2,793 matches
-
nu e chiar vina lui Mackenzie. Ați fi făcut cunoștință în câteva minute când el s-ar fi prezentat singur. — Nu zău! Ce importanță are cine — Adriana continuă ca și când nu auzise nimic: — În momentul ăla, tu i-ai fi răsplătit politețea cu un zâmbet și o privire cuceritoare, apoi i-ai fi evitat prompt orice întrebare directă, i-ai fi întors spatele și te-ai fi angajat într-o altă conversație care nu îl includea și pe el. — Chiar dacă — — Chiar dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că era producătoare, a devenit foarte interesată. A tot întrebat despre mine, despre articole, cum m-a descoperit Marie Claire, când o să se publice primul articol... și un milion de alte chestii. M-am gândit că o face doar din politețe, dar a doua zi m-a sunat și mi-a spus că ar interesa-o — sunteți gata să auziți? — să facă un film după ideile mele! — Dumnezeule! făcu Emmy Leigh părea stupefiată. — Nu se poate! Nu, nu se poate așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
costum de haine, cămăși, maieuri, chiloți, și țigări Virginia verzi. Seara, Înainte de Revelion, plecați În Homorod ca să o aduceți pe una Hanelore, săsoaică, sașii vă poftesc În casă și vă pun la masă. Tu spui că ai mâncat, așa, din politețe, și chiar nu-ți aduc nimic de mâncare, farfuria ta rămâne goală și ieși pe hol să fumezi și o bătrânică vine cu un blid de scovergi, a simțit că ți-e foame și că o faci pe politicosul. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În nume de rău, dar Îmi place să spun mereu: „sinceritatea e cea mai bună politică“. Mi se pare că nu prea ne Înțelegem. Respiră ușurată. — Oh, Într-adevăr, spuse ea, gândindu-se că trebuia să pară dezamăgită măcar de dragul politeții. Vezi tu, eu am standarde foarte Înalte la femeile cu care am relații. Caut o minte ascuțită și dornică de cercetare. Am nevoie de cineva care să-mi ofere o provocare, cineva care să Înțeleagă faptul că, inventând limba asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
se cufunda în el cu aceeași precizie cu care se arunca în mare când, fără să arunce nici un strop, dispărea în apă. Trupul, Angela, poate iubi ceea ce mintea disprețuiește? Mă gândeam la asta în timp ce mă întorceam spre oraș. Odată, din politețe, am gustat în pivnița unui țăran, o brânză specială, cu coaja înnegrită de mucegaiuri și cu un miros cadaveric, descoperind înăuntru, spre marea mea suprinză, un gust violent și plăcut, în același timp. Mi-a rămas în gură senzația unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a deschis Dumnezeu botul măgăriței 1 și caraghiosul nostru a Început să vorbească și să tot vorbească fără Încetare. Până când directorul căilor ferate din America a simțit că nu mai rezistă, a ridicat mâna și l-a Întrebat cu toată politețea pe-al nostru: „Îmi cer scuze, domnule Cohen, câți kilometri de cale ferată aveți În Israel, de vorbiți atâta?“. Ei, dar delegatul nostru nu se zăpăcește și cu ajutorul Atotputernicului, care dă Înțelepciune până și cocoșului, răspunde: „Nu rețin exact lungimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
stins Îi atârna de buza de jos. Un șirag de mătănii din chihlimbar Îi Încremenise În mână. Pe deget avea un inel gros, care lucea din când În când. Fima se opri și Îndrăzni să i se adreseze, cu o politețe exagerată, la persoana a treia, ezitând: Oare Îmi va permite Înălțimea Sa să-l deranjez cu o singură Întrebare? Peste chipul ridat, tăbăcit, trecu umbra unui rânjet ironic. Poate că totul nu e decât bâzâitul unei muște? Ar fi Înălțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
florile, care erau schimbate cu mare atenție de două ori pe săptămână? În spatele eleganței și ordinii, se simțea un fel de acreală, foarte vagă de fapt, ascunsă, dar profundă și persistentă, ca umezeala. Era oare o urmă de neînlăturat a politeții reci, sticloase, care se interpusese ca o gheață Între tatăl și mama sa și pe care nici măcar moartea nu fusese În stare s-o șteargă? Exista oare vreo șansă să dispară de-acum Înainte? S-ar putea crede, Își zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vedeam stând acolo, atât de degajat și de natural, pe acel domn distins, plin de deferență și de amabilitate față de acești oameni, simpli muncitori, poate meseriași pe ale căror fețe puteam citi că nu fuseseră niciodată priviți cu atâta aleasă politețe, nu fuseseră niciodată tratați atât de cuviincios, cum îi trata acest domn care se așezase la masa lor. Probabil că se simțeau într-un fel superiori, respectați în felul lor, prin atenția arătată de socrul meu, care, la rândul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lire. În loc de ranchiună și acuzații mercantile determinate de încălcări de proprietate vechi de zeci de ani, am făcut liste și ne-am împărțit posesiunile în mod egal. Fiecare cuvânt însă era ales cu grijă și trecut printr-un filtru al politeții, amândoi trebuind să ne prefacem că nu știm ce gândește celălalt. Mark a dat tonul. —De ce nu iei tu setul de cafea? (Îți amintești când l-am cumpărat în Creta? M-am îmbătat și am început să jonglez cu piesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
amândoi. Problema era însă că eu îmi doream să mă maturizez, iar Mark nu-și dorea. Cum poți construi un pod peste o asemenea prăpastie? Dar nimeni nu ne putea acuza că nu ne purtam civilizat. Ne zâmbeam cu atâta politețe și atât de mult încât ieri m-am dus la dentist pentru că aveam dureri și credeam că am o infecție la maxilar. Iar Mark nu m-a văzut sau auzit nici măcar o dată plângând. Îmi țineam toate cosmeticele în dormitor ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
se acomodă cu lumina chioară a lumânărilor. Mătușa Lynn se arătă ceva mai puțin impresionată. — Pericol de incendiu, zise ea. Și unde sunt mobilele alea drăguțe de la Ikea ale lui Mark? În calitate de rudă de sânge își permite să treacă peste politețuri. Tocmai se pregătea să comenteze despre goliciunea restului apartamentului, când am exclamat: —Mă duc să vă aduc ceva de băut! Amândoi au tresărit la tonul neobișnuit de ridicat al vocii mele. Mark și cu mine ne-am plimbat între bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
l-am rugat să se ocupe În mod special de ele. — Îți mulțumesc, Henry, spuse ea, privindu-l cu drag. Ești un om bun. Pe Henry, complimentul Îl făcu să roșească. — Zău așa, Fenimore, așa un... așa un gest de politețe banală nu merită atâta... atâta... — Nu mă refeream doar la bagaje. Ai fost tare drăguț, tare atent În zilele acestea din urmă. Îți sunt recunoscătoare. Am făcut-o cu plăcere, Fenimore dragă. — Detest despărțirile, zise ea. Gara era plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-i demonstreze duritatea, dar fără să-i fi cerut cineva asta, îl izbea de pereți zugrăviți sau de ziduri goale. Asta se întâmpla la intervale neregulate. În rest, însă, imaginea lui era aceea a unui om blând, de o deosebită politețe, care saluta ceremonios de mai multe ori și care ștergea cu grijă tălpile pantofilor de preșul de la intrare nu doar înainte de a pătrunde în locuințe străine, ci, la fel de temeinic, și atunci când le părăsea. Sosirile și plecările lui erau încetinite după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca tontu. Monșeru dă Broscoui-țestos iera În cuhne și opărea un mate. M-am pus cu spatile la geam, care acuma dă În cârca lu clubu Uniunea Sportivă și nainte dădea la un câmp dășchis. Maestru s-a negat cu politețuri inorme la proiectu meu dă pescuit și a recitat, cu bunătatea soverană a lu ăl care-și ascultă propia inemă la toate orele, că nu-i trebea destracții dă când Supremu Îi dase probe așa dă pă bune. Cu riscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și care au corespuns, după cât se pare, unei boli pasagere, nu-i Împodobeau pe atunci chipul cu enormi pomeți albi, pe care i se pierdeau trăsăturile. După atâția ani, cred că-mi mai amintesc halatul de in și papucii turcești. Politețea lui naturală nu izbutea să ascundă o oarecare reticență; la Început, am atribuit-o modestiei, dar imediat am Înțeles că omul se simțea foarte sigur și aștepta fără neliniști momentul consacrării unanime. Dedicându-se cu Înverșunare unei munci exigente și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Goya. În vremurile de tristă amintire ale vandalei invazii napoleoniene, generalul Hugo a intrat În conacul lui Labata, unde contele cu porcelă omonimă l-a primit cu cea mai mare ospitalitate, pentru a-i da acelui gabacho o lecție de politețe de pe vremuri. Abia a ajuns insolitul caz la urechile lui Zúñiga, că ăla a și aflat cum să se alăture ghinionistului străin. Care n-avea să-i fie mirarea când l-a văzut pe gigant Încercând să-i sărute inelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
se adaptează la orice. Au supraviețuit cei din lagărele de exterminare, eu de ce să strîmb din nas? ...Și la urma urmei, meseria asta trebuie s-o facă , totuși cineva. Am și o justificare. Toți mă evită, mă închid într-o politețe încordată și eu rîd căci știu că atunci caută să-mi ascundă spaima lor animalică de durere. Știu că într-o bună zi, fără ca asta să mă bucure într-un fel, se vor uita la mine ca la Dumnezeu.” Rîde
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
creadă așa ceva. Nu-mi vine să cred că m-ai lăsat să intru în casă. Ei, nu ești singurul căruia nu-i vine să creadă, mi-a venit să-i zic, dar am tăcut. — De ce? l-am întrebat cu o politețe glacială. —A, mi-a răspuns el clătinând din cap și zâmbind ușor amuzat, de parcă nu putea să acorde prea mare încredere propriei imaginații care o luase razna. Am crezut că mama și surorile tale mi-au pregătit ceva urât la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
hotărârea mea de a fi rațională și de a mă controla se făcuse țăndări! În ciuda jalnicelor mele eforturi de a-mi ține sub capac emoțiile, adevărul ieșise la lumină. Mă debarasasem de falsul meu calm, de falsa mea maturitate și politețe. Adică nu mai puteam pretinde că eram calmă, matură și civilizată. În timp ce James reușea încă să se mențină într-o stare de echilibru. Starea de echilibru era una dintre chestiile la care se pricepea cel mai bine. Oribil atunci, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
enerveze. În felul ăsta nu ajungem nicăieri. Pe mine, una, nu mă deranjează, am spus, pentru că exact spre nicăieri ne îndreptăm. Ești foarte deșteaptă, Claire. Și foarte haioasă, m-a taxat el cu răutate. —Mulțumesc, i-am răspuns cu o politețe excesivă. —Ascultă-mă, mi-a spus el cu un ton dintr-odată oficial și chiar mai arogant decât de obicei. Aproape că auzeam fâșâit de hârtii în fundal. — Am o... ăăă... am să-ți fac o propunere. Da? l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
discutat și de ce la bar, nu eram În Boa Vista iar ideea fusese doar să-și exprime părerea În legătură cu ce scriam. Dacă avea cît de cît vreo valoare. Am dedus imediat că n-avea, cum deduc eu imediat, și, din politețe, prefera să nu mi-o spună prin fir ci În față. Ca să mă descurajeze total și, astfel, să fie vindecați oamenii de moarte, infecții-n gît și rătăciri culturale. Ne-am Întîlnit, era primăvară, prin septembrie, și-n loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
amîndoi aveau un haz indiscutabil, primul care lua cuvîntul armat era Gârbea. Numele i se potrivea. Bănuiesc că și Înfățișarea. Scund, plinuț, tuns scurt, cu ochelari, un zîmbet arcuit subțire ca al motanului din Alice și o frază de o politețe rece, geometrică, executa din dreapta profesorului tot ce zbura prin sală, În așa fel Încît pînă și textele care ți se păruseră acceptabile la lectură căpătau sub loviturile dese ale riglei lui Horia aspectul cubist al unor palme de școlar. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
misterioasă Însă inevitabilă la coafor. Pe o altă pagină, cu poze sugestive de bătrîni sumar Îmbrăcați din pricina inflației sau a anotimpului, dăm fără să vrem peste tremurînda viață sexuală a celor aflați la vîrsta Întrebărilor, viață etichetată la morgă, fără politețe, fără tantra, ca vîrsta a treia. „E o dragoste Împărtășită prin gesturi de tandrețe, de drăgălășenie, care produce o stare de veselie.” Pensionarii, deveniți veseli prin acele gesturi de drăgălășenie, aproape că-ți invadează cu pași mici balconul, privirea lacomă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
costumului lui: lăbărțat, bun de camuflaj, face din mine un irlandez de vodevil și Îmi acoperă de minune pistolul automat calibrul 45, boxul și bastonul. — Ce-are de gînd Loew? Dudley Își cercetă ceasul. — Da, aproximativ treizeci de minute de politețuri ar trebui să fie un preludiu suficient de lung pentru afaceri În ziua de naștere a marelui nostru MÎntuitor. Flăcău, Ellis vrea să devină procurorul districtual al frumoasei noastre urbe, iar apoi guvernator al Californiei. E de opt ani adjunctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]