucruri de la Paris, de care știa că fuseserăm lipsiți în acești ani din urmă, până și ciorapi și perii de dinți. A făcut 12 zile de la Paris la București, din care trei în Roma. L-am poftit la dejun cu dr. Angelescu, care sosise cu el, ne-a povestit misiunea lui în America și ne-a mirat mult că Vopicka făcuse propagandă pentru sârbi în contra noastră. Vorbea cu entuziasm de transilvănenii din America, rămași credincioși români, credea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Când sosi Misiunea ardeleană care venea să notifice Unirea, delegația compusă din episcopii Miron Cristea și Hossu, d. Maniu, dr. Vaida, d-nii Goldiș, Brediceanu și Vlad, ei cerură să vadă pe mama; îi invită la dejun la noi - mai erau poftiți Mihai Popovici 245, Trifu, Ionel cu Eliza, Pia și Ion Pillat. La sfârșitul mesei, episcopul dr. Miron Cristea făcu mamei o prea frumoasă cuvântare, reamintind venerația ce Transilvania avea pentru numele Brătienilor, începând cu tatăl în 1848, ’55, ’66, ’77
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de episcopul dr. Miron Cristea. Toate doamnele, după imboldul reginei, în portul național. Când intrăm și ne îndreptăm spre ele, pe atunci soția părintelui Triteanu, azi d-na Goga, cu un frumos costum de Vâlcea, ne iese înainte și ne poftește în strane; celelalte doamne îi întorc spatele și ne spun că nu vor să o mai cunoască din cauza purtării ei în timpul războiului, când n-a lu crat decât pentru răniți austrieci și unguri, a dat concerte pentru ei și i-
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
al regelui Carol în armata germană. Luna lui iulie trecu cu greu. Regele și regina erau foarte amabili cu el, lua masa la Castelul Peleș și, ca să ne vedem, mă invitau și pe mine (eram la mama la Predeal). Mă pofteau des la ceai, la muzică, unde cânta quartetul lui Dall’Orso, Dinicu, Enescu și alți artiști. Prințul și principesa parcă nici nu-l știau [pe Costache], nici un semn de viață. Dânsa era foarte supărată că i se impusese un medic
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nu mai merge măcar pe o noapte acolo. După grozava-i boală de acum un an, Dinu n-a fost măcar invitat să-și petreacă convalescența în condițiuni acceptabile. În campania electorală, când cutreiera județul și Podgoria, nici n-a poftit pe Adina să petreacă acolo zilele calde, ci a stat în București. Și cu toate acestea, ce nu datorește lui Dinu? Când a înmormântat pe Ionel, a decis să-i facă un mausoleu la fel ca al tatii, a declarat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
puteam primi.“ Acest răspuns față de toată delegația a produs mare efect. Peste rezămătoarea unui scaun a dat mâna lui Maniu și lui Dinu, nici nu s-a uitat la ceilalți și a ieșit. O paranteză: Cudalbu, fără a fi fost poftit, a cerut lui Dinu să subscrie cererea de audiență. Când a văzut rezultatul, a scris ma reșalului palatului că, fiind dus în eroare, nu cunoștea scopul audienței, deci își retrage semnătura. Apucat de scurt, a scris o a doua scrisoare
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Îl luară cu ei și, inspectând restul închisorii, găsiră cadavrele groaznic mutilate ale celor 52. Înștiințară poliția, care, sosind, luară cadavrele și raportară cele petrecute. A doua zi, 27 noiembrie, mai mulți legionari armați se prezentară la Madgearu și îl poftiră să facă o depoziție la poliție. Le ceru actele justificative. Nu aveau, dar își deteră cuvântul de onoare că nu i se va întâmpla nimic. „Cuvântul de onoare de legionari?“ - îi întrebă. Întinseră mâna: „Cuvânt de onoare de legionar.“ „Atunci
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
la vila unde locuia Nicolae Iorga. În bucătărie găsiră pe d-na Iorga, care se opuse la urcarea lor sus. Fără multe formalități, o deteră la o parte și suiră la camera unde Iorga scria un memoriu asupra Basarabiei. Îl poftiră să dea câteva lămuriri la Ploiești. Încrezător, se sculă, se îmbrăcă și întrebă: „Cu ce mergem?“ „Automobilul n-a putut urca, ne coborâm pe jos.“ D-na Iorga și fiica lui voiau să-l însoțească. Nu le lăsară (probabil ca să
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pavilionul administrativ. Vă dați seama: ba vine cineva de la minister, ba cineva de la județ... Și-apoi, chiar și șefilor le place să aibă o floare pe birou. Altfel pare încăperea dacă e luminată de o floare, nu? Deschide o ușă, poftindu-mă să intru într-o încăpere înaltă, cu panouri mari din sticlă, de jur-împrejur și deasupra. În mijloc, e un copac de vreo trei metri înălțime, plin de flori încă nedeschise un adevărat tezaur, un munte de diamante. Rămîn pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Ies din birou în urma lui Ștefănescu, murmurînd un "bună ziua", și asta nu pentru că aș simți nevoia manifestării respectului, ci doar pentru că așa sînt învățat. Veniți la mine în birou, îmi zice Don Șef cînd sîntem în secretariat. Îmi deschide ușa, poftindu-mă să intru, apoi intră și el. Mă invită să iau loc într-un scaun în fața biroului, în timp ce el se plimbă pe lîngă fereastră. Știți ceva, îmi spune privindu-mă, dă-l în mă-sa de balaur! Aveți și dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
aici, Brîndușa, abia venită de la sfatul tehnic, trebuie să fi fost înfuriată de ce s-a discutat acolo și s-a purtat cu mine urît sub influența stării de nervozitate. Adevărata Brîndușa este cea de acum : politicoasă și plină de zîmbet. Poftiți, vă rog! îmi spune Brîndușa, întinzîndu-mi dosarul cu un gest delicat, de parcă mi-ar fi oferit o floare. Mergeți la etajul întîi, să vă semneze președinta comitetului sindicatului, apoi unul din directori. Mă ridic, iau dosarul, mulțumesc, înclinîndu-mi totodată capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spre mine, făcînd un gest larg cu mîna dreaptă, apoi trage de pe colțul biroului un biblioraft și începe să-l răsfoiască. Uitați-vă, îmi arată, acesta este tabelul cu repartițiile pentru blocul-turn aprobate de la începutul anului. Numele dumneavoastră nu apare. Poftiți să vedeți... Mulțumesc! Vă cred pe cuvînt, îi zic, simțind cum am încremenit, fără să mai pot face vreun pas, deși doresc nespus să cercetez și eu listele. O cărămidă mare, de plumb, s-a așezat pe creștetul meu și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de teatru peste așteptările lor!... Știu că nu voi reuși singur, eu nu-s regizor -, dar contez pe sprijinul amicilor mei de la teatrul din localitate, sprijin care, la urma urmei, poate fi "stimulat" cu cîteva sticle de vodcă. Dar merită!... Poftiți, tovarășe Vlădeanu! Cu ce problemă? Îi spun de încurcătura cu locuința. Președinta se încruntă, stă și se gîndește o clipă, apoi se întoarce spre interfon, dar înainte ca ea să sune pe cineva, Brîndușa exclamă: Domnul vrea locuință! Da-da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tovarăș insistă să vorbească cu tovarășul Amariei. Sînt Mihai Vlădeanu, de la combinat, intru eu în vorbă înainte ca secretara să dea un răspuns, e vorba de ceva urgent... Sînteți tovarășul fizician Vlădeanu? se aude întrebarea în interfon. Da, răspund prompt. Poftiți! Etajul doi, camera 21. Tovarășe portar, schimbă tonul secretara, faceți-i repede bon de intrare tovarășului Vlădeanu. Urc scările cît pot de repede, oprindu-mă cu sufletul la gură în fața ușii cu numărul 21. Bat, apoi intru. Bună ziua, tovarășe Vlădeanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
coborînd pînă la jumătatea genunchilor. Întreaga ei înfățișare emană tinerețe. Tinerețe și feminitate. Aproape că simt nevoia s-o strîng mai tare de braț și s-o apropii... A făcut-o de dragul tău, îmi spune doamna Petrache, întinzîndu-mi o hîrtie. Poftim coeficienții. Nu vrei și cafeaua mea? Ba da, săru' mîna! răspund eu bucuros. Scot o aspirină, o mestec, apoi sorb cafeaua. Pun ceașca la loc, mulțumesc, iau tabelul cu coeficienții, îmi arunc privirea peste el, apoi trag telefonul mai pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ce mi-ai răspuns? E prost, dar e prostul nostru, murmur eu, împingînd cu vîrful ghetei spre canal o bucățică din declarația Tamarei. Exact! exclamă Vlad. Așa mi-ai spus, Brîndușa. Ai încheiat discuția cu răspunsul ăsta și m-ai poftit să ies. Asta nu se uită! îi strigă Vlad apăsat, săltîndu-și sacul, prinzîndu-l mai bine sub braț, îndreptîndu-se spre ușă. -Vlad, spune Brîndușa, urmîndu-l, de ce nu vrei să înțelegi că orice șef are șefii lui? Nu înțeleg pentru că nu vreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
insinuantă, compact, senzor ccd, rezoluție demnă de tot respectul, domnule, sunt convins că îmi dați dreptate, văd că vă pricepeți la sculele astea, display rotativ, da, îi plăcuse aparatul, acesta este prețul, plătiți cash sau folosiți cardul?, cash, mulțumim, mai poftiți pe la noi, ce fotografiați?, lumea, viața, oamenii, păsări nu fotografiați?, nu, păsări nu, nici animale, doar lumea, viața, oamenii, acesta este certificatul de garanție, nu veți avea nevoie, vă garantez, dar nu se știe niciodată, nu?, bună ziua, bună ziua, ieșise repede
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
reții ideea și să menționezi numele meu alături de ea, Pictorul fără Noroc, ha, ha! Trage aer în piept și vei simți imediat cu totul altceva. Nu te mai gândi la hotelul pe care l-ai părăsit în lumea noastră, mai poftiți pe la noi, nu doriți și ziarul?, room service-ul vă stă la dispoziție, sejur plăcut, dragă domnule, suntem onorați, gândește-te că este foarte posibil să dormi sub cerul liber și să furi vreo bucată de pâine sau un copan
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
-mi expresia, însă nu are rost să schimbăm unele cuvinte numai din pudoare, înlocuirea lor duce la pierderea savoarei lingvistice, nu mai avem nevoie de canale documentare, gata cu abonamentul la cablu, ni se oferă viața și timpul pe tavă, poftiți de gustați, luați o felie din Imperiul Roman, mușcați cu poftă din cea asiatică, Dinastia Ming, Ping, Beau de Sting sau cum o mai fi, încercați și bucata aceasta din vremea Inchiziției, are amărăciunea clasică și inconfundabilă a perioadelor de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
fost așa de puternică, am fixat mâinile în tejghea și am rezistat. Tâmpitul îmi prezenta un cuțit de vânătoare, cu mâner de os, lama era foarte ascuțită, chiar a tăiat cu ea o filă smulsă dintr-un caiet. M-a poftit să-l încerc, însă am refuzat. Dacă aș fi simțit în palmă mânerul cuțitului sunt convins că aș fi știut instantaneu ce să fac. Dintr-o singură mișcare, nu din două. Cu lama aceea mi-ar fi fost foarte ușor
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
mână o sticlă de vin roșu. — Hai, nu mai sta, adu niște pahare să sărbătorim! repetă ea, cu o privire sticloasă. — Ce să sărbătorim, Anda? Nu avem nimic de sărbătorit! încercă Eduard să o potolească. — Ei, na! Sărbători sunt câte poftești dumneata! Sărbătorim ploaia de-afară, sărbătorim Ziua Tineretului, sărbătorim că ești o cârpă! Câte altele nu sunt de sărbătorit! Hai, adu pahare, nu mai sta! îi porunci, cu ochii strălucind amețiți. — Mai bine-ți fac o cafea, se oferi Eduard
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
toaleta. Din aceleași taxe i se plătea salariul; asta era adevărat. Dar asta nu mai avea importanță pentru el și nici, bănuia el, pentru majoritatea conaționalii săi. Într-o țară unde mafia era liberă să ucidă când și pe cine poftea, a nu tăia chitanță pentru o ceașcă de cafea nu era o crimă care să-l intereseze pe Brunetti. Înapoi la masa de lucru, găsi un bilet care-i spunea să-l sune pe doctorul Rizzardi. Când Îl sună, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
carabinierului fu aproape angelic În căldura și simplitatea lui. Dumnezeule, omul are gropițe În obraji! Mă bucur că ați putut veni taman din Veneția pentru asta. Dădu ocol mesei de lucru, surprinzător de grațios și trase un scaun În față. — Poftiți, vă rog să luați loc. Ați vrea puțină cafea? Vă rog, puneți-vă servieta pe masă. Așteptă răspunsul lui Brunetti. — Da, mi-ar prinde bine puțină cafea. Maiorul se duse la ușă, o deschise și-i spuse cuiva din hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]