2,533 matches
-
stat la lucruri cu miez pe cari noi le-am înaintat a răspuns prin vorbe mari. N-am văzut nimic care să ne lumineze și pe noi și pe scepticul și cu bun drept pesimistul public, pentru ce a închis prăvălia o bancă ale cărei socoteli se soldau cu excedent; și nici nu ni s-a explicat cum patrioții liberal naționali, din niște haimanale, socialiști și criminali ca Hoedel și Nobiling, cum erau acum câteva luni, astăzi sânt buni de pus
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nimic, așa! (Și aici Vintilă mă împunse cu degetul în burtă, să contemplu adică bine specimenul.) Să vedeți cum s-a purtat cu tat-său! De la mine la ei sânt o sută de metri, tat-său, om bogat, avea cinci prăvălii în oraș și se ocupa cu comerțul cu cherestea. A pierdut tot cu naționalizarea și de inimă rea bătrânul a paralizat. Asta, Costaichie, că așa îl cheamă pe numele lui mic, după ce trăise ca un fecior de bani gata și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lui cu acoperișurile din plăcuțe verzi amestecate cu altele, culoarea aurului? Micile și întortocheatele lui străzi, totdeauna bine pietruite și niciodată murdare, pe lângă trotuarele cărora, când ploua, apa susura curată la vale ca niște mici pârâiașe de munte? Minusculele lui prăvălii cu vitrine cu cadre de neon de toate culorile în care găseai doar câteva lucruri de vânzare, dar de a căror calitate nu se îndoia nimeni? Cu liceul în care mi-am petrecut... cu Universitatea... Da, iat-o, frumoasă clădire
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și Tricodava, groase, încăpătoare, să te țină până la pensie. Le găseai pe raft la mercerie, în teancuri de câte douăzeci, pătrățoase, în carourile alea vișinii pe fond verde (la partea estetică, stăteau mai prost). Astăzi, poți să cauți oriunde, de la prăvăliile de pe Calea Moșilor, la magazinul sătesc din Dolhasca; nu mai există. Lumea nici nu își mai amintește de ele, râde de tine, dacă întrebi. Oamenii scot din buzunare niște șervețele subțiri, neterminate, albe și moi ca hârtia igienică turcească. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
arunci. Așa ți se și recomanda, să cumperi altul. Ultimele dughene fuseseră la Romană, în stația lui 133 și pe Mendeleev, colț cu Enescu. Acolo, un bătrânel nervos învârtea vreo treizeci de tipuri de pensete și șurubelnițe. Lucra în aceeași prăvălie de pe vremea grevelor de la Grivița, îi trecuseră prin mână deșteptătorul lui Ion Barbu și pendula lui Antonescu. După război, lustruise noua producție rusească, bucată cu bucată. Unii spuneau că venea toată ambasada sovietică la el, să-și verifice Voshod-urile, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să vinzi. Oricare ar fi fost adevărul, îl spuneai în șoaptă; nu te jucai cu Scurtu. Era șeful Anticarilor. Oamenii de rând se temeau de el (nu-i călca oricine pragul; trebuia să ai recomandare ca să intri la el în prăvălie), miniștrii îl respectau. Ieșiseră zvonuri că scriitori importanți, unii încă în viață, plătiseră sume frumușele ca să-și vadă cărțile expuse măcar o zi în vitrina lui Scurtu. Nimic nu mișca în București, fără știrea lui; nici o copertă nu trecea dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trecea nici prin saloanele nu știu cărui baștan din Bucureștii Noi, nici pe bancheta din spate a unui 735, nici încolăcit în jurul barei nichelate din vreo discotecă de lux. Hotărârile se luau departe, la intersecția ținuturilor East Lansing și Farmington, într-o prăvălie în care își făceau aprovizionarea toate sufletele pe-o rază de cincizeci de mile. Acolo se-afla turnul de control al lenjeriei „Victoria’s Secret“, dulciurilor „Hershey’s“ și inelelor cu cristale Swarowski (sau doar cu zirconiu, în funcție de notele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
uruitul tramvaielor noaptea sau chiuiturile maiștrilor care dirijau vagoanele pe rampe, depoul cu vocație habsburgică și aspect preistoric mai avea o problemă: gardul. O minte strâmbă și necugetată ridicase un adevărat zid al Berlinului între muncitori și cea mai apropiată prăvălie cu băuturi. Nici Honnecker, nici Ceaușescu, nici cel mai înfocat susținător al comunismului, n-ar fi putut anticipa exodul forței de muncă, în drumul ei spre hidratarea cotidiană. În fiecare zi, după ora trei, gardul era escaladat de bărbați necruțători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de-a te urechea, de a-ți pipăi ceafa sau a-ți lungi lobii urechilor, în căutarea unor fire de păr imaginare. Țăcănitul freudian al foarfecilor, prosoapele fierbinți, sertarele cu spirt și mărunțiș purtau toate un aer intim, curat, de prăvălie cu aparate de tortură. Îți închipuiai brațele prinse de niște clame de fier, corpul ridicat din pedală cu tot cu scaun, până-n tavan, bărbia strânsă de-o mână fermă, mentolată. Frizerul se transforma treptat într-o femeie de carne și metal, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de cofetăria „Capșa“, purta și ea un titlu asortat cu zona: „Cărturești“. Găseai acolo tot ce vroiai, de la ghidul Bucureștilor la albume de pictură, și de la CD-uri cu Pink Floyd la cutii de ceai din Sumatra, ca într-o prăvălie orientală. Zvonurile spuneau că numele fusese, inițial, „Cărtărești“, dar scriitorul intervenise și ceruse drepturi de-autor sau schimbarea pancartei. Studenții fugeau din librărie și se adăposteau în cârciumă, la o halbă ieftină sau o salată bulgărească. Mi-am scuturat umezeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Crăciun, candelabre din sute de becuri aurii se legănau deasupra marilor magazine. Zona comercială fusese închisă traficului, doar turiștii se plimbau pe-acolo și autobuzul cu grași: 1A. Era o mașină lată, cu burduf, care dădea ture în jurul catedralei și prăvăliilor cu bijuterii. Traseul se întindea pe trei sute de metri și dura cinci minute, îl puteai face în același timp sau chiar mai repede pe jos. Autobuzul cu grași oprea din zece în zece metri, stațiile te întâmpinau în dreptul hotelurilor, bisericii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aici? Marfa Borisovna e acasă sau și tu de-abia ai ajuns? — O, nu, îi răspunse Kolea, care tocmai ieșea pe poarta casei, sunt aici de mult, cu Ippolit, care se simte mai rău, azi-dimineață a zăcut. Am coborât la prăvălie după un pachet de cărți de joc. Marfa Borisovna te așteaptă. Dar, tată, în ce hal ești! zise Kolea, observând mersul și ținuta generalului. Ei, hai să mergem! Întâlnirea cu Kolea îl îndemnă pe prinț să-l însoțească pe general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
atunci, care pusese de mult stăpânire pe el, brusc, îi mai licări în fața ochilor încă o amintire, care îl intrigă nespus: își aminti că, în clipa când remarcase că tot caută ceva în jur, stătea pe trotuar în fața ferestrei unei prăvălii și privea cu mare curiozitate mărfurile expuse în vitrină. Acum voia neapărat să verifice: stătuse într-adevăr acum, poate cu doar cinci minute în urmă, în fața ferestrei acelei prăvălii, nu cumva i s-o fi năzărit, n-o fi confundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tot caută ceva în jur, stătea pe trotuar în fața ferestrei unei prăvălii și privea cu mare curiozitate mărfurile expuse în vitrină. Acum voia neapărat să verifice: stătuse într-adevăr acum, poate cu doar cinci minute în urmă, în fața ferestrei acelei prăvălii, nu cumva i s-o fi năzărit, n-o fi confundat ceva? Oare există în realitate prăvălia și marfa? Doar într-adevăr se simte astăzi într-o dispoziție deosebit de bolnăvicioasă, aproape la fel cum i se întâmpla la începutul crizelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mărfurile expuse în vitrină. Acum voia neapărat să verifice: stătuse într-adevăr acum, poate cu doar cinci minute în urmă, în fața ferestrei acelei prăvălii, nu cumva i s-o fi năzărit, n-o fi confundat ceva? Oare există în realitate prăvălia și marfa? Doar într-adevăr se simte astăzi într-o dispoziție deosebit de bolnăvicioasă, aproape la fel cum i se întâmpla la începutul crizelor fostei lui boli. Știa că în perioada de dinaintea crizelor i se întâmplă să fie neobișnuit de împrăștiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de dinaintea crizelor i se întâmplă să fie neobișnuit de împrăștiat, adeseori confundă obiectele și chipurile, dacă le privește fără o atenție deosebită, încordată. Însă exista și un motiv special, în virtutea căruia voia să verifice dacă s-a oprit atunci în fața prăvăliei: printre lucrurile expuse în vitrină, era unul pe care îl studiase și chiar îl evaluase la șaizeci de copeici-argint, își amintea aceasta, în pofida stării lui confuze și a îngrijorării. Prin urmare, dacă această prăvălie există și acest lucru este într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dacă s-a oprit atunci în fața prăvăliei: printre lucrurile expuse în vitrină, era unul pe care îl studiase și chiar îl evaluase la șaizeci de copeici-argint, își amintea aceasta, în pofida stării lui confuze și a îngrijorării. Prin urmare, dacă această prăvălie există și acest lucru este într-adevăr expus printre mărfuri, înseamnă că se oprise tocmai de dragul lucrului respectiv. Deci, acest lucru prezenta pentru el un interes atât de mare, încât îi atrăsese atenția chiar și când era atât de zăpăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prezenta pentru el un interes atât de mare, încât îi atrăsese atenția chiar și când era atât de zăpăcit, ieșind din clădirea gării. Mergea, privind aproape cu tristețe spre dreapta și inima i se zbătea din pricina nerăbdării alarmate. Însă iată prăvălia, a găsit-o în cele din urmă! Era aproape de ea, la vreo cincizeci de pași, când se gândise să se întoarcă. Iată și obiectul de șaizeci de copeici; „desigur, șaizeci de copeici, nu face mai mult!“ își spuse el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Își aminti clar că tocmai aici, stând în fața acestei ferestre, întorsese brusc capul, ca mai înainte, când surprinsese privirea lui Rogojin. Convingându-se că nu s-a înșelat (lucru de care, de altminteri, fusese sigur înainte de a face verificarea), părăsi prăvălia și se îndepărtă repede de ea. Toate acestea trebuiau bine cumpănite, neapărat; acum era clar că nici la gară nu i se năzărise, că i se întâmplase negreșit ceva real și neapărat legat de toată această neliniște a lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lui, la care chiar acesta îl dusese, și ultima îmbrățișare convulsivă, ultima renunțare a lui Rogojin, pe care o rostise mai înainte, pe scări, și după toate acestea să te surprinzi că tot cauți ceva mereu în jurul tău, și această prăvălie, și acest obiect... ce josnicie! Și, după toate astea, se duce acum cu un „scop special“, cu o anume „idee subită“! Disperarea și suferința îi cuprinseră tot sufletul. Prințul voi să facă imediat cale întoarsă; chiar se răsuci pe călcâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o lămurească. V-am spus-o de trei mii de ori: e prea târziu. — Da, așa-i, e prea târziu pentru a trimite în oraș, interveni și în această discuție Evgheni Pavlovici, îndepărtându-se iute de Aglaia. Cred că și prăvăliile sunt închise la Petersburg, e trecut de opt, întări el cele spuse, scoțându-și ceasul. — Atâta timp nu ne-am dat seama că ne lipsește, putem aștepta și până mâine, strecură Adelaida un reproș. — Și nici nu se cade, adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
CELELALTE NEGUSTORII... Celelalte negustorii mai sunt cum sunt. Dar plătești mai mult decât face obiectul cumpărat? Nu face nimic. Te înveți minte și altădată deschizi ochii-n patru ca să vezi pe ce-ți dai banul. Negustoria de vorbe însă și prăvăliile de principii sunt cele mai rele din toate, căci ești în pagubă chiar de ți se oferă gratis fructele talentului Costineștilor și Caradalelor. Geaba invalidezi de zece ori argumentele aduse de onorabilele capacități de la "Romînul", geaba arăți din fir în
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
erau tribunale, nu era o administrație mai bună decât cea actuală, nu erau școli în cari patrioții actuali învățau ceea ce știu azi, nu era poliție? Ce nu era din atributele esențiale ale statului? Se jefuiau oamenii pe uliță, se spărgeau prăvăliile, se făceau atentate? Nu. Cu acele mijloace minime se întrețineau serviciile publice ieften, cum se cuvine unui popor sărac, compus în maxima lui parte din cultivatori agricoli și din mici manufacturieri. Cu vremea ar fi venit toate pe o cale
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
o serie de ani indefinită. Posesiunea se moștenește în adevăr, dar, după natura datinei pe care se 'ntemeia acest soi de tranzacțiune, ea nu se putea moșteni decât în aceeași familie. Cu toate aceste vom vedea că astăzi multe din prăvăliile de prin orașe, proprietăți ale mănăstirilor, spitalelor, bisericelor, sunt în posesiunea unor străini, că în Moldova evreii au pus mâna pe ele, ceea ce e cu totul în contra naturii lucrului. Admițându - se acuma răscumpărarea embaticurilor, acești străini devin proprietarii acelor locuri
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
baza unei măsuri generale pentru ridicarea meseriilor între români. Dacă e vorba ca locurile cu embatic să fie o posesiune ereditară, fie încai pentru români, nu pentru străini. Departe de-a le vinde, statul ar face bine să conserve acele prăvălii și locuri de prin orașe, pentru a ușura condițiile de muncă a meseriașilor acelora de ex. cari ar ieși dintr-o școală de meserie. Atunci în adevăr am vedea că statul ia o măsură organică, iar nu o măsură născută
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]