1,784 matches
-
acționa contrar intereselor proprii (din considerente de natur] etic]), iar în alte situații presupune interdicția de a acționa în scopul binelui personal. În acest sens, egoismul etic este incompatibil cu doctrina reglement]rii conflictelor etice, deoarece accept] doar principii sau precepte aferente autorit]ții personale; aceste principii m] pot îndrept]ți s] îmi ucid bunicul, iar pe de alt] parte îl pot determina pe bunicul meu s] nu se lase ucis (el putând s] m] ucid] sub motivul autoap]r]rii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
se consider] c] cea mai mare parte a sferei moralei (și, implicit, timpul și capacit]țile individului) trebuie consacrat] acțiunilor permise, dup] cum afirm] și Fried (1978, p. 13): Este cu neputinț] că cineva s]-si tr]iasc] viața dup] preceptele binelui. Dup] evitarea r]ului și îndeplinirea obligațiilor, nenum]rate alegeri mai r]mân inc] de f]cut. Din acest punct de vedere, opoziția fâț] de teoria consecințialist] este destul de puternic]. În timp ce doctrina deontologic] definește binele ca fiind o noțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] stabileasc] modul de soluționare a conflictelor legate de conținutul normelor morale propuse, dezacordurile în materie de etic] nu își g]sesc rezolvare. Exist] și alte motive mai puțin evidente de a respinge aceast] viziune legalist] asupra moralei. Ideea c] preceptele morale sunt lucruri care pot fi sau ar trebui s] fie omise din viața cotidian] pentru că fiecare s] tr]iasc] viață pe care o dorește se dovedește a fi necorespunz]toare atât din punct de vedere normativ, cât și psihologic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
membre ale comunit]ții morale și, în consecinț], oamenii nu au nici o obligație moral] fâț] de ele. El a sustinut c] „o comunitate moral] este un grup social format din ființe autonome care interacționeaz] și în cadrul c]ruia conceptele și preceptele morale pot evolua și pot fi înțelese. Aceast] comunitate este și un grup social, în care exist] recunoașterea reciproc] a autonomiei și a persoanei” (Fox, 1986a, p. 50). În opinia lui Fox, autonom] este acea persoan] conștient] de sine, apt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a face ceea ce este bine înseamn] a onora valorile unei societ]ți deoarece sunt acceptate pe scar] larg] și sunt respectate imparțial. Individul face ceea ce este bine deoarece, în calitatea sa de creatur] rațional], este obligat s] r]mân] fidel preceptelor, care cuprind viață și libertatea, la care el a consimțit. Etapă 6 Etapă principiilor etice universale. Exist] principii etice universale pe care oricine ar trebui s] le urmeze, si care au prioritate asupra tuturor obligațiilor legale și instituționale. A face
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
gregare ce recomandau confruntarea întru călire a copilului cu asperitățile vieții, prescripțiile aseptice ale familiei de la Weimar aveau să se convertească, tîrziu, în conduita armonică ce l-a singularizat, genial, pe scriitor. Conduită care, de altfel, se subsuma ansamblului de precepte ce guverna întreaga elită europeană. Prezentul? Ce se întîmplă cu noi în prezent? O singură opțiune ne este dată, una singură: doar individual mai putem recurge la rîvnita conduită. Iată însă, au apărut în ultima vreme în SUA, în extremitatea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a spectacolului nu mai părea una întîmplătoare. Vrînd-nevrînd, doamnele și domnii din Viena (i.e. "elita naturală") au "servit" mica lecție de democrație și toleranță (copiilor negri li s-au alăturat, în cor, odraslele vienezilor) administrată, vag ritos, de americani, iar preceptele lui Lincoln, în inconfundabila dicție a veneratului actor, pe fondul muzicii stenice a lui Copland, au fost extrem de concludente. Toate astea însă montate ingenios în fastul unic al concertului. Aceeași confuzie care face din liderul de obediență comunistă un vajnic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
corcitura bolșevică autohtonă, stopîndu-i țării, timp de jumătate de secol, evoluția organică. Prea lungă, nu? această divagație diacronică, pentru a ajunge la găunosul concept de artist-cetățean, pus în practică de imbecilul activism local. Cît de sterp și de perfid sunau preceptele venite de la birourile propagandei (alături de muncitor, de țăran, artistul-cetățean: activist în slujba poporului), dar și cît de profitabil erau ele preluate de... inginerii sufletelor omenești, otrepele care au sufocat atîta amar de ani scrisul și artele românești, defazîndu-le de la canonul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
iar pentru fiică, până la căsătorie) reflectă încadrarea socială (și nu doar) a femininului în raport cu masculinitatea; același lucru se remarcă în codurile juridice (pravilele sunt cea mai bună mărturie pentru modul în care instituția statului creștin interpreta și mai ales aplica preceptele dogmatice). Aparițiile femeii în spațiile comune (ale orașului sau ale palatului) sunt urmărite cu atenție de ochiul public, fie al Curții (o altă instanță de putere masculină), fie al comunității, în măsura în care ea avea acces la ceremonialuri. Imaginarul cronotopic este cu
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
rolul femeii și cu imaginarul configurat în jurul ei, este încadrată și controlată atent de dogmă. În chip necesar, trupul ca lăcaș al sufletului trebuie să se purifice, pentru a permite contopirea umanului cu divinul, a materiei cu spiritul. Regăsim acest precept major în Învățăturile lui Neagoe, în scrierea Sicriul de Aur al lui Ion Zoba din Vinț, în Viața lumii a lui Miron Costin și în Divanul lui Cantemir: Precum doao răsădituri trupului și sufletului fiind dulceața și durearea, multe sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
un păhăruț că se va izbăvi de beție". După informațiile noastre, aceasta este cea mai veche metodă de condiționare repulsivă antialcoolică cunoscută până în prezent în Moldova. Într-un alt manuscris, al lui Ioan Holban, din Fundoaia-Fălticeni, din 1787, găsim interesante precepte contra durerilor de cap: felii de castraveți, chimion, tămâie albă, părți egale și sirop administrate concomitent cu un masaj ușor al pielii capului. Aceste precepte reflectă o manieră cultă. Chiar faptul că beția se tratează medical denotă un alt nivel
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Moldova. Într-un alt manuscris, al lui Ioan Holban, din Fundoaia-Fălticeni, din 1787, găsim interesante precepte contra durerilor de cap: felii de castraveți, chimion, tămâie albă, părți egale și sirop administrate concomitent cu un masaj ușor al pielii capului. Aceste precepte reflectă o manieră cultă. Chiar faptul că beția se tratează medical denotă un alt nivel de înțelegere a psihopatologiei, o interpretare mai aproape de spiritul materialist al medicinii culte. Ca anexă a capitolului reproducem un alt document de arhivă, de utilizare
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
footnote id="28">Ibidem, p.53<footnote>” Studiul cărților sfinte poate fi unit cu cel al autorilor păgâni, care le oferă creștinilor armele ncesare pentru apărarea adevărului. Lectura poeților, istoricilor și retorilor poate fi utilă, căci scrierile lor pot conține precepte și exemple capabile să inspire iubirea binelui, a virtuții. Desigur, este necesară o selecție, căci nu tot ce au scris autorii clasici este bun, în lucrările lor întâlnindu-se și lucruri necuviincioase, imorale. Idealul creștin ultim, desăvârșirea, nu interzice asimilarea
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
de piață funcționale, aflate În apropierea obținerii PIB potențial, modelul teoretic la care ne-am referit este unul cu relevanță ridicată. Or, chiar dacă se consideră că economia românească se află În apropierea nivelului potențial de realizare a PIB, aplicarea acestor precepte În condițiile concrete ale evoluției economiei noastre trebuia să se facă mai nuanțat, având În vedere anumite particularități. În acest sens, este important de observat, În primul rând, faptul că pentru România deciziile de politică fiscală trebuiau conexate cu nevoia
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
diferențelor fiind cultura. În sensul cel mai general, cultura se referă la modelul de viață al unui popor. Indivizii au urmat întotdeauna anumite căi care au devenit curente și obișnuințe, transformându-se astfel într-un model, respectiv o mulțime de precepte cu o semnificație anume. Societățile se deosebesc în mod esențial prin modelele culturale, iar comparațiile transculturale sunt posibile tocmai pentru că putem identifica asemănări și deosebiri chiar în mijlocul diferențelor culturale. „Când sunt puse unul lângă altul, modelele culturale ale societăților sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
anul 2003, a lui Bernard Loiseau, al cărui restaurant pierduse două puncte în clasificarea Gault-Millau). Iată cele zece legi: 1. Să nu ții mâncarea prea mult pe foc! Savoarea primară a alimentului nu trebuie distrusă, adică o recomandare total opusă preceptelor școlii Carême- Escoffier; Păstorel Teodoreanu, în spiritul lui Curnonsky, anticipează această tendință, scriind în anul 1957: „Rostul bucătăriei este să conserve, nu să altereze și, cu atât mai puțin, să anuleze sapiditatea unui aliment de primă calitate.“) 2. Să nu
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Probabil din această cauză preparatele culinare ajung de-a dreptul „minimaliste“ în privința cantității servite...) 9. Să nu ascunzi alimentul prin gătire! (Contrazicându-l pe Apicius, „orice mesean trebuie să știe ce mănâncă“.) 10. Să fii inventiv! La acest din urmă precept merită să ne oprim. Noua Bucătărie Franceză a șocat lumea prin combinații culinare extrem de îndrăznețe. Frații Troisgros au inventat, de pildă, fileurile de somon pe pat de măcriș, în care savoarea acidulată a plantei (nu prea mult gătită) dialoghează perfect
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
pat de măcriș, în care savoarea acidulată a plantei (nu prea mult gătită) dialoghează perfect cu gustul cărnii de pește prăjit în puțin unt. Alți chefs - care descind din La Nouvelle Cuisine Française, deși și-au afirmat unele rezerve față de preceptele acesteia -, cum ar fi Pierre Gagnaire, au mers și mai departe: langustă fiartă în vin alb, alături de pastă de ardei „nora“ cu mango verde, de jeleu de varză roșie (decorat cu puțină... drojdie de vin!) și de suc de căpșuni
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
singurul care auzise și învățase pe de rost predicile lui Buddha. Răspunzând întrebărilor lui Mahăkăśyapa, Ănanda a recitat textele, sūtra, care constituie Legea (dharma). Un alt discipol important, Upăli, a formulat regulile disciplinei monahale (vinaya). Cu ajutorul memoriei extraordinare a orientalilor, preceptele credinței fixate atunci au fost încredințate tradiției și transmise oral de la maeștri la discipoli timp de secole. Totuși, se consideră că textele care formează „coșul” (pitaka) sau canonul buddhist au fost scrise pe frunze de palmier. La sfârșitul activităților desfășurate
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
aproapele a creștinismului prin aceea că nu se mărginește doar la oameni, ci se extinde asupra tuturor ființelor. O altă legătură între morala buddhistă și cea creștină se referă la existența unui așa numit „decalog”, alcătuit din zece restricții sau precepte morale. În buddhism, primele cinci îi vizează pe laici. Aceștia trebuie să nu ucidă nici o ființă (prăṇătipăta), să nu fure (adattădăna), să nu săvârșească adulter, să nu mintă (mṛșăvăda) și să nu se îmbete (sură-maireya-prămada-sthăna). Pentru călugări, două dintre aceste
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Această cateheză națională nu seamănă decît de departe cu cea religioasă. Mai subtilă și mai ambițioasă, aceasta își propune pentru început să inoculeze într-un mod aparent ace-soriu, în mintea școlarilor proveniți din medii populare pînă atunci neșcolarizate, maxime și precepte morale precise. Scopul principal este de a le impune acestor oameni simpli un ca-dru mental complet și cu totul nou pentru ei, centrat pe relația pe care aceștia pot și trebuie să o aibă cu statul. Acest cadru este în
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
întîrziau să se concretizeze 418. De aici rezultă în prezent atracția exclusivă față de cauze umanitare, ecologice și, în plus, de apărare și de ilustrare a acelei categorii particulare rebotezate cu numele de minoritate. Aceeași explicație este valabilă și pentru respingerea preceptelor religioase apartenențelor ca și pentru ironia față de identificarea națională prin cultivarea relicvelor. Ignorînd total elgeanțele circumscrise durabil unui teritoriu sau unui statut politic, această regulă de viață privilegiază apartenențele colective efemere. Ea nu se opune ferm participării civice și electorale
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
reprezentări analitice. A descrie mai "înseamnă, de asemenea, a învăța să vezi, pentru că înseamnă a oferi cheia unui limbaj care stăpânește vizibilul"153. Un discurs este și o serie de vizibile. În analiza unui discurs, Foucault este determinat de anumite precepte psihanalitice, mai ales atunci când se pronunță pentru studierea "intenției subiectului vorbitor, activitatea lui conștientă, ce anume a vrut el să spună sau, de asemenea, jocul inconștient care a ieșit la iveală, împotriva voinței lui, în aceea ce el a spus
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
prea angrenați în concret și în hiperfacticitate, astfel încât le vine greu să-l înțeleagă pe gânditorul francez. Foucault i-a încurcat pe politicienii discursului și ai cunoașterii. Concepția lui Foucault despre cunoaștere se întemeiază pe unele idei nietzscheene, pe unele precepte din semiologie, din semiotică, din psihanaliză, pe experiența sa "literară" și intelectuală, dar cel mai mult pe munca dură, istovitoare în "arhivele lipsite de glorie". Experiența sa de arhivist al limbajului și al cunoașterii, de "arheolog" al decriptării practicilor discursive
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a cuceri Rusia. O întâlnim și la Fr. Hayek, care dezvoltă o teorie economică și politică (neoliberală) în dezacord total cu un context istoric aplicabil (sfârșitul secolului XX) pe baza (epistemică) a lui Adam Smith și printr-o neînțelegere a preceptelor celebrului gânditor scoțian în raport cu lumea lui britanică, de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Ceea ce a gândit Smith atunci nu mai poate fi o platformă program pentru realitățile de azi. Gândirea e contextuală și evanescentă. A aplica aceleași pattern-uri de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]