4,565 matches
-
literare, introd. edit., București, 1975; Semnificațiile criticii contemporane. Perspective ideologice, introd. edit., București, 1976; N. Iorga interpretat de..., pref. edit., București, 1979; Aesthesis carpato-dunărean, postfața edit., București, 1981; Mircea Eliade et les horizons de la culture, Aix-en-Provence, 1985; De la proletcultism la postmodernism, București, 2002. Ediții: Mihai Ralea, Scrieri, IV-VII, București, 1988-1989. Repere bibliografice: Piru, Varia, II, 242-245; Georgescu, Printre cărți, 76-80; Ileana Vrancea, Confruntări în critica deceniilor IV-VII, București, 1975, 299-300; Georgescu, Volume, 119-123; N.Tertulian, Perspective contemporane, București, 1981, 43-50; Z
MIHAILESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288129_a_289458]
-
Jazzorelief, București, 1993; Incantări & descântări clujene, Cluj-Napoca, 1996; Recensământ de epifanii-Census of Epiphanies, ed. bilingvă, tr. Adam J. Sorkin, Liviu Bleoca, Sergiu Celac în colaborare cu autorul, Pitești, 1999; Jazzografii pentru îmblânzit saxofoniste, Cluj-Napoca, 2001; Between the Jazz Age and Postmodernism: F. Scott Fitzgerald, Timișoara, 2003. Repere bibliografice: Constantin Hârlav, Debutul editorial și conștiința artistică, „Napoca universitară”, 1978, 1; Dana Dumitriu, Blândul făuritor de versuri albe, RL, 1980, 18; Felea, Aspecte, II, 297-281; Piru, Debuturi, 157-158; Tașcu, Poezia, 166-170; Coșovei, Pornind
MIHAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288131_a_289460]
-
inițiale, se înfățișează ca un succes de netăgăduit. E prima sinteză completă - izbutită și pertinentă - de după 1989, a întregii literaturi române. Lucrarea a fost reeditată în 2000, într-un singur volum, sub titlul Istoria literaturii române de la creația populară la postmodernism, cu adăugiri, revizuiri, amendări și modificări deloc neglijabile. Există, în proză, o artă a povestitorului, însușire pe care un autor o are sau nu o are și e singura care nu se poate mima. Chiar și adâncimea se poate mima
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
București, 1988; În căutarea autenticității, I-II, București, 1992-1994; Scurtă istorie a literaturii române, I-IV, București, 1994-1997; De la Baikal la Atlantic, București, 1999; Literatura română în secolul al XX-lea, București, 2000; Istoria literaturii române de la creația populară la postmodernism, București, 2000; Timpuri zbuciumate, București, 2001; Lucian Blaga. Autofăurirea prin logos, București, 2003; Fata Morgana, București, 2003; Mircea Eliade. Viața ca operă, opera ca viață, București, 2003. Repere bibliografice: Savin Bratu, Două studii ale unui tânăr critic literar, GL, 1956
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
norma structurală a matricei: coexistența, cumulul în beneficiul exclusivismului și al reducționismului. Și/și tinde să fie surclasat de sau/sau. Se anunță intoleranțele ce vor domina literarul până în ultimele decade ale secolului al XX-lea, temperându-se abia odată cu postmodernismul. Veacul istorism-pozitivismului, al marilor legi și al sistemelor impunătoare de gândire absoarbe literatura într-un continuum de valori heteronome, concatenate și de determinisme rigide. În partea opusă termenii sunt la fel de tranșanți: arta pură sau frumosul pur etc. Survine ruptura dintre
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
București, 1969; Matei Călinescu, Conceptul modern de poezie, București, 1972, 226-286; Philippide, Scrieri, III, 369-371, IV, 245-251; Dumitru Micu, Modernismul românesc, I-II, București, 1984-1985; Ioan Mihuț, Modernismul, București, 1992; Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității: modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodernism, tr. Tatiana Pătrulescu și Radu Țurcanu, postfață Mircea Martin, București, 1995; Cărtărescu, Postmodernismul, passim; Ion Bogdan Lefter, Recapitularea modernității. Pentru o nouă istorie a literaturii române, Pitești, 2000; Gheorghe Crăciun, Aisbergul poeziei moderne, postfață Mircea Martin, București, 2001; Iulian Boldea
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
III, 369-371, IV, 245-251; Dumitru Micu, Modernismul românesc, I-II, București, 1984-1985; Ioan Mihuț, Modernismul, București, 1992; Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității: modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodernism, tr. Tatiana Pătrulescu și Radu Țurcanu, postfață Mircea Martin, București, 1995; Cărtărescu, Postmodernismul, passim; Ion Bogdan Lefter, Recapitularea modernității. Pentru o nouă istorie a literaturii române, Pitești, 2000; Gheorghe Crăciun, Aisbergul poeziei moderne, postfață Mircea Martin, București, 2001; Iulian Boldea, Simbolism, modernism, tradiționalism, avangardă, Brașov, 2002; Ioana Em. Petrescu, Modernism - postmodernism. O ipoteză
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
1995; Cărtărescu, Postmodernismul, passim; Ion Bogdan Lefter, Recapitularea modernității. Pentru o nouă istorie a literaturii române, Pitești, 2000; Gheorghe Crăciun, Aisbergul poeziei moderne, postfață Mircea Martin, București, 2001; Iulian Boldea, Simbolism, modernism, tradiționalism, avangardă, Brașov, 2002; Ioana Em. Petrescu, Modernism - postmodernism. O ipoteză, Cluj-Napoca, 2003. D.Mc.
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
credinței fie prin intermediul lecturilor, fie prin întâlnirea nemijlocită cu câțiva fericiți apostoli ai Evangheliei lui Iisus Hristos. Familiile din care se trag majoritatea tinerilor creștini au fost profund marcate de experiența comunistă, iar apoi șocate de manifestul împotriva firii al postmodernismului. Prin urmare, educația creștină nu poate începe decât la parterul unei firave conștiințe a binelui și răului. Scopul proiectului paideic al Bisericii ar fi însă transformarea reflexelor noastre morale într-o sensibilitate duhovnicească, demnă de toți cei botezați întru numele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
formal în o sută șaizeci și patru de „capete”, cu și fără titlu. Ceea ce le unește este o stilistică literară și o obsesie filozofică: de când a apărut și până când va mai dura timpul unic al modernității? Deși îndreptată explicit împotriva postmodernismului, cartea lui H.-R. Patapievici poate fi comparată pe alocuri cu eseurile nesistematice ale lui Jacques Derrida. La această primă concesie făcută paradigmei contemporane, volumul adaugă câteva ambiguități: criteriul neclar al ordonării „capetelor” sau uzul inegal al aparatului critic. O
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
suită de gesturi publice, fapt care a generat pentru prima oară în România postbelică resurecția unei conștiințe culturale conservatoare. Scrierea volumului Omul recent poate fi motivată de această descoperire predominant autohtonă a dezastrelor produse de alianța dintre socialismul atavic și postmodernismul imberb al României. Omul recent de extracție valahă a fost conceput în eprubeta unor proprietari fără carte de identitate. El adună toate neputințele unei culturi tribal-provinciale în fața inerției economice și grosolăniei morale a unei tradiții politice etatiste. Etosul indecent al
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ratării sub comunism a propriilor părinți, devenind victimă benevolă a dezorientării. Pe ecranele MTV (unde M este o variabilă), cultura prezentului iluzoriu (hrănit din convingerea că noul coincide cu superlativul) oferă „modelul suprem al personalității umane”3. Condiția est-europeană a postmodernismului impune un paradox: poate ocoli sau chiar depăși modernitatea o cultură lipsită de rădăcini și reflexe instituționale? Cum anume participă experiența comunistă - cu anistorismul utopic specific religiilor politice - la saltul postmodern contemporan, mărturisit cu egală forță în țările baltice, Rusia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
are înțelepciunea de a propovădui cuvântul lui Dumnezeu, atât la slujbe, cât și din Scripturi, într-o limbă pe înțelesul tuturor. Totuși, gheara tăioasă a regimului ateist și-a lăsat amprenta asupra educației noastre. În plus, după cinci decenii comuniste, postmodernismul ne îmbie astăzi cu evanghelia relativismului. În acest context, cele câteva „ore de religie” obligatorii pentru școlari nu cred că sunt mai mult decât o provocare indirectă pentru părinții care mai nutresc, cumva, nostalgia paradisului. Nevoia de catehizare a credincioșilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Ion Bogdan Lefter, în mod inexplicabil), deși sunt departe de a-i îmbrățișa conținutul ideologic. În fond, generația mea - Generația ’80 - și-a petrecut deceniul eponim în confuzia metapolitică și culturală a ceaușismului târziu, inclusiv prin aderența simultană la un postmodernism fără ideologie (și, în orice caz, fără asumarea genealogiei și angajamentelor sale politice de stânga) și la un model pe care abia astăzi îl descoperă în adevărata lumină (mai bine zis, umbră) politico-ideologică, definit de marea cultură a generației interbelice
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Ziua sau Cotidianul, pentru a da numai două exemple, nu pot fi caracterizate din punct de vedere ideologic, deși ambele au legături strânse cu grupuri de interese și chiar tabere politice aflate în conflict. Neoortodoxismul conviețuiește la același ziar cu postmodernismul, liberalismul alternează cu autoritarismul, democrația creștină se exprimă alături de social-democrație. Într-o săptămână, fiecare din ziarele noastre parcurge întregul spectru politico-ideologic, atingând uneori și extremele. În consecință, polarizările ideologice, culturale și politice din sfera publică românească rămân neclare, imprevizibile, fluide
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mai mult sau mai puțin specializată și alte servicii publice sunt greu accesibile sau de-a dreptul intangibile. Dar, curios, pseudoliberalii americani de stânga, frecvent instalați în posturi bănoase și vieți burgheze (desigur, cu o tentă suplimentară de multiculturalism și postmodernism), deci în existențe foarte puțin deosebite de cele ale capitaliștilor înrăiți, nu atacă realmente (excepțiile sunt rare și cu atât mai onorabile) fundamentele inegalității din lumea lor (atât de frapante pentru străini!), ci par mai degrabă mulțumiți să le acopere
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Bahtin, intrat în sistemul occidental de referințe la câteva decenii după dispariția sa tragică) și semioticienii (în ascensiune, sub înrâurirea lui Lotman, adeptul unei semiotici cultural-istorice, spre deosebire de Greimas) au inspirat structuralismele mature și târzii, deschizând într-un fel drumul deconstructivismului, postmodernismului în ansamblu. Toate aceste evoluții aveau loc pe fundalul crizei marilor paradigme europene tradiționale - de la metafizică la istorism și marxism -, aflate în cădere liberă după ceea ce s-a considerat a fi eșecul ultim al „proiectului luminist” (Holocaustul), precum și după mult
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
tradusă metonimic în toate ungherele vieții intelectuale. În aceste condiții, s-a configurat modulul postmodernist (în termenii extensiilor posibile ale „cursului scurt”), ambițios și militant curent radical literar-estetic-filozofic iconoclast cu un considerabil (și programatic) impact ideologic. Ca toate noile curente, postmodernismul a parcurs la început o promițătoare etapă revoluționară și creativă, după care a intrat în faza „clarificărilor doctrinare” și „epurărilor”, devenind tot mai dogmatic și intolerant, ridicându-se vehement împotriva tuturor canoanelor, dar promovându-și-l agresiv pe al său
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
universități relativ izolate de lumea reală până și atunci când sunt plasate în orașe mari; institute de studii avansate; periodice savante și general-intelectuale etc.) pentru cauza altminteri nobilă a tuturor exploataților, marginalilor, exclușilor; minorităților. E interesant să urmărim această dinamică a postmodernismului, de la doctrinarii sfârșitului anilor ’70, ca Lyotard, la corifeii anilor ’80, ca Baudrillard, apoi la autorii care au adâncit impactul global al curentului postmodernist francez în anii ’90, ca Chantal Mouffe (între altele, admiratoare a lui Carl Schmitt dinspre extrema
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ei. Fenomenul se repetă cu marii savanți americani postmoderniști; l-am putut măsura în cazurile care-mi sunt cele mai familiare, ca Hayden White, om de stânga, rămas marxist (în felul său), fost activist civic în anii mccarthysmului, pionier al postmodernismului în istoriografie, teorie literară, literatură comparată. Am observat chiar cum alți clasici în viață, care numai tradiționaliști și conservatori nu sunt, ci au pur și simplu un rebel spirit critic, imposibil de încorsetat în vreo dogmă (antică, modernă sau postmodernă
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cu tot ce era conservator și mediocru, în spiritul primei generații de la Annales, precum și în spiritul unei mari libertăți intelectuale egalate doar de o permanentă deschidere spre nou, a făcut din Natalie Zemon Davis un critic eminent și convingător al postmodernismului istoriografic în ceea ce are el pernicios, superficial, constrângător. Ar trebui ca și cititorii români să mediteze asupra unor Hayden White și Natalie Zemon Davis, pentru a înțelege că realitățile cultural-ideologice ale lumii de azi sunt extrem de complexe, ireductibile la dihotomii
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
generală: câtă vreme sunt încă legați de canoanele trecute, fie și numai pentru a le face fărâme prin tot mai alexandrine jocuri deconstructiviste, postmoderniștii împlinesc o funcție vitală în marele proces de regândire permanentă a fundamentelor culturii și societății; când postmodernismul devine exclusiv autoreferențial și conformist - „disciplinându-i și pedepsindu-i” până și pe militanții săi ocazional sceptici sau șovăielnici -, acest curent devine la fel de conservator (și eventual reacționar) ca și adversarii săi. Singura speranță se leagă de extrema eterogenitate a postmodernismului
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
postmodernismul devine exclusiv autoreferențial și conformist - „disciplinându-i și pedepsindu-i” până și pe militanții săi ocazional sceptici sau șovăielnici -, acest curent devine la fel de conservator (și eventual reacționar) ca și adversarii săi. Singura speranță se leagă de extrema eterogenitate a postmodernismului, din care se nasc din când în când și tensiunile creatoare, autocriticile, vectorii ieșirii din impas. Din acest motiv, ca în toate celelalte curente, câștigăm mai mult dacă urmărim marginile și rebelii, apostații și indecișii, ipotezele și nu concluziile, manifestele
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mergând de la extrema dreaptă ancorată în tulburele său trecut interbelic și alimentată de experiența național-comunistă la o „stângă” factice, delegitimată din start de trecutul comunist recent și lipsită de o veritabilă tradiție națională, deci gata să adopte pozițiile „postmarxiste” ale postmodernismului american, cu political correctness cu tot. Confuzia doctrinară a partidelor politice și absența unei formări adecvate a preopinenților (care nu puteau totuși reface în câțiva ani, „arzând etapele”, traseele unor discuții occidentale de câteva decenii) au conferit disputelor ideologice din
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
rațiunea de a fi ale universității. Dacă societatea occidentală pare perfect refăcută după șocul anilor ’60 (inclusiv în ceea ce merita abolit ori reformat cu adevărat, dincolo de discurs), universitatea nu și-a mai revenit niciodată: mergând din nonconformism în relativism, din postmodernism în constructivism social și din multiculturalism în postcolonialism și corectitudine politică, lumea academică vestică, în special cea nord-americană, s-a separat tot mai net de societate, eșuând în irelevanță. Deși inginerii, medicii, avocații, economiștii, informaticienii și alții continuă să fie
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]