3,357 matches
-
fi Împrietenit. Lisa, atît de strălucitoare și de sofisticată, Trish, așa de relaxată și de cu picioarele pe pămînt, și eu? Eu, care sînt atît de... normală, cred. Dar, noi chiar sîntem prietene și, În vreme ce aducem tăvile cu ceai și prăjituri În camera de zi, se conturează o prietenie și Între Dan și Gregory. 12 N-ar trebui să mă mire cîtuși de puțin amănuntul ăsta, dar Andy, prietenul Lisei, chiar arată incredibil. Înfățișarea lui mă face să mă simt ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nici un caz. Dar nu știu unde o să ducă asta și n-o să mă gîndesc la viitor, ci numai la noaptea asta. Somonul e Împachetat și la frigider, așteptîndu-și Învelișul de legume și foetaj pufos, salata stă cuminte și proaspătă În pungă, iar prăjitura cu lămîie, piesa mea de rezistență, e nerăbdătoare să audă oftatul de plăcere care o va Întîmpina. Ca o ironie, deși la vremea respectivă nu mi-am dat seama, realizez că e și preferata lui Dan. Poate că nu port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
În al nouălea cer. — Te porți de parcă n-ai mai văzut o masă ca lumea de luni de zile, rîd eu În vreme ce el rade porția de somon și cere Încă una, după care Își mai ia trei felii uriașe de prăjitură cu lămîie. — Burlăcia și bucătăria nu se prea potrivesc. — Credeam că drumul spre inima unei femei trece prin stomac. Nu, ăsta e drumul spre inima unui bărbat. — Știu, glumeam. Deși, nu spun oare toate femeile singure că nu e nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
sunt musulmani. — Ba să știi că sunt creștini, replică mama lui Lorenzo. Aceasta vorbește perfect italiana, a făcut chiar și școala italiană, cândva Eritreea făcea parte din Imperiu, nu? Apoi lăsă baltă lecția de istorie, căci ospătarul Începuse să aducă prăjituri mamelor micuților invitați. — Țin să precizez că nu sunt rasistă, spuse absentă mama Guendalinei. Cufundându-și lingurița În tort, observă că era plin de fișcă, și așeză scârbită farfurioara pe măsuță, fără a-și da seama că atinsese poșeta Majei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
gât. Apoi l-a îmbrățișat și i-a îndemnat și pe ceilalți să uite de necazul care dăduse peste Pampu, nu era nimic rău, pentru că Domnul nostru Iisus Hristos ne curăță toate păcatele. Spătarul a trimis la masa slugilor și prăjituri, în primul rând colivă de grâu ales, amestecat cu miere și nuci fărâmițate, dar și pască, făcută din mai multe soiuri de făină, brânză proaspătă și ouă, împodobită pe deasupra cu mei și miere de pădure. Pe urmă, Zogru s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
roș, să nu-i deochi. Ce vrem, noi, copiii? Noi copii vrem de toate: Ursuleți, baloane colorate, Păpușele, mașinuțe Mari și mici, dar și drăguțe. Vrem și joacă și odihnă Dar mai vrem și traista plină Cu bomboane delicioase Și prăjituri făinoase. Însă când la școală mergem... Vrem sau nu, nu mai alegem. Iar noi învățăm cu spor Deși nu e prea ușor. Copii în pădure Ieri păsările au cântat Și pe toți ne-au bucurat. Pe-ale melodiilor ritmuri Ne
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
veche și prăfuită. O iau în mână și dau să o deschid. Nu apuc să văd ce se ascunde între coperțile de piele pentru că cineva mă trezește. E mama cu glasul ei blând. Am ajuns! Bunica sigur ne așteaptă cu prăjituri și șerbet! Hai să-i facem o surpriză și să intrăm pe ușa din spate! Supeeeer! am aprobat eu și am coborât iute din mașină. Deși drumul a fost lung, nu simțeam oboseală. Am prins un pui de somn și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
urarea... Să vezi atunci râsete, pentru că dacă se termină bateria de la lanternă și am uitat parte din cuvinte, ne împotmolim. Odată terminată toată trebușoara aceasta, adică urătura, suntem invitați în casa gospodarului care ne servește cu suc, uneori vin fiert, prăjituri, mai ales plăcintă cu mere sau nuci ori cu plăcintă cu brânză de vaci. Nu știu cum este prin alte sate dar aici, la Răducăneni, plăcinta este la mare căutare... Colacii, împletiți, prevăzuți cu coardă de jur împrejur, ne sunt dați de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Anath, dădaca, protectoarea mamelor. Au cântat: Cine strălucește asemeni lui Anath Cine e mai frumoasă decât Astarte? Astarte face acum din tine parte, Ai puterea lui Elath. Femeile i-au cântat toate imnurile, în timp ce Rahela mânca smochine cu miere și prăjituri fine din grâu pufos, tăiate în trei colțuri, după forma sexului feminin. A băut vin îndulcit până n-a mai putut. Ada i-a masat mâinile și picioarele, spatele și burta cu uleiuri aromate până când aproape a adormit. Când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
exact ca ai Rebecăi, negri și cu o privire ascuțită și directă ca o săgeată, în timp ce ai lui Basemath erau căprui și totdeauna plecați. I-am povestit Tabeei despre cortul roșu și despre cum mamele mele celebrau luna nouă cu prăjituri, cântece și povești, lăsând la o parte orice gâlceavă în zilele în care luna nu se arăta. Iar eu, pentru că eram singura fiică, am avut voie să le însoțesc în cortul roșu toată copilăria, deși era împotriva obiceiului ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că a văzut-o și el, pentru că l-am auzit bombănind, curvele astea de mâțe, care se cacă-n iarbă. Am intrat în bucătărie, bunicul mi-a dat un scaun, spunându-mi să stau jos, o să aducă imediat și niște prăjituri, și c-ar fi bine să lămurim acum și treaba aia cu pertu-ul, apoi s-a dus în cămară și a adus de-acolo o farfurie de cornulețe cu nucă, două pahare și o damigeană, mi-a pus în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
atâta forță încât găuresc până și asfaltul, de-aia aveam de gând să cumpăr chibrituri, cel puțin patru-cinci cutii, dar la cofetăria de unde obișnuiam să cumpăr, nu ne mai serveau de când pusesem, împreună cu Szabi, o fumigenă sub vitrină, și toate prăjiturile devenite necomestibile au trebuit aruncate, pentru că toate prinseseră un puternic miros de cauciu ars de la fâșiile unei anvelope de tractor și de la cojile unor mingi de ping-pong din care confecționasem bomba, de-aia, deci, trebuia să merg la autoservire dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
bucurie. Pregătea pentru Bruno mese somptuoase, cât pentru zece inși. Ardei copți În ulei, sardele, salată de cartofi. Uneori, Înainte de felul principal, erau cinci antreuri diferite - dovlecei umpluți, iepure cu măsline, câteodată un cuscus. Un singur lucru nu-i reușea, prăjiturile; dar În zilele când primea pensia, aducea cutii cu nuga, cremă de castane, fursecuri de Aix cu migdale. Puțin câte puțin, Bruno deveni un copil obez și fricos. Bunica nu mânca aproape nimic. Duminică dimineața, se scula puțin mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
despre studii, dar nu prea mult; În general, el pleca destul de repede. E drept, era boccie și lui Bruno nu i-ar fi trecut prin cap să iasă cu ea În oraș, la restaurant sau la cinema. Se ghiftuia cu prăjituri tunisiene până la greață; urca la ea, o punea să i-o sugă, apoi pleca din nou. Poate era mai bine așa. În seara morții lui Annick, vremea se Încălzise, era foarte plăcut. Era abia sfârșitul lui martie, Însă era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
martie, Însă era deja o seară primăvăratecă. La patiseria tunisiană, Bruno cumpără un cornet lung plin cu migdale, apoi coborî pe cheiul Senei. Difuzoarele de pe un vaporaș turistic umpleau aerul, pereții catedralei Notre-Dame reverberau ecoul. Bruno Își mestecă până la capăt prăjitura cleioasă, unsă cu miere, apoi, Încă o dată, simți un viu dezgust de el Însuși. Să Încerce chiar aici, În buricul Parisului, Își zise, În mijlocul lumii și al oamenilor... da, ar fi o idee. Închise ochii, Își lipi tălpile, Își Împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Dijon; criticau poziția Papei În privința avortului, a prezervativului, toate prostiile astea. E drept, nici eu nu prea făceam eforturi să-i Înțeleg. Îmi amintesc că Întrunirile aveau loc la diferite familii, pe rând; invitații aduceau o salată, un cuscus, o prăjitură. Îmi petreceam serile surâzând prostește, dând din cap, golind sticle de vin; nu ascultam absolut nimic din ce se vorbea. Anne În schimb era foarte entuziastă, se Înscrisese Într-o echipă de alfabetizare. În serile când pleca, puneam un somnifer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
bucate ale lui Trish și să găsesc rețeta pentru foie gras cu glazură de caise. OK, n-am găsit nici o rețetă de foie gras cu glazură de caise. Cea mai apropiată rețetă pe care am găsit-o a fost de prăjitură din foietaj cu caise și zmeură. Poate că o pot adapta pe asta. „Amestecați făina și untul până când se formează un aluat de pesmet”, citesc. Nu înțeleg nimic. Pesmet ? Din făină și unt ? Mă uit la pagină fără s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
încercând să-mi aduc aminte dacă pot spune că mă pricep la ceva. Păi... pot să... pot să... îhm... fac pâine prăjită, spun. Cam asta. — Pâine prăjită ? Pare complet luată prin surprindere. Doar atât, pâine prăjită ? — Și gogoși, adaug repede. Prăjiturile de ceai... adică tot ce poate fi făcut cu un toaster... — Dar de gătit ? Întinde prosopul pe un suport de metal de lângă plită și mă privește puțin mai atentă. Dar... o omletă ? Nu se poate să nu știi să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cămașă veche. Nu am castron de amestecat și am uitat să-mi cumpăr, așa că folosesc un lighenaș de plastic pe care l-am primit într-un set de aromaterapie. După o oră de amestecat și de copt, am făcut o prăjitură. Trei straturi de blat pufos de vanilie, între care am pus cremă de unt ; deasupra am acoperit-o cu glazură de lămâie ornată cu flori de zahăr. Mă uit la ea câteva clipe, cu un sentiment de satisfacție. E a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
straturi de blat pufos de vanilie, între care am pus cremă de unt ; deasupra am acoperit-o cu glazură de lămâie ornată cu flori de zahăr. Mă uit la ea câteva clipe, cu un sentiment de satisfacție. E a cincea prăjitură pe care o fac în viața mea, și prima cu mai mult de două straturi. Îmi dau jos cămașa cea veche, îmi verific mobilul din buzunar, iau prăjitura și ies din apartament. În clipa în care răspunde la ușă, doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la ea câteva clipe, cu un sentiment de satisfacție. E a cincea prăjitură pe care o fac în viața mea, și prima cu mai mult de două straturi. Îmi dau jos cămașa cea veche, îmi verific mobilul din buzunar, iau prăjitura și ies din apartament. În clipa în care răspunde la ușă, doamna Farley pare uimită să mă vadă. — Bună ziua ! îi spun. V-am adus ceva. Drept mulțumire că ați avut grijă de corespondența mea. — A ! Se uită la prăjitură bulversată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
iau prăjitura și ies din apartament. În clipa în care răspunde la ușă, doamna Farley pare uimită să mă vadă. — Bună ziua ! îi spun. V-am adus ceva. Drept mulțumire că ați avut grijă de corespondența mea. — A ! Se uită la prăjitură bulversată. Samantha ! Cred că te-a costat o căruță de bani ! N-am cumpărat-o, zic mândră. Eu am făcut-o. Doamna Farley pare de-a dreptul șocată. — Tu ai făcut-o ? — Îhâm. Zâmbesc radioasă. V-o aduc și vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Farley se așază pe un scaun tapițat cu spătar înalt. — Te rog, spune pierită. Să nu spargi nimic. — N-o să sparg nimic ! Doriți și spumă de lapte ? Și nucșoară ? Zece minute mai târziu ies din bucătărie, cu două cafele și prăjitura. — Poftim. Îi tai doamnei Farley o felie. Spuneți-mi cum vi se pare. Doamna Farley ia farfuria și se uită la ea câteva momente. — Tu ai făcut asta, spune într-un final. Da ! Doamna Farley duce felia la gură. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Da ! Doamna Farley duce felia la gură. După care se oprește. Pare din ce în ce mai nervoasă. — E în regulă, nu pățiți nimic ! zic și mușc din felia mea. Vedeți ? Am învățat să gătesc ! Serios ! Doamna Farley ia încă temătoare o gură de prăjitură. În timp ce mestecă, privirea ei o întâlnește pe a mea, cu uimire. — E... delicioasă ! Atât de ușoară ! E adevărat, chiar tu ai făcut-o ? — Am bătut ouăle separat, îi explic. Asta o face mai lejeră. Pot să vă dau rețeta dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fața. Doar că... am făcut cu totul altceva decât până acum. Mai vreți puțină cafea ? Mă îndrept spre bucătărie și mai pregătesc niște spumă de lapte. Când mă întorc în sufragerie, doamna Farley se află la a doua felie de prăjitură. — E foarte bună, spune, printre îmbucături. Mulțumesc. — Ei... pentru puțin. Ridic din umeri, ușor stingheră. Eu vă mulțumesc pentru că ați avut grijă de mine tot acest timp. Doamna Farley își termină prăjitura, lasă farfuria jos și mă privește câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]