3,008 matches
-
îmbrăcămintea de fier, dar ce știa unde va ajunge. Îi era și de cal. El trosni * cu palma peste frunte, parec-ar fi vrut să-și aducă aminte sau ș-ar fi adus de ceva. Astfel a mers într-una fără popas, obosit, pe un plai ce părea a nu mai avea sfârșit. {EminescuOpVII 245} " Ce pustiu, gândi el, își bate drumul joc de mine! Eu am mai fost pe locurile astea, dar nu mi s-a părut niciodată astfel. Afară de-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
unei proprii experiențe vitale, trăită În regim prin excelență interogativ. SÎntem departe, În acest moment, de orice nihilism dadaist; faza pur destructivă a atitudinii avangardiste e de mult depășită, - și ea nici n-a Însemnat la Voronca decît un scurt popas, cu urme În textele antipoetice tipărite În 75 H.P. Ceea ce rămîne din negația inițială este Însă, În continuare, fundamentalul refuz al tuturor limitelor impuse de „codul de maniere sau legi” al societății burgheze și al limbajelor corespondente ei. „Poemul” nu
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
sau cine Îți va ieși dinainte cu pîine și cu sare ca niște decorații pe perna defunctă a inimii? Un lujer Își clatină talanga În șipcile de aer, un lujer vine cu turmele de oi pînă la tine. La fiecare popas deștepți un oraș ca un cîntec care dormise În fluier sau ca o monedă pe care o descoperi În scorbură. În degetul tău cel mic, orașul strălucește cu toate luminile lui ca piatra unui inel, pe trotuare pasul sună ca
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
alte însușiri care să-l singularizeze, cu preocupări dintre cele mai banale (lectura gazetei sau a vreunui roman polițist, mai rar vizionarea unei piese de teatru, plimbări prin grădina orașului, singur sau în compania „câinelui de aer”, îndelungi și melancolice popasuri la bufetul termita, conversații prelungite cu prietenii sau cu diverse „zeițe”), mopeteiana își dezvăluie treptat resursele carnavalești. Iar protagonistul, în ciuda aparenței sale umile, se dovedește, până la sfârșit, o figură nu doar ieșită din comun, ci și emblematică pentru un univers
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
lumii un adio: iau lira și mă duc”... O figură a nestatorniciei se prefigurează, așadar În aceste versuri. Poetul este predestinat să rătăcească În Întunericul durerii și nici un loc nu e suficient de sigur pentru a Împăca sufletul. Există, totuși, popasuri mai lungi, spații favorabile, și unul dintre ele este „vesela vale” lamartiniană. Este spațiul singurătății, al iubirii și al copilăriei. Aici se desfășoară ceremonialul așteptării și al reveriei Într-o expresie mai direct lirică (Reverie): „De zgomot departe, În vesela
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să-l apere de piaza-rea. Pe cer treceau nori ce se risipeau spre apus precum păsările în căutarea hranei. N-a mers prea mult, dar e obosit și ar vrea să se odihnească, însă călugărul se grăbește și nu îngăduie popasuri: scrâșnește din dinți, își leagă mai bine obielele pe picioare și strânge șireturile bocancilor plini de unsoare și de praf. IV Mânăstirea era ca o pasăre mare cocoțată deasupra unui deal: odată cu primele umbre ale apusului, capătă înfățișarea sinistră a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
rod, iar orașul avea o înfățișare prosperă, curată. Chiar și oamenii păreau inimoși și energici, ospitalieri. Nu a fost greu să fie primit într-o mânăstire, cei de acolo s-au dovedit politicoși și au avut grijă să-i facă popasul cât mai comod. Neîncrederea lui dispăru și reflexele de a se apăra s-au domolit. Într-o dimineață însă își dădu seama că din desagă îi dispăruseră manuscrise. A priceput capcana și nu s-a mai codit s-o ia
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se văzură pe țărm, urcau în trăsurile gata de plecare, cu birjarii cocoțați pe capră. Tommaso nu era așteptat de nimeni și se îndreptă, urmat de jandarmi, spre Stilo. Drumul era lung și au fost nevoiți să facă mai multe popasuri înainte de a ajunge acasă. Pe când tocmai smolea sfoara, Geronimo rămase încremenit văzându-și fiul cu rasa plină de praf și împresurat de cei patru bărbați, apoi scoase un strigăt de bucurie și din casă apărură în goană mama cea vitregă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cei doi ce-l însoțeau aveau un fel de a vorbi ce nu aducea cu cel al anchetatorilor. Sunt Tobia Adami iar el este Rudolf von Bunau din Meissen. Tocmai ne-am întors din Țara Sfântă și am făcut un popas la Napoli, special ca să te cunoaștem, fra' Tommaso. Trăim în Germania unde numele tău e cunoscut, și ne ocupăm cu tipărirea cărților. Ai cumva o lucrare pentru noi? Am trimis totul nobilului Mario del Tufo, el are grijă de operele
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nu s-ar fi încumetat să se compromită iremediabil. Tot ceea ce-și permiteau să facă și făceau efectiv era de a protesta în cercurile pe care le frecventau, de a face atmosferă. Gavrilcea avea nevoie numai de un scurt popas, spre a găsi un moment potrivit de fugă. Atunci Tudorel, cu toate recomandările contrare ale lui Ioanide, îi destăinui refugiul Pichii în strada Tritonilor. Mai mult ca sigur, poliția nu avea în vedere acel loc. Gavrilcea și Tudorel luară o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acest cerc cu doi sau trei câini, iar vânatul se năpustește peste plase, unde este răpus cu arme albe. Cinci cercuri au fost astfel făcute în ziua respectivă, însă nimic nu este lăsat la voia întâmplării: amplasarea plaselor, locurile de popas, chiar orele sunt tradiționale, fiind vorba de teritoriul de vânătoare stăpânit de oamenii din Okelataka de cel puțin un secol. Această activitate este în legătură directă cu trecutul, putând fi înțeleasă numai prin intermediul acestuia. În momentul împărțelii (într-un loc
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
și de Zarifopol, se detașează pe un fond ce sugerează intervenția supranaturalului. La acest nivel fabulei sau al discursului, pentru a utiliza termenii în circulație, aceste registre deosebite coexistă, se opun fără a indica opțiunea scriitorului. Întâmplarea construită logic, inteligibil, popasul, aventura erotică, furtuna, reîntoarcerea, refuzul încăpățânat de a abandona cuibul cald, ,,de trei ori am fugit de la el și m am întors la han’’, este dublată de indiciile care dau tuturor acestor momente înfățișarea unor efecte de vrăji. Acest ton
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Tânărul ginere al pocovnicului Iordache nu are imaginație, nici neliniști metafizice. Astfel practicile magice ale cocoanei Marghioala pot acționa asupra lui, poruncitor, la nivelul senzației fără frământări. Bărbatul care se ducea să se însoare cu fata polcovnicului Iordache face un popas la hanul Mânjoalei. Emanația senzuală a hangiței se complică cu elemente exterioare; obsesia ispitei se prelungește pe planul fantasticului cu potriviri ale hazardului, în care prezența diavolului se întrupează într-un cotoi și un ied; aceștia par emisari la dispoziția
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
presupus pact cu diavolul, are puterea de a exercita asupra oamenilor puteri nebănuite. Apropiindu-se de vestitul han, în drum spre Popeștii-de-Sus unde urmează a se logodi cu fiica polcovnicului Iordache, eroul nu rezistă tentației de a face un scurt popas. Nu atât nevoia odihnei îl determină a se opri din drum, cât mai ales dorința tiranic obscură de a o vedea pe hangiță. Admirația tulbure pe care o are pentru aceasta transpare în gândurile care îl încolțesc, reflectând la cele
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
lor pentru independența individuală și mai ales acest bun și mare simț al umorului pentru care Sancho Panza, acest economist fără să o știe, a rămas întruchiparea nemuritoare, Bastiat, deci, nu a regretat deloc cheltuielile de călătorie. După ce a făcut popasuri la Madrid, Sevilla, Cadiz și Lisabona, a decis să ia calea cea mai lungă pentru a se întoarce acasă. S-a îmbarcat pe pachebotul Southampton și a mers să viziteze Anglia. Aici, având ocazia de a asista la ședințele "Ligii
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
uimitoare capacitate daimonică de a se contopi, vremelnic, cu ființa celuilalt, și de a se ridica totuși în final, cu această nouă pradă, la sine. Este suprema reverență pe care ți-o poate face cineva: în locul salutului distant și grăbit, popasul prietenesc în ograda ta. De emoție, chipul lui Sorel a încremenit în inexpresiv, asemeni "albastrei sălbăticiuni" a lui Trakl. Plutim amândoi într-un pios étourdissement. "Vedeți, dragii mei, ne spune Noica la despărțire, pesemne că acum, în Franța, se cunoaște
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se rezumă la faptul că sânt aruncat pe scenă, trebuind să joc. Culisele, oarbe pentru mine, sânt primul temei al nimicnicității mele și primul fel în care "vina" se articulează în existența mea. Lucrurile merg însă mai departe: jocul însuși, popasul meu în scenă este pândit în fiecare clipă de neant și generează neantul. De ce? Pentru că prin fiecare gest al vieții mele eu aleg între mai multe posibilități și fiecare opțiune, odată făcută, reprezintă condamnarea la moarte a tuturor celorlalte pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care stă Don Juan, al focului ca siglă a patimei mistuitoare care nu-și poate realiza esența decât prin obiectul infinit al combustiei, decât sub forma cantitativă a repetiției fără sfârșit (lista). După splendoarea sensibilă a filmului le propun un popas în splendoarea severă a câtorva pagini din Dialectica transcendentală a Criticii rațiunii pure, mai precis din capitolul privind Antinomia rațiunii pure, locul în care Kant urcă de la condiționat, prin suma condițiilor, la necondiționatul absolut și descoperă astfel conflictul rațiunii cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
deci mai verosimilă, cu atât mai mult cu cât domnul își va fi sărbătorit ziua onomastică la propria-i Curte din Iași înainte de a pleca la război. Și, în drum spre Focșani - reproducem din Neculce - „mergea încet și făcea oturace (popasuri) câte 5-6 zile și mai mult la un loc”. Considerăm că un asemenea popas a făcut și la Umbrărești, cu care ocazie emite cartea din 5 mai, prin ea dând curs unei jalbe ce-i fusese adresată fie anterior, fie
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ziua onomastică la propria-i Curte din Iași înainte de a pleca la război. Și, în drum spre Focșani - reproducem din Neculce - „mergea încet și făcea oturace (popasuri) câte 5-6 zile și mai mult la un loc”. Considerăm că un asemenea popas a făcut și la Umbrărești, cu care ocazie emite cartea din 5 mai, prin ea dând curs unei jalbe ce-i fusese adresată fie anterior, fie pe drum ori chiar în timpul popasului, pricina fiind încredințată spre rezolvare unui dregător, ceașnicul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
mult la un loc”. Considerăm că un asemenea popas a făcut și la Umbrărești, cu care ocazie emite cartea din 5 mai, prin ea dând curs unei jalbe ce-i fusese adresată fie anterior, fie pe drum ori chiar în timpul popasului, pricina fiind încredințată spre rezolvare unui dregător, ceașnicul Ștefan. Pentru problema ce ne interesează acum, trebuie înțeles că oprirea domnitorului la Umbrărești nu a fost determinată de un hazard, de vreo întâmplare intempestivă. Hotărârea de a se opri în acest
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Moldovei, Veniamin Costache. În persoana lui „Venin spătar” identificăm pe Toader Costache, iar el a rezidat în cea mai mare parte a vieții sale la Torcești, așa cum se va putea constata și din rândurile următoare. Căci - continuă cronica - după un popas făcut „la un sat al lui Negel, anume Roșiecii, la ținutul Fălciului”; prinzând veste că este îndeaproape urmărit de un grup de 300 de călăreți, „domnul, încălecând, au pus pe spătarul Venin înainte, apucând drumul în gios la Torcești, la
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
o soartă ingrată și anume: valiza în care pusese tot ce scrisese și cu care plecase la o editură, în timp ce discuta cu cineva în gara Ivești, i-a fost furată de către un nemernic”. Prietenul deține textul unei poezii inedite, intitulată Popas, scrisă în ziua de 3 februarie 1928, când se afla la amar, în concentrare la Bacău, în conflict cu un ofițer. În calitate de ofițer de rezervă a fost mobilizat în Războiul de Reîntregire, găsindu-și sfârșitul la datorie, în încleștare cu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
timp îndrumări corespunzătoare. PAZA SĂTEASCĂ Organizarea pazei sătești în secolul trecut cădea în sarcina vornicului și se impunea fiecărui cetățean prestarea ei prin rotație. Acești paznici se numeau „străjeri” și patrulau zi și noapte prin sat, având anumite locuri de popas. Astfel de locuri erau în fața școlii sau pe anumite locuri înalte de unde se putea realiza o supraveghere cât mai bună a satului. După un timp oarecare, s-a desființat straja de zi și a rămas numai cea de noapte, pentru
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
aduceau sare, pește, scânduri, draniță sau petrol. Secole de-a rândul, pe această vale au tranzitat mărfuri și călători de la nord spre sud, până la Dunăre, la Galați. S-au constituit centre de schimburi și fluxuri ale produselor, locuri de popas ale păstorilor transhumanți și ale negustorilor, s-au pus în valoare resursele locale, contribuind efectiv la prosperitatea economică a localităților. Dar în timpul repetatelor conflicte cu tătarii și cu turcii, în deplasările de pe valea Berheciului, populația autohtonă a avut de suferit
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]