2,388 matches
-
în Europa de rușii fugiți din țara lor. Să mai amintim că, în timpul războiului din 1914-1918, oamenii cu cuțitul între dinți aminteau de „curățitorii de tranșee”. 17. Ca răspuns la afișul contra bolșevismului, un grup de muncitori și copiii lor pozează, în 1919, cu cuțitul între dinți și cu zâmbetul pe buze, bătându-și astfel joc de propaganda anticomunistă. =REZISTENȚA îMPOTRIVA REGIMURILOR COMUNISTE= 18. Fotografia unui membru al AVH, poliția politică a regimului comunist din Ungaria, ucis, fără îndoială, pe 30
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Morgenthau dorea să nu se rateze nici o ocazie de practicare a diplomației. (Aceasta includea și Națiunile Unite, atât timp cât organizația era utilizată pentru discuții discrete și nu ca „o platformă de unde să se țină discursuri propagandistice, o scenă de pe care să pozezi pentru publicul de acasă, ca un fel de piesă de recuzită cu care să lovești ineficient în inamici”42. Includea, de asemenea, dorința a stabili sfere de influență în acord cu Uniunea Sovietică; el cita aprobator sugestia lui Arnold Toynbee
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
status s-a dovedit a fi doar provizoriu și supus unor interpretări și pretenții contradictorii ale diferitelor națiuni. Ideologia ONU este folosită deci de diverse state pentru a-și justifica interpretarea proprie și a-și disimula interesele specifice. Toate națiunile pozează în campioni ai ONU și citează Carta în sprijinul politicilor lor. Ele fiind contradictorii, referința la ONU și la Carta sa a devenit un instrument ideologic care justifică o strategie prin principiile general acceptate, în același timp ascunzându-și natura
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
interioare, fie pentru prestigiu; pseudoworkaholicii - cei care posedă superficial caracteristicile workaholic-ilor inveterați. Pretinzând că sunt workaholici serioși pentru a avansa pe scara puterii în cadrul organizației, ei sunt orientați spre putere si nu spre productivitate. De fapt, ei sunt evazioniști ce pozează ca workaholici. La fel de cunoscută este și tipologia lui Naughton (1987). Pornind de la două dimensiuni - devotamentul față de muncă și inclinația obsesiv compulsivă -, autorul propune patru categorii de workaholici: workaholicii implicați în muncă (devotament crescut, înclinație obsesiv-compulsivă scazută) - obțin performanțe bune în
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mai sigur semn al secularizării extreme a societății. România se găsește în aceeași situație, poate și mai rău. Tradiția (atât cât a mai rămas) s-a transformat într-un circ grotesc, superficial, cu accente de vrăjitorie modernă. Episcopi ai BOR pozează pe micile ecrane alături de interlopi gen GB (te las să ghicești cine se ascunde sub sigla Great Britain). Ziare ce practică un amestec ciudat de new-age și de ortodoxie își dublează tirajele („Doriți și «Asul Verde»?“, întreabă vânzătorul pe cumpărătorii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
un singur număr dintre cele șase extrase. Isteria marelui câștig îi face pe majoritatea românilor să viseze, imbecil, cu ochii deschiși la tona de galbeni. OTVȚul a speculat chestia asta în manieră proprie. SȚa apucat să descompună Loteria Română, săți pozeze acestei fabuloase doamne directoare Ghervasuc presupuși amanți, să vorbească despre conspirații planetare, despre bile încălzite și, în general, despre felul în care ar direcționa câștigurile un Big Brother cu mai multe capete. Dacă se limitau doar la treaba asta, domnii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
uimire, dar și spre iute apărutul, nu știu de unde, autodispreț, am dat la o parte acest „gând”, această falsă ispită care, ca atâtea altele În acea vreme - ca și mai târziu, oho! -, era, cum se zice atât de elegant, inautentică. Pozam, adică, și, grobian, provincial cum eram (Încă!Ă În acei ani, n-am avut eleganța să „mă joc” cu acest „gând” măcar o noapte, l-am dat jos, cum se zice, de pe piedestalul nevăzut și destul de trainic pe care Îmi
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care ne alungește și caricaturizează fețele, orbitele, liniile noastre, altfel atât de „grave”, de „mulțumite de sine”! ( Dacă ne amintim că am afirmat că cei ce se cred ratați nu sunt decât „pozeuri” - unora li se pare mai interesant a poza În artist ratat decât În a fi ceea ce sunt, adică un merituos șef-contabil sau administrator de bunuri! -, putem conchide că „nefericirea” de a fi neîmplinit, „ne-realizat” (deoarece te compari mereu, chinuit, cu cei mai mari!Ă e rezervată doar
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sunt, adică un merituos șef-contabil sau administrator de bunuri! -, putem conchide că „nefericirea” de a fi neîmplinit, „ne-realizat” (deoarece te compari mereu, chinuit, cu cei mai mari!Ă e rezervată doar celor care produc valoare cu adevărat; cei ce pozează În ratați și-și poartă peste tot, ca un panaș, „creasta lor frumoasă și impresionantă, viu colorată” de „vitregiți ai istoriei sau ai societății” nu vor trăi niciodată acea nemulțumire a creatorului adevărat; deoarece acesta, exprimându-se tot mai plenar
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care le răsfoiau, rezumate sau sinteze ale altor rezumate sau sinteze, dar cu morga necesară când pronunțau tocmai aceste cuvinte „ezoterice”: destin, personalitate, eul nostru profund, hazard și posibilitate, numen și fenomen, lucrul În sine, contingent și transcendent etc., etc. Poză? Nu, nu era numai poză la „acei adulți” educatori ai copilăriei și pubertății mele sau... ce mai Înseamnă poză? Oare și aceștia sau unii dintre ei pozau ca să Înțeleagă la rândul lor și nu numai ca să ne impresioneze? Da, domnii
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și posibilitate, numen și fenomen, lucrul În sine, contingent și transcendent etc., etc. Poză? Nu, nu era numai poză la „acei adulți” educatori ai copilăriei și pubertății mele sau... ce mai Înseamnă poză? Oare și aceștia sau unii dintre ei pozau ca să Înțeleagă la rândul lor și nu numai ca să ne impresioneze? Da, domnii mei, oamenii, oamenii care au fost, ca și cei care ne Înconjoară, cu toate hibele și limitele lor, duse uneori până la ridicol, la caricatură, sunt atât de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
uneori până la ridicol, la caricatură, sunt atât de... cum să spun?, de complicați, de ciudați, chiar și În ciuda și spre mirarea lor, spre stupefacția lor, nu rareori, pe care și-o ascund cu grijă, ca pe-o boală de piele... Pozăm, pozăm fără oboseală, folosind mii de tertipuri și, observând că poza noastră nu rareori impresionează, convinge, respectul față de noi Înșine ce, bietul de el, trebuie să se alimenteze din surse cam dubioase, prinde cumva... teren. Acest „articol”, respectul de sine
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
până la ridicol, la caricatură, sunt atât de... cum să spun?, de complicați, de ciudați, chiar și În ciuda și spre mirarea lor, spre stupefacția lor, nu rareori, pe care și-o ascund cu grijă, ca pe-o boală de piele... Pozăm, pozăm fără oboseală, folosind mii de tertipuri și, observând că poza noastră nu rareori impresionează, convinge, respectul față de noi Înșine ce, bietul de el, trebuie să se alimenteze din surse cam dubioase, prinde cumva... teren. Acest „articol”, respectul de sine, unul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
magică, continuând un mister extrem de stimabil, iar cavalerii vremii, de altfel cam bădărani și scuipând pe jos pe dalele și covoarele cele mai scumpe, le aduceau la picioare omagiile lor, uneori În versuri și pe o muzică șăgalnică și monotonă, pozau, la rândul lor - cum o facem noi azi! - și, o jur, nu există, domnii mei, nici o deosebire Între poza noastră de azi și cea de atunci! Numai că modelele erau altele și noi dezgolim azi ceea ce „ei” Îmbrăcau și ornau
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Constantin Virgil Negoiță. Se poate vorbi, astfel, despre un postmodernism modern și premodern, respectiv despre unul extramodern (postmodernismul). Postmodernismul modern nu reprezintă altceva decât procesul tranzitoriu în care, înainte de a se face saltul spre altceva, agonizează modernitatea. Este ceea ce a pozat pentru generații, grupări și secte literare în eliberarea prin post-. Și nu în mântuirea prin post, adică prin apel la trans-. Postmodernismul, ca fază crepusculară a modernismului, l-a convins pe Lyotard să facă apel la rescriere, iar pe Habermas
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
În caz de îți trebuie ție scrie-mi să ți-l trimit. Vroiam să-mi cumpăr, după cum îți spusesem, de plapumă dar nu am găsit ce vroiam, așa că am lăsat pentru mai târziu. Tăticu mi-a scris că a primit poza de la noi și că s-a simțit fericit când ne-a văzut. De la fete am primit vești mereu, dar nu le-am răspuns. Tot sper să mă duc la ele cu care ocazie să-mi fac părul permanent. De la Priponești
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
fotografie, să-ți trimit. Dragul meu Sandu, crede-mă, am fost așa de supărată că nici nu am avut timp de fotografiat. Poate va veni timpul să vii acasă, așa că tot mai bine e cu realitatea... Tu de ce nu te pozezi, ce mulțumire mi-ai face să te am și eu văzut din meleaguri îndepărtate. Măicuța e bine, la fel și ceilalți, tăticu e plecat la locuri și probabil să vie tocmai duminică. Cu dumnealui nam putut vorbi până acum. Pe
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
3.3. Frezarea 3.3.3.1. Frezarea îmbrăcămintei rutiere bituminoase se realizează cu tamburul de frezare al mașinii de reciclare. 3.3.3.2. Adâncimea de frezat este controlată de un sistem electronic. Se recomandă utilizarea palpatorului pe cablu, pozat prin măsurători topometrice. 3.3.4. Reciclarea 3.3.4.1. Adăugarea emulsiei bituminoase și a apei se face cu echipamentul automat de dozare și pulverizare al mașinii. 3.3.4.2. Mărunțirea materialului rezultă din frezare, amestecarea cu agregatele
ORDIN nr. 52 din 27 ianuarie 1998 pentru aprobarea Normativului privind reciclarea la rece a imbracamintei rutiere. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/120264_a_121593]
-
terminale, cele de suferință a conștiinței la CFR, de mai rămîne om să-l numească, Mircești-Scenografie decît oglinzi în oglinzi întoarce planeta, de parcă n-am fi noi ele! platforme electrice umblete în plan, Romanul depășit în spuza luminilor, cotirile Alecsandri poză de reflexii în apa Moldovei, pantalonii mei noi! face farsor Hitler după atentat, de fapt, pentru cele cîteva luni, a rămas surd de o ureche, instituția financiară, cel puțin, nu stă deoparte de efectul ei, idolatria omul cu intermediar, viteza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
și vor fi mai entuziasmați. Dacă se întâmplă ca și copilul tău să fie mofturos la mâncare, o bună idee este să faci un meniu în care să incluzi pentru fiecare fel o fotografie a mâncării respective. Gătești, fotografiezi, atașezi poza cu felul de mâncare gătit de tine într-un album în care vei scrie și denumirea. Astfel, îi dai posibilitatea copilului tău să aleagă ceea ce vrea să mănânce în ziua respectivă, și nu numai, îi vei descoperi gusturile, astfel îi
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
de mult n’ar fi riscat isteții de greci, dreptu-i pe atunci doar minonieni; căci nimeni nu putea să mă atingă, pe mine, oaspetele de neînlocuit la masa faraonului, fără ca făptașul să nu sfârșească linșat. Iată cum am ajuns să pozez pentru frescele cretane, Încă acum vreo trei milenii și jumătate, făcându-le celebre. De nu credeți, poftiți la Agia Triada, sfânta treime pe limba voastră, deși mai corect ar trebui să fie sfânta pătrime, fiind și eu pe acolo: la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pânză albă, lungă, cu careși înfășurau femeile capul. Le ajungea până la picioare ponciș așezat altfel decât trebuie porlog brazdă de iarbă cosită potâng lanț cu care se prinde grindeiul plugului de rotile porțâu deț, măsură de 100 ml de lichid poză fotografie pripor urcuș greu, pantă mare prizvariu coridor privechi privegherea mortului în nopțile de dînaintea înmormântării progadie cimitirul oamenilor sărmani punt ½ kg. R rac cancer răcului (a) a recruta răgută, răcute recrut răvariu oală de pământ, strânsă la gură în
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
la delicatul capitol... Gavriliu a lucrat la Universitatea suceveană până când "i s-a redus postul" (!), mai mult ca sigur ca urmare a manevrelor Securității, care i-a adus cea mai trăsnită, mai ilogică și mai tâmpită acuzație: Gavriliu ar fi pozat ilegal... prototipul mașinii "Dacia", aflat în probe la Gura Humorului, după care a vândut fotografia în Franța!! * A numite dosare tezaurizate la Arhivele Statului s-ar cuveni... să nu le vadă nimeni! Nu de alta, dar pot afecta grav imaginea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
din ei, m-a dus la vilă, și nu mi-a adresat nimeni o vorbă, mai bine m-ar fi primit un străin, măcar din politețe! Întinseseră masa, era o adunare mai mare și probabil aveau interesul cu mine să pozeze în public într-un anumit fel - uite-i ce mult țin la mama lor - dar nici fiul nici nora nu mi-au adresat o singură vorbă nici la sosire nici la plecare, parcă nu eram de-ai casei. Mă uitam
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
timpurile, cum, dac-ar fi să fie, numai la a doua venire a lui Iisus Hristos la Judecata de-Apoi, s-ar putea vedea așa ceva. Și Timur Lenk s-a foarte bucurat de una ca asta: a stat, le-a pozat ca model, în poziții fel de fel, cum i-au cerut și el cum s-a priceput fiindcă dorea ca tabloul său pentru posteritate să rămână un lucru ideal, ceva fără egal, nici până la dânsul, nici de-atunci și până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]