4,015 matches
-
băutori. Și polițiștii băutori care își cunosc măsura sunt de regulă polițiști buni. „Polițiști buni” dădu undă verde. Danny împinse mâna lui Considine, trase sertarul și scoase o sticlă de un sfert și două pahare de carton. Turnă câte o porție cvadruplă și îi întinse unul din pahare lui Considine, care acceptă cu o înclinare din cap. Apoi ridicară paharele. Danny spuse: — Pentru ambele cazuri. Considine toastă: — Pentru Stefan Heisteke Considine. Danny bău, simți cum alcoolul îl încălzește din cap până-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
bântuite de cei doi prin Valley, dar nu reușise să se aleagă cu nimic - doar cu o senzație de greață față de cei doi homosexuali declasați. Când intrase în pielea lui Ted, simțise o mare eliberare, iar când a ajuns în fața porții de la Camarillo, paznicul s-a uitat de două ori la el și la plăcuțele de înmatriculare de New York, refuzând să creadă că era polițist. I-a verificat legitimația și a telefonat la secția West Hollywood, ca să obțină o confirmare. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la repercursiuni. Norm Kostenz îi făcu o fotografie, pentru a dovedi că asupra lui avusese loc o agresiune, apoi îl lăudă zdravăn pentru fermitatea de care dăduse dovadă. Danny se contopi cu Ted. Sorbi stângaci dintr-o bere și o porție dublă de tărie, creând impresia că nu era un băutor inveterat și că nu bea decât pentru a-și calma durerile din oasele ciomăgite de fasciștii ăia. Dar alcoolul îl ajută: îi mai stinse din durere și îl făcu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de-a doua masă a lor împreună de când se apucaseră să studieze dosarele de la SIN, timp în care Mal făcuse și o vizită la biroul lui Jake Kellerman. La prânz Meeks înfulecase o friptură de vacă, cartofi prăjiți și trei porții de budincă de orez. Mal ciugulea câte puțin din salata lui cu piept de pui, dând din cap. Meeks spuse: — Un băiat în creștere are nevoie de mâncare. La ce oră trebuie să apară Upshaw? Mal se uită la ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cușmele oștenilor, și apoi un Întreg corp de oaste, de cel puțin trei mii de oameni, mărșăluind parcă prin somn, cu capetele plecate. Străjile sosiră În fugă la metereze. Doi călăreți se desprinseră din grupul compact, sosind la trap În fața porții principale. Erina le văzu mantiile albe cu semnul scutului și spadei și un fior o străbătu din cap până În picioare. - Deschideți poarta! strigă unul din călăreți. Sosește măria sa! Poarta se deschise Încet, iar călăreții intrară pe pod. Primii erau douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
un colț. Apoi iarăși nu se Întâmplă nimic. Deodată ienicerii Înlemniră, iar o suită bogat Împodobită trecu prin mijlocul pieții, intrând În palat. Era sultanul, Înconjurat de două sute de războinici. Douăzeci dintre ei intrară cu el, ceilalți se postară În dreptul porții, privind mulțimea. Alexandru se trase mai În spate, ca să nu atragă atenția. Așadar, la Ak Sarai avea loc o Întrunire. Pictorul traversă cu privirea mulțimea care se adunase să-l slăvească pe stăpânul lumilor, trimisul lui Alah În marea Împărăție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
1476, Murgeni. Apusul soarelui. Din marginea pădurii, casa familiei Litovoi se vedea Într-o lumină roșiatică, ce aluneca Încet spre violet. Erau ultimele raze ale soarelui, strecurate prin răcoarea codrilor și prin căldura strivitoare a verii. Micul cortegiu plecase din fața porții și mersese până dincolo de herghelie, pe malul unui pârâu căruia nimeni nu se ostenise să-i dea un nume. Erau săteni, toți bătrâni, toți slujitori sau prieteni ai marelui logofăt. Aveau chipuri Împietrite, fără lacrimi. Nu spuneau nimic. Nu vorbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cerc dispus pe pantele ușoare dinspre sud, vest și nord, artileria turcească trăgea ritmic, fără Încetare. Latura dinspre est a cetății era cruțată, fiindcă acolo se afla podul pe care ar fi trebuit să treacă ienicerii În asaltul final asupra porții. Dar, În ciuda imaginii generale, care era una a destrămării și Înfrângerii, Oană simți că se Întâmplase ceva. Un detaliu neînsemnat, ca un fior de praf În talgerul nimicirii Moldovei, schimbase, În adâncuri, raportul de forțe. Nimic nu ieșea la suprafața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
afară. în felul ăsta rămâne destul timp pentru celelalte ocupațiuni. Pentru ele două însă, Elena, foarte amabilă, se declară acasă orișicând. Dar ce corvadă sistematică, un astfel de trai! Veni iarăși vorba de copil. Hrana, aerul, recrearea erau distribuite cu porția. Proiectele ei materne erau numeroase și foarte anticipate. Se plânse că apartamentul nu prevede camerele de studia necesare mai târziu băiatului. Avea idei precise asupra felului cum va decurge instrucția lui. Va face studii economice și industriale serioase. Drăgănescu pregătea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
unde a fost primit cu nespusă bucurie. Încă de când era cățelandru s-a dovedit a fi un destoinic și devotat paznic al gospodăriei. Vigilenței sale mereu trează nu-i scăpa nici o mișcare, nici un zgomot din curte, de pe uliță ori din apropierea porții, indiferent dacă acestea se petreceau ziua sau noaptea. În nopțile în care se bucura de libertate și nu participa la petrecerile canine se așeza de veghe la colțul casei, într-un punct strategic, de unde supraveghea și semnala orice mișcare ce
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
de clei. PC considera asta un sentimentalism fără sens. Rolurile lor deveniseră fixe precum meniul bucătarului pentru seara de joi, care consta în principiu într-o felie subțire de pulpă de miel strecurată sofisticat în garnitura de legume și o porție substanțială de pudding. Izbucnirea războiului le reaprinse amândurora speranța. Era nevoie de luptători acasă, dar putea căpitanul să scape de munca de birou de aici? Ca răspuns la scrisoarea sa, prin care-și oferea serviciile pe teatrul european de operațiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
colegiul lui Star, să-i lase un bilet. Când i-l dă, portarului îi spune că miss Chapel a plecat într-o vacanță lungă și nu se întoarce la Oxford până în septembrie. Vestea îi provoacă o nouă criză. Rămâne în fața porții, simțindu-se înșelat, îndurerat. Star l-a lăsat să întrevadă speranța, dar i-a luat-o imediat înapoi. Se târâie înapoi la Barabbas și rămâne pierdut în grădină urmărind broasca țestoasă a colegiului cum înaintează greoi, dar constant pe gazon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o brățară de jad și mi-o îndesă în buzunar: „Te rog, Fann!“. Se uita la mine rugător. Mi-am revenit în simțiri și l-am târât departe de Majestatea Sa pe Hsien Feng, care hohotea de mama focului. În fața porții stătea ministrul. Ținea în palme o bucată împăturită de mătase albă - sfoara pentru spânzurare. În spatele lui erau mai multe gărzi. Plâng pentru Hsien Feng, băiețelul. Peste ani, el avea să devină soțul meu, și i-am păstrat un loc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ca niște țestoase înșirate pe un panou gigantic. Acestea acoperă piroanele imense care țin lemnul laolaltă. Un cărăuș îi spune mamei că poarta, de grosimea unui zid, a fost construită în 1420. E făcută din cel mai tare lemn. Deasupra porții, sus pe zid, e un foișor din piatră. Răsare soarele. O companie a Gărzii Imperiale iese pe poartă. Este urmată de un grup de eunuci îmbrăcați în robe. Unul dintre eunuci scoate un registru și începe să ne strige numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe ele, cu excepția căruței de apă cu steguleț galben. Măgarul merge pe mijlocul bulevardului. Se zice că până și un prinț călare trebuie să-i facă loc măgarului. Îl privesc pe sacagiu cum își termină treaba și apoi dispare în spatele porții. Ascult sunetul din ce în ce mai estompat al pașilor măgarului. Mă simt din nou învăluită în întuneric, iar nefericirea mi se strecoară în suflet, precum umezeala în anotimpul ploios. Când deschid din nou cutia cu viermi de mătase, descopăr că fluturii au dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pentru Majestatea Sa. Deși nu-mi plăcea Su Shun, nu intenționam să-l dușmănesc. N-aș fi visat niciodată să-l ofensez, și cu toate astea într-o zi acest lucru va deveni inevitabil. Ningea de trei zile și în fața porții erau troiene înalte. Deși încălzitoarele cu cărbuni ardeau, era totuși prea frig pentru a fi confortabil. Degetele mi-erau la fel de țepene ca niște bețe. Îngropat în haina sa de blană, Hsien Feng stătea tolănit pe un jilț din Sala Dezvoltării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
directorii de școli și doctorul de la spital. Începînd prin prezentarea situației interne și internaționale, darea de seamă prelucra directivele de la centru. După îndoctrinare, participanții reveneau la locurile de muncă, nu înainte de a raporta fiecare propria activitate și a-și încasa porția de săpuneală. Ca să se sustragă sentimentului de teroare, aplicau soluția „bufet”, ceea ce le descrețea frunțile și le făcea viața suportabilă. Fiind mai izolați, pentru ședința de la centru, noi, cei din Dobrina, străbăteam șesul lat al Siretului, după ce treceam apa cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și arătați-le cu cât curaj cum cad florile cireșilor de munte! Strigătele de răspuns din partea aprigilor războinici, susținând că aveau să îndeplinească porunca întocmai, răsunară ca un vârtej de vânt. Cu toții priveau în sus, spre silueta seniorului lor, deasupra porții de la intrare, și, un timp, se auziră, la nesfârșit, aceleași cuvinte: — Aici ne despărțim. Nu se punea problema alegerii între voință și moarte. Era o goană deznădăjduită spre moarte. Porțile din fața și din spatele castelului fură deschise larg, sfidător, de oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
iar cei rămași erau acoperiți de răni. Aproape nimeni nu scăpase nevătămat. Din copacii aprinși care înconjurau castelul țâșneau în sus flăcări, vuind. Dușmanii începuseră deja să năvălească în fortăreață din toate direcțiile. Fără a clipi, Nobumori privea, de deasupra porții, ultimele clipe ale fiecărui luptător de-al său. — Stăpâne! Stăpâne! Unde sunteți? strigă un vasal, în timp ce alerga prin jurul porții. — Aici sunt, sus! răspunse Nobumori, dându-i de veste că era viu și teafăr. Ora mea de pe urmă e aproape. Arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în sus flăcări, vuind. Dușmanii începuseră deja să năvălească în fortăreață din toate direcțiile. Fără a clipi, Nobumori privea, de deasupra porții, ultimele clipe ale fiecărui luptător de-al său. — Stăpâne! Stăpâne! Unde sunteți? strigă un vasal, în timp ce alerga prin jurul porții. — Aici sunt, sus! răspunse Nobumori, dându-i de veste că era viu și teafăr. Ora mea de pe urmă e aproape. Arată-mi unde ești. Și se uită în jos, din locul unde stătea. Vasalul ridică privirea, prin fum, spre chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
samurai. — Calul dumneavoastră, stăpâne, spuse Masataka. Vasalii încă nu-l observaseră pe slujitorul care aducea calul lui Mitsuhide. Distrași de evenimentele zilei, continuau să stea adunați în grupuri, discutând situația. Chiar când Mitsuhide se pregătea să plece, cineva descălecă în fața porții. Era un mesager de la Nobunaga. — Senior Mitsuhide, plecați? se interesă omul. — Încă nu. Mă gândeam să mai trec o dată pe la castel, să-i salut pe Domnia Sa și pe Seniorul Ieyasu, apoi să plec. — Seniorul Nobunaga era îngrijorat că s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
împroșcară fața și pieptul lui Mitsuhide. Acesta își ridică spre cerul gol chipul ud, râzând zgomotos. Râdea complet singur. Era noaptea târziu și, pe măsură ce se lăsa ceața, aerul devenea încins și umed. Vasalii terminaseră de împachetat și stăteau aliniați în fața porții. Cai nechezau sub norii de ploaie coborâți pe cer. — Au fost pregătite echipamentele de ploaie? întrebă un vasal, privind, din nou, înăuntrul porții. — În noaptea asta nu licărește nici o stea și, dacă începe să plouă, drumurile vor deveni dificile. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe măsură ce se lăsa ceața, aerul devenea încins și umed. Vasalii terminaseră de împachetat și stăteau aliniați în fața porții. Cai nechezau sub norii de ploaie coborâți pe cer. — Au fost pregătite echipamentele de ploaie? întrebă un vasal, privind, din nou, înăuntrul porții. — În noaptea asta nu licărește nici o stea și, dacă începe să plouă, drumurile vor deveni dificile. Ar fi bine să mai pregătim câteva făclii în plus! strigă altul. Chipurile tuturor samurailor erau la fel de mohorâte ca și cerul nopții. Aveau ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
În aceeași seară, Mitsuhide se plânsese de o ușoară febră și luase medicamente, iar acum vasalii săi erau îngrijorați din cauza riscului de ploaie. Răspunsese alarmării lor cu un glas intenționat îndeajuns de tare pentru a-l auzi atât oamenii dinăuntrul porții, cât și cei din afara ei. Când fu anunțat Mitsuhide, focul fu răspândit de la o feștilă la alta, până când numărul luminilor păru să se multiplice aproape la nesfârșit. Apoi, ținând torțele sus, vasalii plecară unul după altul, urmând avangarda. După ce străbătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
va trebui să vă încălziți fără întârziere și să vă vârâți în pat. — Da, probabil că așa ar trebui. Mitsuhide era un stăpân foarte blând. Asculta atent sfaturile vasalilor și le înțelegea neliniștea. Când ajunseră la păduricea de brazi din fața porții, Dengo luă calul lui Mitsuhide de căpăstru și se opri lângă șa, gata să-și ajute stăpânul să descalece. Pe podul de peste șanț se aliniase un șir de vasali de-ai lui Mitsuharu. Unul dintre aceștia deschise o umbrelă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]