4,571 matches
-
timp situl uneia din cele mai mari bogății arheologice din Israel. Aruncă o privire. Îi întinse ediția în limba engleză din Haaretz. —Pagina trei. Îl răsfoi și văzu pe jumătatea de sus a paginii o fotografie cu cerul nopții, devenit portocaliu din cauza unei clădiri arse din temelie. Aceasta era identificată în titlu ca Muzeul Bet Alpha și Centrul de Vizitare, care „se pare că au fost azi-noapte ținta unui raid palestinian“. Alături de text era o fotografie mai mică ce prezenta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Pasajul Secret. Un adolescent imită vaierul lugubru al unei fantome. Sora lui cânta melodia de la Zona crepusculară. Grupul mergea în șir indian pe un coridor lung, pe sub un tavan boltit, nu foarte înalt. Lumina zilei dispăruse acum, exista doar strălucirea portocalie a spoturilor fixate în pământ la anumite intervale. Maggie tremura, o consecință a șocului, oboselii și, în aceeași măsură, a frigului. Ghidul vorbea din nou, ridicând vocea pentru a acoperi zgomotul pașilor. Din cauza ecoului și a poziției sale dezavantajoase, Maggie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mai mulți decât intrau, se gândi Maggie; turiștii probabil că părăseau Ierusalimul după problemele din ultimele câteva zile. De-ar fi știut ei. Auzi un megafon zbierând. Se întoarse și văzu o mașină albă, mare, acoperită cu autocolante și postere portocalii, urcând încet pe strada Regele David: dinăuntru, cineva striga niște sloganuri, denunțându-l, se părea, pe Yariv și intenția lui iminentă de a ceda patrimoniul Israelului. Un minut mai târziu, mașinii i se alătură o dubiță, de data asta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în mod neregulat de tavanul pătat, aruncau o lumină slabă peste scândurile deformate ale pardoselii. Dulapurile vechi, în care se țineau registrele, împărțeau camera în mai multe spații mici, în fiecare fiind câte o masă de scris vopsită într-un portocaliu foarte ciudat. Prin ferestrele prăfuite ale biroului se vedea un peisaj cenușiu: cheiurile de pe Poland Avenue, terminalul armatei și fluviul Mississippi, iar departe, în zare, docurile și acoperișurile din Algiers, aflat de cealaltă parte a râului. O femeie foarte bătrână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
văzu că tăcerea lui îi dă răspunsul. Acu’ du-te la gramofon. Jones aruncă mătura într-un separeu și puse discul Stranger in Paradise. — Atenție toată lumea că intrăm, spuse Darlene țâșnind în scenă cu papagalul pe braț. Purta o rochie portocalie de seară, foarte decoltată, și în părul strâns într-un coc înfipsese o orhidee mare artificială. Făcu stângaci câteva mișcări lascive, înaintând spre cuier, în timp ce papagalul i se legăna nesigur pe braț. Ținându-se cu o mână de partea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
e. Mai întâi, tu ești îmbrăcată ca o femeie de stradă. Eu vreau să prezint la mine-n club un număr nostim și rafinat. Ăsta-i un local serios, tâmpito. — Nu mai spune?! — Arăți ca o cocotă în rochia aia portocalie. Și ce-s gemetele alea de târfă pe care le scoți? Parc-ai fi o nimfomană beată care trece pe stradă. — Dar, Lana... — Pasărea-i bine. Tu strici. Lana își înfipse o țigară între buzele ei ca de coral și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în golf. Se șterse cu grijă, își puse halatul de pluș și se duse din nou în camera de gimnastică. Domnișoara Trixie stătea în capul oaselor pe divan. Obrazul îi fusese șters de cremă. Gura îi era mânjită cu ruj portocaliu. Ochii ei miopi erau accentuați cu fard de pleoape. Doamna Levy aranja o perucă neagră frumos coafată peste părul rărit al bătrânei. Ce naiba îmi mai faci acum? o întrebă domnișoara Trixie pe binefăcătoarea ei. Am să mă răzbun și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu inima frântă. — Poți să-ți crezi ochilor? întrebă doamna Levy. Domnul Gonzalez fu silit să privească la domnișoara Trixie, ai cărei ochi erau două palide picături de apă înconjurate cu umbre albastre. Buzele îi erau mărite cu o linie portocalie care ajungea aproape până la nări. Pe lângă cercei, câteva șuvițe de păr cărunt scăpau de sub peruca neagră, care stătea puțin șuie. Fusta scurtă dădea la iveală picioarele ofilite și strâmbe, iar escarpenii prea largi păreau niște galoși. Zilele întregi de somnolență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
semnalat cineva locu’ ăla. Și apoi, Burma Jones m-a pus să mă uit în dulăpioru’ de sub bar. — Ai pus la cale un raid de unu singur, Angelo. Angelo? Chipul lui deveni un spectru cu tot felul de nuanțe între portocaliu și violet. — Nu m-ar surprinde dac-o să fii avansat pentru asta, spuse sergentul. Ai fost agent de stradă destul timp. Și, nu mai mult decât în urmă cu câteva zile mă gândeam că nu-i nimic de capu’ tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Adam cel pocăit. Josh văzuse asta de zeci de ori, până atunci. Adam certărețul, Adam pocăitul, Adam raționalul, Adam cel care nega totul. Și în tot acest timp, fratele lui ieșea întotdeauna pozitiv la teste. De fiecare dată. O lumină portocalie se aprinse pe parbriz. Se termina benzina. Văzu o stație în față. — Trebuie să pun benzină. — Bine. Eu trebuie să mă duc la toaletă. — Rămâi în mașină. — Trebuie să mă duc, omule. Stai dracului în mașină. Josh trase lângă pompă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o facă curând. Altfel, pierderea licenței ar fi fost cea mai mică dintre problemele lui. Capitolul 15 La apus, cubul de titan care găzduia BioTech Research strălucea cu o sclipire roșie orbitoare și scălda zona de parcare alăturată într-un portocaliu închis. Când ieși din clădire, președintele Rick Diehl se opri să-și pună ochelarii de soare și apoi se îndreptă spre noul său Porsche Carrera SC argintiu. Își iubea mașina, pe care o cumpărase cu o săptămână înainte, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
acestea, pe fiecare sclipind cuvântul: vodafone, vodafone. Un rechin lucios, peste botul căruia scria: CADBURY. Un pește-balon, pe care scria LLOYDS TSB GRUP cu litere negre, înotă peste circumvoluțiunile formațiunilor de corali „cerebrali“, pe ale căror crestături era imprimat cu portocaliu SCOTTISH POWER. Și, în fine, o murenă scoase capul dintr-o gaură. Pe pielea lui verzuie scria marks & spencer. — Gândiți-vă la posibilități, zise Koss. Publicul era șocat, așa cum se așteptase. Continuă să argumenteze. Pe ecran apăru acum o scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
a Întrebat Asya zâmbind. — Adevărat. Dacă le spui că pământul e mama lor, iar apa tatăl lor, se Înveselesc și Înfloresc. Fără să mai Întrebe nimic, Asya s-a Întors la cartea ei de colorat. I-a făcut clovnului costumul portocaliu și dinții verzi. Tocmai când era pe cale să-i coloreze pantofii Într-un roșu aprins, s-a oprit și a Început s-o imite pe bunică-sa. — Draga mea, draga mea! Pământul e mămica ta, apa e tăticul tău. Bunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lucru atât de evident? Bineînțeles că sunt acolo. Cu toții, pariez. Mă urăsc Încă, nu-i așa? Armanoush nu era În stare să-i dea nici un răspuns. O putea vedea cu ochii minții pe Rose În bucătăria Întunecosă cu dulapuri laminate, portocaliu deschis cărora plănuia să le schimbe fețele dar nu avusese niciodată banii sau timpul necesar, cu părul strâns Într-un coc lejer, telefonul fără fir lipit de ureche, o spatulă În mâna cealaltă, făcând o grămadă de clătite de parcă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de oaie. Condiția esențială a amânării era să nu repete greșeala comisă, ceea ce era hotărât să facă. Care era rostul luptei pentru libertatea de exprimare, Își spunea, dacă nu luptai mai Întâi pentru libertatea umorului? În colțul biroului, sub lumina portocalie a unei lămpi de birou art deco, În formă de gât de gâscă, era așezată o sculptură masivă din lemn, lucrată manual, reprezentându-l pe Don Quichote aplecat asupra unei cărți, adâncit În gândurile sale. Asyei Îi plăcea foarte mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
stătea În picioare Într-o barcă neîncăpătoare cu motor În care se mai aflau alți câțiva pasageri, ținând Într-o mână o țigară abia aprinsă, iar În cealaltă, un copac fantastic alcătuit din baloane colorate În nuanțe vii de galben, portocaliu și roșu. Poate că era un vânzător de baloane obosit, tată a numeroși copii, care scurta drumul spre casă trecând de pe o coastă pe cealaltă, fără să știe ce imagine uluitoare oferea trăgând după el ploaia aia de culori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Deși știa că Baron Baghdassarian nu ar fi deloc de acord cu asta, era convinsă că creșterea tensiunii nu ajuta cu nimic la recunoașterea genocidului. — Tabloul Înrămat de acolo, a arătat Înspre perete. Știți că În tabloul ăla cu ramă portocalie e o șosea din Arizona? O șosea pe care mama și cu mine umblam de multe ori când eram copil. — Arizona, a murmurat poetul Extrem de Netalentat și a oftat de parcă numele acela făcea aluzie la un tărâm utopic, un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dacă exista cineva, rostea blasfemii la adresa Lui. Celui din cer orașul Îi părea probabil un model strălucitor de licăriri pestrițe, Împânzite În toate direcțiile, artificniște artificii explodând În mijlocul Întunecimii dese. În clipa asta modelul urban strălucitor e colorat În nuanțe de portocaliu, roșu și ocru. E o configurație de scânteieri, unde fiecare punct e o lumină aprinsă de cineva care e treaz la ora asta. De unde e situat Ochiul Divin, de acolo, de deasupra, toate aceste becuri aprinse sporadic trebuie să pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În cele din urmă, „Simboluri Sufiste“. Armanoush nu-și amintea să fi văzut vreodată atât de puțini oameni aflați În aceeași Încăpere care să facă atât de mult zgomot. În afară de mătușa Zeliha, mai erau acolo un tip excentric, cu păr portocaliu și cu un ac În mână, un tânăr Împreună cu mama lui (care nu părea să se poată hotărî dacă să rămână sau să pleceă și doi bărbați cu părul lung și nebărbieriți de multă vreme care păreau desprinși din cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
patului și, nefiind În stare să se miște sub greutatea trupului lui, să se mai lupte cu el, privirea ei s-a Îndreptat Întâmplător spre cer, doar ca să zărească un balon de reclamă ce plutea Încet pe acolo. Balonul era portocaliu și negru, iar pe el scria cu litere imense: KODAK. Zeliha s-a cutremurat la gândul unui aparat uriaș care făcea fotografii cu tot ce se Întâmpla acolo jos, pe pământ, În acel moment. Un aparat Polaroid care surprindea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
amintească de ea și să o ierte. Când avionul a aterizat la Istanbul, Rose era epuizată. Și-a mișcat cu grijă picioarele umflate, temându-se că nu aveau să-i mai intre În pantofi, deși purta Încălțăminte confortabilă, din piele portocalie, de la AKNY. S-a Întrebat cum naiba puteau stewardesele alea cățărate pe tocuri Înalte să stea În picioare o zi Întreagă de zbor. Lui Mustafa și lui Rose le-a luat jumătate de oră să-și vizeze pașapoartele, să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și dormea pe un pat de campanie. În centrul Încăperii se găsea șevaletul. CÎteva pînze erau Întoarse cu fața spre zid. Mi le-a arătat. Înfățișau corpuri desfigurate, sfîrtecate. Nu picta decît cu nuanțe de gri. Eu voiam albastru și portocaliu. A ieșit să-mi cumpere tuburi cu vopsele și În decorul ăsta, care semăna cu descrierile pe care mi le făcuse asupra Închisorii lui thailandeze, mi-am pictat prima pînză, o mîzgăleală pe jumătate fovistă, pe jumătate cubistă. „Eliberează-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
se îmbătase. Era ca și cum ar fi fost legat la ochi. Când fugise de acolo, se pierdu repede în acest oraș, unde nu se simțise niciodată acasă. O siluetă întunecată își facu apariția înaintea lui, iar Virginski avea senzația unor luminițe portocalii sărind în jurul acesteia și apoi dispărând în întuneric. Apoi, un felinar se aprinse, luminându-l pe muncitorul de dedesubt. În refuzul său de a-l privi în ochi pe responsabilul orașului cu aprinderea felinarelor, Virginski recunoscuse un amestec de sfidare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
banii, te rog. Vadim Vasilievici dădea din cap în timp ce se retrăgea în camera din fund. § Afară, cu aerul rece lovindu-i fața, Salitov începea să se simtă curățat, dar nu pentru mult timp, fiindcă văzu un om vomitând o pastă portocalie într-o gură de canal. Altul se certa cu vântul, iar la colțul dinspre nord est al Pieței Haymarket, care dădea înspre Aleea Spasskoi, o femeie tremurândă își oferea năframa la vânzare. Salitov se gândea că femeia ar fi primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Câți nervi ai putut să ai în dimineața aia, Ilia Petrovici! Porfiri aruncă o privire precaută spre Salitov. Fața locotenentului era deja roșie de la aerul rece, dar se închise la culoare la cuvintele lui Porfiri, în contrast puternic cu perciunii portocalii. Porfiri îl văzu și continuă: Te puteam auzi strigând în tot sediul. De nu l-ai fi făcut scăpat pe Govorov, poate am fi rezolvat cazul până acum. Salitov își aduse pumnul înmănușat pe marginea druzhki. ă Nu eu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]