8,531 matches
-
care se ruga să nu se termine. Se îmbrăcă meticulos și își adună într-un geamantan de lemn, nesperat de multe lucruri, dar atât de necesare pentru un drum nesperat de lung. Luă manivela autocamionului marca Molotov de sub pat și poza Satelitului de sub pernă, o fixă cu ventuze pe parbriz, ca să știe pentru cine va străbate Rusia, pentru nemernicul singuratic, dar cel mai vesel porc viril din câte avusese neamul acela solar, românii. Și după 300 de rotații de manivelă, motorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
când Venezuela e mai aproape decât România, pot să vă spun: Domnule Primar, sunteți un criminal! Lângă craterul din Vădeni, unde fusese Zagna, se opri un autocamion marca Molotov. Ăsta trebuie să fie Primarul, își zise Liuba, și-i arătă poza Satelitului. Gde esti? Primarul îi răspunse în cea mai curată limbă română: BACK IN TIME, TO CHANGE THE PAST. Liuba se uită la Primar, apoi la craterul uriaș, se apropie de camion și, cu ochii la poză, spuse printre dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și-i arătă poza Satelitului. Gde esti? Primarul îi răspunse în cea mai curată limbă română: BACK IN TIME, TO CHANGE THE PAST. Liuba se uită la Primar, apoi la craterul uriaș, se apropie de camion și, cu ochii la poză, spuse printre dinți: Yob tvoia mati! apoi demară, dar se opri brusc. Ridică din țărână o cruce pe care scria: Mioara Alimentară N. 1926 M. 1926 Sfârșit Distribuția a fost următoarea: Vă invităm să vizitați site-ul Editurii Junimea, la adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Biscuit ridicându-se și coborând în ritmul respirației sale somnoroase. Tipul care murise în casa mea se numea într-adevăr Olaf Sildur? Fotografia de pe cartea de identitate corespundea, așa cum ar fi putut corespunde oricui. N-am pus la îndoială veridicitatea pozei văzând-o, dar dacă nu ești polițist, agent secret sau vameș, nu pui la îndoială aceste lucruri. Am ales ipoteza că răposatul meu era realmente Olaf. În cazul acesta, de unde știa Georges Sheneve că murise? Olaf îi telefonase de la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
țări ale Lumii a Treia, sau echipat cu cizme de cauciuc, salopetă și cască de protecție turnînd primul cancioc de beton la temelia unei noi ctitorii a Epocii de Aur, flancat de macarale gigantice și, nu în ultimul rînd, în poza alb-negru retușată în care chipurile iei parte în primele rînduri la o demonstrație muncitorească în timpul protestelor de la Uzinele Grivița, dovada cea mai clară a spiritului tău revoluționar. Ce s-o mai lungim, te-ai învîrtit de minune în viață, dacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
tot ce-a făcut bun și rău pentru țara asta. — Dar el nu, și nu, în cazul ăsta Piticanie, i am spus-o în față, o să mori înecîndu-te cu propriile bîlbîieli, o țară întreagă o să se șteargă la cur cu poza ta, ține minte ce-ți spun, îl priveam în ochi, și l-aș fi strîns de gît atunci pe loc dacă n-ar fi fost de față gorilele alea împuțite care nu-l scăpau din ochi, zice Monte Cristo înfierbîntat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
niște anarhiști. Iar tu te-ai gîndit să faci o faptă pentru binele comunității, Curistule, îți mulțumim pentru asta, o să-i transmitem și lui Roja că domnul Președinte încă se mai gîndește la Bătrîn, că și acum mai păstrează o poză în care apar ei doi la Moscova pe vremea cînd erau studenți, îmbrăcați gros, fiecare într-o rubașcă, spune Dendé. Se află într-o zonă aerisită, pe o stradă care arată jalnic. Tot cartierul ăsta arată ca vai de capul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
care ar trebui să îți crești expectanțele. Cu cît noaptea este mai neagră, cu atît lumina este mai importantă. Acum este timpul să începi să alcătuiești un album al viselor tale. Ia un album de fotografii și lipește în el poze cu toate lucrurile pe care ai vrea să le obții în viitorul apropiat. Fă asta cît mai curînd posibil pentru ca și așteptările tale să se împlinească mai repede. Pe cînd aveam mașina veche, îmi doream să o înlocuiesc într-o
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
cu interes perdelele și draperiile și când Dorița l-a ridicat către o ramă cu fotografii și l-a Întrebat cu precauție și frică de efectul ce va fi produs: Cine-i acolo, știi? Iar copilul, care cunoștea foarte bine poza Vioriței, pe care Victor o avea mereu În buzunarul de la piept și pe care În clipele sale de tandrețe, dor și aducere aminte i-o arăta vorbindu-i cu voce tremurată, spuse: Îi mamica me! Involuntar rostise vechiul „mamica me
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
curent cu evoluția poeziei, Costin Grigoraș dezvoltă o retorică emfatică, în versuri cu ritm sacadat și rime previzibile (sau imprevizibile, dar forțate). Și o face cu multă convingere, tocmai pentru că nu are conștiința istoricității stilurilor. Iată-l luându-și o poză de bard și declamând: „Să cad în hău, să urc până la nori, / Să fiu șlefuitor de piatră seacă, / Puteam să fiu căutătorul de comori - / Dar soarta n-a știut să le încapă. // Mie mi-au fost ursite durerile de sine
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
-mi, / Ochii mei înălțam la steaua / Singurătății...“ Dumitru Ignat, autorul unui volum de versuri apărut la începutul secolului XXI (Astfel, Quadrat, Botoșani, 2007), își aruncă și el pe umeri, însă în total dezacord cu spiritul vremii lui, mantia albă a pozei de erou romantic. Grandilocvent și narcisist, dar simulând umilința, într-o metrică împiedicată, de inspirație exterior-argheziană, el vorbește la nesfârșit despre sine, despre destinul lui de individ excepțional, despre singurătatea la care îl condamnă acest destin. „Eu și restul lumii
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sacadată ne răsună multă vreme în minte, neplăcut, după încheierea lecturii: „a naibii de pastilă cum mă vâră / în lumi bizare de se alege scrumul / se-nvârte-n cercul zbaterilor drumul / iar din miros a mai rămas o dâră/ la poze-n parc când pregăteau albumul / mireasa-n gri mi s-a părut ceacâră / de ea un mire rebegit se târă / strivit sub rochia slobozind parfumul / nuntași matoli în ritmuri de manele / privesc spre mine lung dar nu mă văd / sunt
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Se mută la viloi dacă... Enervat puțin, Juncu nu se poate abține. Ieri ai schimbat uleiul la rablă și l-ai turnat la canal, se adresează malițios lui Toma. Rablă, auzi la el! Deja s-a boierit. Ne rînjește în poza de pe toți stîlpii, parcă îl gîdilă dracu'... Văzînd că lumea rîde în hohote, bietul candidat părăsește scena. Era amărît pînă la Dumnezeu. Un observator neutru îl însoțește puțin și apoi i se adresează: Dom' Juncu, pot să vă dau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de cabluri și de chestii ciudate. Tot de atunci încuia camera cu mare grijă. Daniel, mamă, de ce încui tu ușa? Te temi de mama ta? Nu-ți umblu, mamă, prin lucrușoarele tale. Mama mai face curat, șterge praful și... sărută pozele tale. Mamă, am și eu un loc numai al meu, nu te supăra... Cu timpul s-au obișnuit și doar sufrageria, bucătăria și baia se foloseau în comun. Poate aduce vreo fată, gîndea Maria cam mult prea departe de adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mulțumit, șefu'! Cei doi se despart amical. Doar Mircea nu încetează să pufăie nervos, să se scarpine pe chelie și să mormăie a furie. Începînd din acea zi, titluri de o șchioapă înfierează pe cel care nu dă terenul. Caricaturi, poze, răcnete, țipete și tot tărăboiul din lume încearcă să îndoaie cerbicia celui care nu dă. Atacurile sînt semnate de Mircea Armașu. Cine-i jigodia asta? se înfurie marele boss. Un amărît, un coate goale. Latră și el săracul..., îi explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
îndelete. Inspectează apartamentul, mai dă cu puțin deodorant, mai aerisește și în sufragerie așează cu eleganță tot ce trebuie. După o veșnicie de așteptare, soneria o avertizează că de acum gata cu viața de una singură. Deschide ușa, luînd o poză de femeie bucuroasă de oaspeți. Sărut mîna. Am mers greu pe ceață. Nu-i nimic, faci un duș și viața o să fie frumoasă. Nu fac nici un duș. Sînt prea obosit. Dar... te reconfortează. Hai să mănînc ceva. N-am mîncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
trage concluzii. Nu și-a dat seama. Cum să țină mîna care (chițcăie) a atins... Înfometată de chimie, Diana a înapoiat rapid cartea. Acasă, Rîmbu mîngîie obiectul care a fost tovarăș acelei minuni de fată. Obiectul se deschide și o poză cît pagina de mare îi sare în ochi. Era Diana, goală ca o sticlă de vin în casa bețivului. Inima începe să o ia razna. Ce perfecțiune! Toată noaptea Rîmbu visează că face dragoste și dimineața era chior de somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
îi sare în ochi. Era Diana, goală ca o sticlă de vin în casa bețivului. Inima începe să o ia razna. Ce perfecțiune! Toată noaptea Rîmbu visează că face dragoste și dimineața era chior de somn. Se mai uită la poză și se întreabă: A uitat-o în carte sau...? A luat poza cu el și, discret, mergea în spatele clasei și o scotea pe furiș ca să-și delecteze ochii. Cînd a fost cerută în căsătorie, Diana s-a codit puțin. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ani să ridicăm schitul, chiliile, zidul, iar acum să dăm drumul lupilor între oi? Prima lecție pe care a învățat-o la Câmpina era că "străinii trebuiesc păziți și când dorm". La început, vin aproape dezinteresați, privesc locașul, împrejurimile, fac poze, filmează, iau interviuri, vizitele se repetă, se leagă prietenii, corespondențe, schimburi de politețuri, de atenții, de nevoi și iar vin, și iar vin, până uită să se mai ducă cu mâna goală. "Pe străini trebuie să-i cauți și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vorbești, Vasile? Nu avea nevoie de lumânare! Noaptea aceasta a fost lumină destulă cât să ajungă și pentru un munte, dacă ar fi murit. Hai, gata cu gargara! Ajunge! Pe acesta îl luăm cu noi, pe celălalt îl tragem în poză, atâta cât a mai rămas din el. Părinte arhimandrit, semnează procesul-verbal și dă-ne, dacă ai, ceva acte de identitate ale decedaților! Era deja 12. Soarele obez, înțepat în sulița muntelui Bârgău, picura untură portocalie peste creștetul brazilor. Stropii fierbinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vorbiseră despre altceva. Eu, dimpotrivă: primul loc pe care-mi cădeau ochii, la intrarea În casa din spatele prăvăliei, era masa lui Weisz cu o carte mare deasupra, cu ochelarii lui lîngă ea, cu file lucitoare și cu cele mai colorate poze pe care le putea vedea cineva pe hîrtie. Nici hîrtie nu știu dacă era, ci un fel de piele netedă, lunecoasă. Nu foșnea cînd o mîngîiai cu mîna. La drept vorbind, cartea avea o strălucire a ei și ți abătea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
țepi În vîrf, păzeau o ușă mare deschisă. Am mai văzut și un copil (aici culorile dispă reau, lăsînd locul nuanțelor de argintiu și cenușiu), culcat la pămînt, cu fața În sus și cu o cruce Înfiptă În pîntecele umflat. Poze am Întîlnit și-n alte cărți, ba chiar și-n unele revis te. Pe cele din poveștile lui Creangă le-am redesenat cu mi gală, căutînd să redau cît mai exact castaniul prietenos al ursului din grădina faimoasei salate, albastrul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din ea. Am pus repede degetul pe o literă din aia colțuroasă: — Nu-s nici litere românești, nici ungurești, le-am În vățat, pe toate le știu, astea de care-s? — Asta-i o carte evreiască, uită-te tu la poze, o să pricepi cînd o să fii mare... — Evre... cum? — Evreiască, dragă, evreiască, să-ți spună tata! O să vorbesc cu el, Îmi spune tot, am conchis eu. Da, da, Întreabă-l, a Încuviințat Weisz. Pe tata l-am Întrebat, mi-a explicat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cîțiva ani, În baza unei legi a invalidității de război, să țină un debit de tutun și de băuturi alcoolice În locuința ce-i fusese lăsată În spatele prăvăliei. Aici Îl vizitam eu pe Zoli, aici admiram luciul hîrtiei și coloritul pozelor din cărțile tatălui său. Urcînd scara casei spre sfîrșitul ultimei vacanțe de vară petrecute alături de prietenul meu, pipăiam treptele cu piciorul ca nu cumva să Îmi scape vreuna. La trecerea de la lumină În umbra zidurilor, vederea mea pîlpîia ca o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-i ni mic, trece. Am și o fotografie din curtea lui Geiger, o știu bine. SÎnt În pantaloni scurți cu bretele, cu fes alb pe cap, la vreo patru ani, Întind mîna și mă țin de crenguța unui oleandru Înflorit. Poza aceasta alb-negru luată din profil o ține mama Înrămată pe perete, În camera ei. Fotografia e Încadrată de un passe-partout alb, iar rama e dată cu un bronz patinat, nuanță de aur vechi. Alături se află o fotografie de asemenea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]