3,745 matches
-
ideilor creștine în cele două importante limbi ale Europei: greaca și latina. într-adevăr varietatea stilistică este remarcabilă, în ciuda mesajului unic, cel creștin: epistole (un fel de îndrumar de la distanță), evanghelii (se vorbește de specificitatea "stilului evanghelic"), omilii, didahii, ode, predici, ori un gen conținând aglomerări biografice expuse disjunctiv, numit "faptele lui..." Spre sfârșitul perioadei apar și poemele (Odele lui Solomon, Oracolele). în ce privește transpunerea învățăturilor creștine în greacă și latină, antologia relevă rolul lui Origene și, respectiv, al lui Tertullian. Origene
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
în cultura noastră veche și, mai cu seamă, a iradiației ei literare, o reprezintă Carte românească de învățătură, dumenecele preste an și la praznice împărătești, și la svânți mari, tipărită în 1643 la Iași, lucrare a mitropolitului Moldovei, Varlaam. Conținând predici axate pe pericopele evanghelice ale liturghiei, cartea este un strălucit exemplu de proză oratorică, în care Scriptura furnizează un conținut semantic, concomitent cu o normă literară. Un alt moldovean, mitropolitul Dosoftei, amplifică la maximum iradiația literară a Bibliei, făcând din
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
în întregime a Cărții lui Daniel, două luni și jumătate după purificarea templului” (februarie 163). În încercarea de a stabili limitele temporale ale eshatonului, scriitorii creștini invocă toate aceste cifre. Ei împart săptămâna eshatologică în două perioade, prima fiind atribuită predicii profeților, a doua, domniei lui Anticrist. Cartea lui Daniel este cea mai importantă sursă scripturistică pentru constituirea corpusului anticristologic; ea oferă autorilor creștini din primele secole numeroase teme, episoade și expresii semnificative în legătură cu sfârșitul lumii sau parusia. Este de ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
comunitățile creștine dintr‑o anumită regiune. O dată cu fenomenul instituționalizării, mai precis cu crearea structurilor cultural‑administrative cvasiautonome sub autoritatea episcopilor, se produce o „paralizie”. Profeția de tip itinerant trebuie să respecte anumite reguli. Nu oricine vine din alt loc și predică Evanghelia este în mod obligatoriu un profet. Didahia oferă câteva criterii de identificare a impostorilor (11,3‑6). 3Cu privire la apostoli și profeți, potrivit dogmei Evangheliei, să faceți așa: 4orice apostol, care vine la voi, să fie primit ca
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mod eficient și sistematizat membrilor comunității creștine. Jean Daniélou notează în legătură cu aceasta: „Hipolit inaugurează o exegeză structurală a textelor scripturistice în creștinism. Acest lucru pare să coincidă cu o epocă în care Vechiul Testament, în ansamblul său, ocupă în liturghie, în predică, în didascalia creștină un loc pe care nu l‑a cunoscut înainte. Alături de Origen, Hipolit marchează trecerea de la o epocă în care tradiția orală era esența învățăturii creștine, la o epocă a Cărții, deopotrivă sub forma Vechiului și a Noului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Mare. În 384, anul cel mai probabil în care au fost rostite catehezele, Chiril nu era încă episcop. Maxim, grav bolnav, va delega această misiune importantă discipolului său apropiat, arătând încrederea pe care o acorda calităților sale teologice și pastorale. Predicile au fost rostite în cel dintâi edificiu al marelui complex construit de împăratul Constantin pe Golgota. A cincisprezecea cateheză baptismală A cincisprezecea cateheză baptismală, „improvizată la Ierusalim”, are ca temă de reflecție articolul din Simbolul de credință despre a doua
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pentru credincioșii și pentru slujitorii lui. Într‑adevăr, prin cuvintele „Voi face un legământ pentru o săptămână” (Dan. 9,27), profetul Daniel se referă clar la o perioadă de șapte ani. Cea dintâi jumătate a acestei „săptămâni” va fi a predicii profeților, în timp ce în a doua, adică vreme de trei ani și jumătate, va domni pe pământ Anticristul. Apoi domnia și slava lui se vor lua de la el. Voi, cei ce iubiți pe Dumnezeu, priviți nenorocirea care va fi atunci, o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
rege”. După moartea acestuia din urmă apar disensiunile, iar pontificatul se desparte de regalitate (o dată cu Hyrcan și Aristobul). Ultima săptămână se împarte în două perioade de câte trei ani și jumătate: prima, în timpul căreia este întărit cultul lui Dumnezeu prin predica lui Cristos; a doua, după Patimi, atunci când „jertfele sunt abolite”. Hipolit „numără șapte săptămâni înainte de întoarcerea poporului și șaizeci și două după întoarcere, până la nașterea lui Cristos” (ibidem). El rezervă ultima săptămână sfârșitului lumii, împărțind‑o într‑o perioadă dominată de predica
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
predica lui Cristos; a doua, după Patimi, atunci când „jertfele sunt abolite”. Hipolit „numără șapte săptămâni înainte de întoarcerea poporului și șaizeci și două după întoarcere, până la nașterea lui Cristos” (ibidem). El rezervă ultima săptămână sfârșitului lumii, împărțind‑o într‑o perioadă dominată de predica lui Ilie și o alta dominată de Anticrist. Apolinarie al Laodiceii (probabil în Apologia împotriva lui Porfiriu, astăzi pierdută), „detașându‑se complet de problema timpului trecut, se orientează spre viitor și avansează o idee primejdioasă” (ibidem). În opinia sa, primele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
patruzeci și nouă de ani, Dumnezeu i‑a cruțat pe iudei așteptând întoarcerea lor, fapt care nu s‑a petrecut. Apoi, istoria își va continua cursul său patru sute treizeci și patru de ani (șaizeci și două de săptămâni) până la venirea lui Ilie, a cărui predică va ocupa prima jumătate a celei de‑a doua săptămâni. În fine, cei trei ani și jumătate care rămân aparțin Anticristului. În consecință, sfârșitul lumii ar trebui să se producă în anul 490. Clement nu pare să acorde prea mare
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
viziunea lui Platon, ci elaborare lucidă, „facere”. Cu un cuvânt arghezian - „iscusire”. Prin s., largo sensu, poezia și-a descoperit propria esență. Asumându-și-o explicit, ea și-a impus - prin disociere de „reportaj”, fabulație, anecdotică, expunere didactică, confidență, orație, predică - să nu mai fie nimic altceva decât poezie. Intuit, desigur, cu mult înainte de izbucnirea mișcării simboliste (cu mai multă precizie de Poe și Novalis), acest principiu iradiază în Corespondențele lui Baudelaire, în sonetul Vocalele al lui Rimbaud și este oracular
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
grecească, se vor transforma - în veacul al XVIII-lea - în întinse și, uneori, pretențioase epitafuri)604. O „pădure de semne” îi comunica omului medieval informații despre moarte. Le descoperea - am văzut - înfiorat atunci când pășea peste pragul lăcașului de închinăciune, în predică și în reprezentările iconografice, toate comunicându-i, cu o retorică specializată, informații despre trecerea în neființă. Transpunerea în frescă a pildelor scripturistice - cum ar fi parabola săracului Lazăr -, prilej pentru zugrav de a reprezenta „moartea păcătosului”, o moartea „rea”, anticameră
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din Fârtățești, înarmată cu o coasă (sau cum apare în alte biserici, purtând felurite instrumente ale tăierii - coasa, secera 606), nu aparțin unor programe de calmare, ci încearcă să-i stârnească pe privitori (neștiutori de carte, la fel ca ascultătorii predicilor) să-și pună întrebări și să se frământe. Cei ce aveau acces la texte găseau și disertații despre moarte, despre întâmpinarea și semnificațiile ei într-un inventar literar aflat, în scrisul românesc vechi, în continuă ramificare și diversificare: orațiile funebre
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din Sebeș și notar sinodal. I se pun în seamă mai multe cărți, unele tălmăciri 609, prilej de dezbatere, între învățați, a chestiunii originalității. Eu unul sunt, într-un fel, înclinat să-l văd pe Ioan Zoba urmând, în elaborarea predicilor strânse în Scriul de aur (poate doar a unora dintre ele), niște modele ce ar putea să coincidă cu o versiune maghiară a unor omilii funebre. Mă îndeamnă să cred acest lucru, în primul rând, extrema complicare a textelor, cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
compunând Cuvânt de învățătură la pogrebaniia omului prestăvit și Cuvânt de învățătură iară la prestăvirea omului, și cu aceleași țeluri își vor redacta, după un secol, culegerile de cazanii funebre Samuel Micu și Petru Maior 611. Așa stând lucrurile, „subiecții” predicilor vor fi „categoriali”, „exponențiali”, iar discursurile se vor păstra la nivelul unei dezbateri foarte generale, singura capabilă, de altfel, să admită „concretizări”, să se acomodeze la niște situații precis definite. Dintre aceste „concretizări” nu lipsesc femeile - cu felurite „stări civile
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vii în întâia și A doua învățătură a cazaniei) și nici văduvele (în ipostaza de „țintă” în viață) cu o „stare” agravată în plus de pribegie („XII. Când rămâne muiarea în țară streină, săracă, fără bărbat și fără de prunci, singură”, predică în care „lemma” este asigurată de un pasaj din Ruth 1, 20-21: „Nu mă chemareți pre mine Naomiia, ce mai vârtos Mara, că foarte tare m-au amărât Cel de tot Putérnic. Eu eram bogată când m-am fost dus
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
bucure de ceea ce are”, spune Seneca. În creștinism, soluția mântuirii este plasată În perspectiva transcendenței, prin promisiunea intrării În viața de dincolo, În Cetatea lui Dumnezeu. Condițiile care se cer a fi Împlinite au fost anunțate mulțimilor de către Iisus În Predica de pe munte. Fericirile viitoare sunt condiționate de modelul vieții creștine, În centrul căreia se află persoana lui Iisus care este „calea, adevărul și viața”. O formă interesantă de „Întâlnire” a modelelor de salvare ale persoanei ne este oferită de Dante
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
din rusește, a lucrării Mărturisirea ortodoxă a apostoleștei și catoliceștei Biserici de Răsărit, aparținând mitropolitului Petru Movilă, versiune adoptată ca manual de teologie. În completarea traducerii face o prezentare a personalității lui Petru Movilă. În manuscris s-au păstrat numeroase predici, memorii, compuneri literare, documente și o bogată corespondență cu personalități culturale și religioase: Gh. Asachi, Veniamin Costache, Andrei Șaguna, Neofit Scriban, Al. Sturza. SCRIERI: Viața mitropolitului Petru Movilă, în Petru Movilă Mărturisirea ortodoxă a apostoleștei și catoliceștei Biserici de Răsărit
SCRIBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289576_a_290905]
-
matematică-fizică. În 1949 renunță la obținerea licenței în științe exacte, nefiind interesat de susținerea obligatorie a examenului la marxism. Prin Anton Dumitriu și prin Marcel Avramescu este introdus în cercul de la mănăstirea Antim, unde are ocazia de a asista la predicile isihaste ale călugărului rus Ioan cel Străin, sosit în România odată cu retragerea trupelor de peste Prut. Se dedică studiului teologic, apropiindu-se prin lectură de perspectiva deschiderii ecumenice din scrierile teologilor catolici Jean Daniélou, Henri de Lubac, Hans Urs von Balthasar
SCRIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289578_a_290907]
-
teologie, filosofie, logică, etică alternează cu lucrări ca Învățătură firească spre surparea superstiției norodului (Gheorghe Șincai), Învățătură pentru prășirea pomilor (Petru Maior), Economia stupilor (Ioan Piuariu-Molnar), Despre apele minerale de la Arpătac, Bodoc și Covasna (Vasilie Popp). Sfaturi practice conțin și predicile tipărite de către „luminătorii” preoți (Samuil Micu, Petru Maior), precum și manualele ori calendarele întocmite de unii (Paul Iorgovici, C. Diaconovici-Loga). La scrierile mai mult sau mai puțin originale, de toate felurile, se adaugă tot atât de variate traduceri. Printre operele literare transpuse în
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
literar. Scrierile istorice ale lui Micu dezvăluie o vocație de povestitor; aridul Șincai din Hronică... a scris, în latinește, o elegie, iar în românește, cea dintâi pastorală, conținând un dialog între ciobani; producțiunile lui Petru Maior, de la expunerile istorice la predici, cuceresc prin concretețea narației, prin detaliul savuros, uneori picant, prin verva polemică (amintind-o, în omilii, pe cea a lui Antim Ivireanul), nu o dată prin franchețea expresiei. Ș.A. a contribuit și la îmbogățirea literaturii cu fabulele lui Nicolae Oțelea și
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
care strigau să‐L răstignească pe Iisus. Creștinismul s‐ a întemeiat în două etape sau în două chipuri: 1.În chip nevăzut la Răstignirea Mântuitorului pe cruce prin Jertfa Sa. 2.În chip văzut la Pogorârea Duhului Sfânt când în urma predicii Sfântului Apostol Petru s‐au botezat trei mii de suflete și astfel s‐a format prima comunitate creștină. Duhul Sfânt a coborât în limb i de foc iar apostolii s‐ au umput de Duh Sfânt și din acel moment au
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
în Grecia răstignit pe o cruce în formă de X. După unele cercetări mai recente se pare că și Sfântul Apostol Filip ar fi predicat în Dacia. Istoricul Ștefan Lupșa în 1949, apoi preotul Nicolae Dănilă în 1996 vorbesc de predica Sfântul Apostol Filip pe pământul românesc. La început creștinii au suferit piedici și chinuri în propovăduirea credinței creștine, persecutați fiind de împărații romani și păgâni. Persecuțiile au început în anul 64 d.Hr, sub împăratul Nero și au luat sfârșit
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
până la moarte și Dumnezeu știe, poate și după moarte. O altă rugăciune foarte importantă, chiar cea mai importantă este rugăciunea Tatăl nostru care mai este numită și Rugăciunea Domnească, pentru că atunci când o rostim repetăm cuvintele Mântuitorului care au fost rostite la Predica de pe munte, atunci când unul dintre apostoli l‐a rugat pe Mântuitorul să‐i învețe și pe ei cum să se roage. Deci, rugăciunea Tatăl nostru este model de rugăciune pentru toți creștinii pentru că așa ne‐a învățat Domnul Iisus Hristos să
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
funebră, cu originea în textele sfinte. Motouri, trimiteri pilduitoare sau pasaje epice sunt preluate din Noul Testament (1648) și din Psaltirea (1651) apărute la Bălgrad, iar citatele din Vechiul Testament sunt traduse după o Biblie maghiară de la Vizsoly, din 1590. Cele cincisprezece predici, diferențiate tematic și după auditoriu, au în vedere categorii de răposați: omul bătrân, preotul, fiul iubit sau fata de boier, cei vestiți, cei singuri ș.a. Omiliile sunt completate cu numeroase pilde, citate latinești și „învățături”, moralizând în sens iluminist despre
ZOBA DIN VINŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290745_a_292074]