25,546 matches
-
prin care un scriitor își inventează o personalitate și o existență, păstrându-și, în tot acest timp, identitatea reală”. Trebuie spus că identitatea nominală, pe care unii teoreticieni o consideră obligatorie pentru valabilitatea mecanismului autoficțional, nu există în aceste șase povestiri - cinci mai scurte, una de dimensiunile unui microroman - care compun, subtil, un mozaic romanesc. Pe naratorul-protagonist, e adevărat, îl cheamă Roy Fenn, nu David Vann (deși un „inchizitor” ca Philippe Gasparini ar vedea în această omofonie Fenn-Vann o asumare identitară
În numele tatălui (și al fiului) by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2588_a_3913]
-
plus, detaliu complet de neînțeles (și dezamăgitor în contextul unei construcții atât de subtile), în „Mulțumirile” de la finalul cărții, autorul recunoaște patentul autobiografic al cărții: „Întâmplările ș...ț sunt fictive, dar au la bază multe lucruri adevărate”. În mod previzibil, povestirile conturează împreună o alegorie a relației tată-fiu, întotdeauna problematică, dacă ne asumăm perspectiva psihanalitică. Scrisul, punerea în text, alterarea ficțională a poveștii reale devin, astfel, o metodă terapeutică de curățare de nevroza generată de această relație ratată, conflictuală. Până aici
În numele tatălui (și al fiului) by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2588_a_3913]
-
aici, nimic nou. Nici subiectul, nici instrumentarea ficțională a realității, cu rol catharctic, de „doliu”, nu sunt elemente de noutate în practica literară recentă. Ce este, poate, nou sau, în orice caz, foarte interesant e modul în care se organizează povestirile, legate de același eveniment, dar fără să-l descrie explicit. Nu doar perspectiva se modifică sau regimul de importanță al unui fapt sau altul dintre cele descrise în carte, ci chiar faptele. Dacă în „Ihtiologie”, aparent cea mai autobiografică dintre
În numele tatălui (și al fiului) by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2588_a_3913]
-
legate de același eveniment, dar fără să-l descrie explicit. Nu doar perspectiva se modifică sau regimul de importanță al unui fapt sau altul dintre cele descrise în carte, ci chiar faptele. Dacă în „Ihtiologie”, aparent cea mai autobiografică dintre povestiri (ca scriitură, ca racord la realul verificabil ș.a.), momentul sinuciderii tatălui e dramatizat de memoria fiului, cu pronunțate detalii vizuale, dar cu o evidentă tușă ironică („s-a spulberat acolo, printre măruntaiele de somon, iar rămășițele i-au fost ciugulite
În numele tatălui (și al fiului) by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2588_a_3913]
-
scriiturilor personale, într-o perspectivă heterodiegetică, „asumată” succesiv de fiecare dintre cei doi protagoniști, microromanul corectează realitatea autobiografică, propunând o inversare a rolurilor, o „învinovățire” simbolică a tatălui prin moartea fiului. Intriga (din care mai găsim urme și în restul povestirilor) e relativ simplă: un tată infidel și iresponsabil, care și-a abandonat familia, decide să-l ia pe fiul său de 13 ani, Roy, să locuiască vreme de un an împreună pe o insulă pustie din sud-estul Alaskăi. Ce urmează
În numele tatălui (și al fiului) by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2588_a_3913]
-
-o - devine mai alb, mai exact. Și, deși dramatismul e atent construit ascendent, anunțând un climax, momentul sinuciderii fiului, complet neanticipat, colorează violent peisajul pustietății nordice. El poate rima ca intensitate cu defulările copilului Roy, care, aflăm dintr-o altă povestire, pentru a se elibera de furie, vină și durere, trage în semafoare și în ferestre cu armele unui tată prea laș ca să-și asume până la capăt rolul de tată și soț (detaliu real pe care autorul și-l asumă într-
În numele tatălui (și al fiului) by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2588_a_3913]
-
Andrei Moisoiu (Google) Ioana Maria Moldovan, fostă prezentatoare TV a emisiunii “Povestiri adevărate”, de la Acasă TV a mărturisit că a avut numai necazuri după ce a fost concediată din trustul MediaPro. Nu doar lipsa unui loc de muncă i-a dat bătăi de cap Ioanei, ci și problemele de sănătate. Vedeta a aflat
Vedetă ACASĂ TV, probleme mari după ce a fost concediată by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/25963_a_27288]
-
Adina Dinițoiu Cu Povestiri de pe Calea Moșilor (Casa de pariuri literare, 2014), Adina Popescu - jurnalist la „Dilema veche” și realizator de filme documentare - nu se află la prima carte. Autoare de cărți pentru copii - pe care le scrie cu ușurință și plăcere -, dar și
Copilăria pe Calea Moșilor, în anii ’80 by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2594_a_3919]
-
copii - pe care le scrie cu ușurință și plăcere -, dar și a unui roman fantasy în curs de apariție la Editura Arthur, O istorie secretă a Țării Vampirilor, Adina Popescu publică la CDPL prima ei carte de proză scurtă, conținând povestiri cu tentă biografică din copilăria și adolescența ei, petrecute la finele anilor ’80 și începutul anilor ’90. Scrise din aceeași perspectivă a copilului - a personajului narator care poartă numele autoarei, Adina -, și respectând o cronologie care coincide cu transformarea naratoarei
Copilăria pe Calea Moșilor, în anii ’80 by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2594_a_3919]
-
adolescența ei, petrecute la finele anilor ’80 și începutul anilor ’90. Scrise din aceeași perspectivă a copilului - a personajului narator care poartă numele autoarei, Adina -, și respectând o cronologie care coincide cu transformarea naratoarei dintr-un copil într-o adolescentă, Povestiri de pe Calea Moșilor poate fi socotit, într-adevăr, un roman cu 24 de povestiri capitole. Fără să facă mare caz de tema copilăriei în comunism (anii ’80), Adina Popescu scrie aceste povestiri cu relaxare, cu melancolie retrospectivă, pe alocuri cu
Copilăria pe Calea Moșilor, în anii ’80 by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2594_a_3919]
-
perspectivă a copilului - a personajului narator care poartă numele autoarei, Adina -, și respectând o cronologie care coincide cu transformarea naratoarei dintr-un copil într-o adolescentă, Povestiri de pe Calea Moșilor poate fi socotit, într-adevăr, un roman cu 24 de povestiri capitole. Fără să facă mare caz de tema copilăriei în comunism (anii ’80), Adina Popescu scrie aceste povestiri cu relaxare, cu melancolie retrospectivă, pe alocuri cu o ironie discretă - aceea a vocii adultului care se insinuează uneori în spatele celei a
Copilăria pe Calea Moșilor, în anii ’80 by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2594_a_3919]
-
transformarea naratoarei dintr-un copil într-o adolescentă, Povestiri de pe Calea Moșilor poate fi socotit, într-adevăr, un roman cu 24 de povestiri capitole. Fără să facă mare caz de tema copilăriei în comunism (anii ’80), Adina Popescu scrie aceste povestiri cu relaxare, cu melancolie retrospectivă, pe alocuri cu o ironie discretă - aceea a vocii adultului care se insinuează uneori în spatele celei a copilului, inocent în privința realităților politice ale epocii -, dar și din nevoia imperioasă de a se refugia pentru o
Copilăria pe Calea Moșilor, în anii ’80 by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2594_a_3919]
-
de a se refugia pentru o vreme în „mica lume” a copilăriei sale pe Calea Moșilor, la modul protector și terapeutic: „Nimic nu se schimbă în mica noastră lume de pe Calea Moșilor - scrie naratoarea într-una dintre cele mai frumoase povestiri, Viermii de mătase -, iar noi creștem an de an fericiți, în gogoșile noastre de mătase”. Povestiri de pe Calea Moșilor alcătuiesc, în cele din urmă, un mic roman despre copilărie și adolescență, care poate fi citit în egală măsură de copii
Copilăria pe Calea Moșilor, în anii ’80 by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2594_a_3919]
-
la modul protector și terapeutic: „Nimic nu se schimbă în mica noastră lume de pe Calea Moșilor - scrie naratoarea într-una dintre cele mai frumoase povestiri, Viermii de mătase -, iar noi creștem an de an fericiți, în gogoșile noastre de mătase”. Povestiri de pe Calea Moșilor alcătuiesc, în cele din urmă, un mic roman despre copilărie și adolescență, care poate fi citit în egală măsură de copii/adolescenți și de adulți, o carte scrisă cu umor (din perspectiva ingenuă a copilului) și cu
Copilăria pe Calea Moșilor, în anii ’80 by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2594_a_3919]
-
până când, în 1990, într-a V-a, s-a desființat patiseria și cântecul s-a stins. Și tot până atunci, pe lista mea erau doar Logofătu, Sacagiu și Paraschiv Steluța. Și cu cine vorbea Paraschiv Steluța? Vorbea singură, tovarășa!” (finalul povestirii Barbu Marilena). Cartea Adinei Popescu nu este numai despre o copilărie și adolescență vintage (deja) - petrecute spre finalul anilor ’80 -, ci este și evocarea unui loc bucureștean, Calea Moșilor: „Calea Moșilor e lungă, ba e lată. Calea Moșilor e cea
Copilăria pe Calea Moșilor, în anii ’80 by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2594_a_3919]
-
Obor, care este atât de înalt, încât uneori acoperă până și soarele. Și blocurile noastre vor fi înalte, însă acum sunt în construcție. La parterul lor vor fi magazine, iar pe mijlocul străzii va trece tramvaiul 21”. Așa începe prima povestire, Calea Moșilor, cu perspectiva copilului și limbajul său ingenuu, față în față cu „mărețele” realizări „socialiste” ale epocii. Relaxată, cum spuneam, în privința evocării biografiei sale în comunism (ficționalizate, desigur) - cu scurte ironii pe alocuri, dar și cu multă nostalgie a
Copilăria pe Calea Moșilor, în anii ’80 by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2594_a_3919]
-
un ax al acelei „lumi mici”, protectoare și prețioase ca o „gogoașă de mătase”, care e copilăria (indiferentă la politic) evocată de scriitoare: „Nimic nu s-a schimbat, vom trăi o mie de ani în lumea noastră mică” (finalul ultimei povestiri, Mult succes și încredere în viitor!).
Copilăria pe Calea Moșilor, în anii ’80 by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2594_a_3919]
-
ritualice la care participau le-am văzut. Rămîne să te întrebi ce a mai rămas azi din principiul că literatura e exaltare în spirit. În totul, o carte superbă pe care numai superficialii o străbat ca pe o culegere de povestiri glumețe. În pofida regulei că „anecdota primează“, ceea ce izbește aici e ceremonia severă a întrunirilor Junimii. Deși volumul conține inexactități și chiar născociri, mărturia, oricat de subiectivă, răm`ne savuroasă. Ca spirit, George Panu este un junimist autentic, chiar dacă nu a
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]
-
când aritmetica nu-l avantajează. Simona Vasilache a prezentat nominalizarea pentru traducere, acordată lui Marin Mălaicu-Hondrari, pentru Eroul discret, de Mario Vargas Llosa. A subliniat reușita traducătorului, care a trebuit să treacă prin multe registre și să țină frâiele unei povestiri încurcate, ca un adevărat erou discret. Marin Mălaicu- Hondrari a transmis mulțumirile către ceilalți eroi discreți, redactorii de carte, colegii de la Humanitas, și speranța lui Vargas Llosa că premiul se va duce spre Amazoanele Adrianei Babeți, singurul dintre volumele nominalizate
Gala Premiului Cartea Anului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2760_a_4085]
-
Gabriel Dimisianu După succesul literar fulminant obținut, nu doar în țară, cu Cartea șoaptelor, romanul din 2009, Varujan Vosganian se reimpune atenției cu volumul Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri (Polirom, 2013). Cu un volum, așadar, de povestiri, astfel cum suntem avizați din titlul noii cărți (poate prea lung!), adică de narațiuni care implică o desfășurare de evenimente, cu personaje între care funcționează anume raporturi, la fel ca în romane
Realist și simbolic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2762_a_4087]
-
Gabriel Dimisianu După succesul literar fulminant obținut, nu doar în țară, cu Cartea șoaptelor, romanul din 2009, Varujan Vosganian se reimpune atenției cu volumul Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri (Polirom, 2013). Cu un volum, așadar, de povestiri, astfel cum suntem avizați din titlul noii cărți (poate prea lung!), adică de narațiuni care implică o desfășurare de evenimente, cu personaje între care funcționează anume raporturi, la fel ca în romane. Deosebirea stă în dimensiuni, fapt ce aduce și
Realist și simbolic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2762_a_4087]
-
poate prea lung!), adică de narațiuni care implică o desfășurare de evenimente, cu personaje între care funcționează anume raporturi, la fel ca în romane. Deosebirea stă în dimensiuni, fapt ce aduce și o oarecare diminuare a mizelor. Altfel, mai toate povestirile din volum le putem considera și romane, mici romane, prin epica lor densă și prin faptul că ne transportă în lumi configurate. Să observăm că lumile acestor povestiri, ale acestor mici romane aparțin cel mai adesea cotidianului, vieții comune, astfel
Realist și simbolic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2762_a_4087]
-
fapt ce aduce și o oarecare diminuare a mizelor. Altfel, mai toate povestirile din volum le putem considera și romane, mici romane, prin epica lor densă și prin faptul că ne transportă în lumi configurate. Să observăm că lumile acestor povestiri, ale acestor mici romane aparțin cel mai adesea cotidianului, vieții comune, astfel cum aceasta decurgea la noi înainte și după răsturnările din decembrie 1989. Mari deosebiri nu au apărut între cele două epoci, cu toate că erau așteptate și s-ar fi
Realist și simbolic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2762_a_4087]
-
și s-ar fi spus că au și venit. Ce era groapă se întâmplă să devină munte, însă tot de gunoi, prin adăugarea necontenită de straturi. Este ceea ce constată, cu o amărăciune veselă, ca să-i spunem așa, unul din personajele povestirilor,om de toată mâna însă înclinat spre reflecție, dispus să ia act de ce se petrece cu el și în jurul său: „Da, noi așa credeam pe atunci, că o să dispară și groapa, odată cu revoluția. Când colo, ce să vezi ? Gunoiul s-
Realist și simbolic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2762_a_4087]
-
facă. Alte ipostaze. Contemplă răsăritul soarelui dintr-un loc pe care numai lui i-l oferă un anume „ungher” din zidul castelului, priveliște unică.La rândul său Castelul e un obiect al reveriilor lui Petrache. Personajul, ca și altele din povestiri, este din specia inșilor care tânjesc după altă realitate decât aceea care le-a fost dată, fac mult credit visului și fanteziei. Nu știm dacă ce spun chiar au trăit sau numai visează să trăiască. Relația dintre Petrache și statuia
Realist și simbolic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2762_a_4087]