KorAP: Find »[drukola/base=preoteasă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...68 69 70 ...74 >

1,827 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

purta nici măcar un pumnal. Cât despre spiritele acelor păduri, știa prea bine că unele erau în stare să târască un om sub pământ, dându-l drept hrană înspăimântătoarelor creaturi ale infernului. O invocă pe Velunda, să-l apere ea, vrăjitoarea, preoteasa care vorbea cu spiritele și știa să le îmblânzească, așa cum o făcuse de atâtea ori, salvându-l. În clipa acela auzi un șuierat chiar deasupra capului său. Crengile stejarului fremătară, iar zăpada care le acoperea căzu. Valerius zări ceva; copacul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
stâng, zdrobit de o lovitură de pumnal... mai știa și despre cicatricele de pe spatele lui Julius, făcute, după câte se spunea, de ghearele unui balaur, pe care Julius îl străpunsese cu lancea și-l ucisese. Și o cunoștea pe Velunda, preoteasa, sora lui Julius. Spuse că știa privirea ei. Nu mai adăugă altceva. Celtul râse - râseră și ceilalți împreună cu el și veniră în jurul său, bătându-l cu putere pe spate. Arătară cu lăncile înspre apus și, într-o învălmășeală de glasuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
găsise un culcuș. Proprietarul îi îngăduise să stea acolo deoarece îi dăduse un leac împotriva inflamației ochilor. Se gândi la Velunda. Cât timp trecuse de când o ținuse în brațe, sub aceeași pătură? Sau în iarbă, vara... Velunda - sora regelui batavilor, preoteasă și vrăjitoare - cunoștea toate tainele și vrăjile, știa să devină o prezență perceptibilă ca să-l urmeze oriunde s-ar fi dus. Valerius o văzu alături de el, ca în atâtea alte nopți, goală, cu părul lung unduindu-se la cea mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Minerva e protectoarea Romei. E o prevestire bună pentru tine, care vrei să conduci Imperiul. — Crezi? Vitellius își sprijini fruntea pe brațe. — Vrei să-ți cunoști soarta? Du-te la Velunda. Ea e marea profetă din ținutul ăsta. Ea e preoteasa viitorului. — Velunda? - Vitellius înălță capul. Am mai auzit numele ăsta. Privirea lui o întâlni pe cea a hangiului, care se întorsese spre el. Se apropie de acesta, șchiopătând. — Tu o cunoști? — Cu toții am auzit vorbindu-se despre ea, dar eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
nou pe cărare. Nu trebuia doar să scape nepedepsit, trebuia să pară că nu are nici o legătură cu moartea ei. Împăratul își putea permite totul, avea putere de viață și de moarte, însă era vai de el dacă omora o preoteasă ca Velunda! Toți aveau să vadă în crima comisă de el semnul unor viitoare înfrângeri și nenorociri. Nimeni nu avea să-l mai urmeze pe imperator. Da, gândi Vitellius, toți aveau să fie împotriva lui. Găsi repede o cale de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
escorta împăratului. — Uitați-l! Îl vedeți? striga Vitellius, între două accese de tuse. S-a întors după ce a ucis-o. El a înjunghiat-o. Listarius îl strânse pe Vitellius de braț. — A înjunghiat-o? Omul acela a înjunghiat-o pe preoteasă? Îl obligă să se oprească. Vitellius se eliberă din strânsoarea mâinii lui, ce părea o gheară, și-l împinse: Nu v-am spus că am găsit-o moartă? Listarius îi întoarse spatele, trecu pârâul, se opri și privi la Velunda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
ucis-o... Sacrilegul, asasinul! continua să strige Vitellius, vânăt la față. Puneți-l în lanțuri și duceți-l în tabără. Îl vom judeca chiar astăzi. Vitellius arătă spre mantia lui Valerius: — Priviți, e plină de sânge! De sângele sacru al preotesei! Nimeni nu răspunse. Soldații îl duseră pe Valerius lângă un copac și-l lăsară acolo, fără să-l lege. — Luați trupul preotesei și înveliți-l într-o mantie. Ceremonia funerară va fi solemnă. Nimeni nu scotea un cuvânt. Soldații se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
judeca chiar astăzi. Vitellius arătă spre mantia lui Valerius: — Priviți, e plină de sânge! De sângele sacru al preotesei! Nimeni nu răspunse. Soldații îl duseră pe Valerius lângă un copac și-l lăsară acolo, fără să-l lege. — Luați trupul preotesei și înveliți-l într-o mantie. Ceremonia funerară va fi solemnă. Nimeni nu scotea un cuvânt. Soldații se aplecară pe rând s-o privească pe Velunda. Nici unul nu se atinse de ea. — Ce faceți? tună Vitellius. N-ați auzit porunca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Se uită la petele roșii de la picioarele sale, apoi la soldați, care nu păreau să fi văzut scena. Își dădu seama că-i era foame. Comandantul escortei se apropie de Vitellius: — Nici unul dintre noi nu se va atinge de trupul preotesei. Pot s-o atingă doar cei din poporul ei. Voi trimite doi soldați în satul batavilor, să-l înștiințeze pe Julius Civilis. Preoteasa e sora regelui batavilor, știi asta, nu? — Și ucigașul? Legați-l, să nu fugă. — N-o să fugă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
era foame. Comandantul escortei se apropie de Vitellius: — Nici unul dintre noi nu se va atinge de trupul preotesei. Pot s-o atingă doar cei din poporul ei. Voi trimite doi soldați în satul batavilor, să-l înștiințeze pe Julius Civilis. Preoteasa e sora regelui batavilor, știi asta, nu? — Și ucigașul? Legați-l, să nu fugă. — N-o să fugă. — Dar ar putea s-o facă. — Îl cunoaștem cu toții. E Valerius Galul, medicul. — Eu știu doar că a ucis-o pe preoteasa batavilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Civilis. Preoteasa e sora regelui batavilor, știi asta, nu? — Și ucigașul? Legați-l, să nu fugă. — N-o să fugă. — Dar ar putea s-o facă. — Îl cunoaștem cu toții. E Valerius Galul, medicul. — Eu știu doar că a ucis-o pe preoteasa batavilor. Crima lui e foarte gravă. — Valerius Galul nu poate să ucidă pe nimeni - comandantul escortei susținu privirea lui Vitellius. Te previn, imperator... Nu voi fi singurul convins de nevinovăția lui. — Mă sfidezi? — Valerius Galul e cunoscut în ținuturile acestea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
mersese tot timpul alături de el. Trupul Velundei abia se mai zărea, la rădăcina frasinului. Un lup îi dădea târcoale. Dacă o mănâncă? întrebă Vitellius — Cine, lupii? Listarius scutură din cap, indignat. Dar nu știi că Velunda vorbea cu animalele? Era preoteasa Zeiței. Lupul nu vrea s-o mănânce. O veghează, chiar nu-ți dai seama? Vitellius porunci ca ucigașul să fie pus în lanțuri. Cineva lărgi inelele de fier de la încheieturile și gleznele lui Valerius. I-ar fi fost foarte ușor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
de răni ce păreau mortale. Stătea întins pe pardoseala de piatră, cu brațele încrucișate peste chipul său, pentru ca nimeni să nu i-l vadă. Veneau bărbați, femei, copii, pentru că vestea morții Velundei se răspândise cu repeziciune; le părea rău că preoteasa fusese omorâtă și că Valerius Galul era acuzat de uciderea ei. Îi aduseră un vas cu jăratic, să nu-i fie frig, niște paie, ca să nu doarmă pe piatră, și mâncare, să-și astâmpere foamea. Valerius nu se mișca deloc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
înapoi la bucătărie, și sclavul surdo-mut care știa totul despre vinuri și despre obiceiurile tainice ale lui Vitellius. Soldații sunt agitați - Allius Cerpicus împinse deoparte tava pe care i-o întindea Listarius. Nu cred că medicul a înjunghiat-o pe preoteasa batavilor. Oare lupul aplecat deasupra mielului nu are nimic de-a face cu moartea acestuia? surâse Vitellius, apoi își șterse sosul care îi picura pe bărbie și-și linse degetele. — Medicul nu avea nici un motiv s-o ucidă pe vrăjitoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
iubea de multă vreme - Vitellius încerca să-și scoată dintre dinți un os de pește. Nu-i ucizi pe cei pe care îi iubești. — Zău? rânji Vitellius. Și cum rămâne cu gelozia? — Îți spun doar că soldații o venerează pe preoteasă la fel de mult ca și batavii. După cum știi, în rândul batavilor femeile se bucură de un mare respect, mai ales preotesele. Faima Velundei era mare, dar mare e și faima medicului. Mulți soldați au fost vindecați de el și îl respectă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
pe care îi iubești. — Zău? rânji Vitellius. Și cum rămâne cu gelozia? — Îți spun doar că soldații o venerează pe preoteasă la fel de mult ca și batavii. După cum știi, în rândul batavilor femeile se bucură de un mare respect, mai ales preotesele. Faima Velundei era mare, dar mare e și faima medicului. Mulți soldați au fost vindecați de el și îl respectă. Vitellius se ridică. Se aplecă să vomite în vasul pe care i-l întindea sclavul, apoi bău din cupa pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
se ducă în celulă și să-l înjunghie pe medic. Așa n-o să fiu eu cel care-i hotărăște soarta și soldații nu-mi vor fi ostili. La rândul lor, batavii vor afla că cineva a vrut să răzbune moartea preotesei și se vor liniști. Mi-e teamă de batavi. Listarius se întoarse spre împărat: — Și cum o să intre cineva în celulă ca să-l ucidă pe medic? Du-te să vezi, Vitellius... Celula e înconjurată de soldați, și mai sunt o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
porunca și să-l las în libertate? Soldații nu m-ar mai respecta dacă aș anula ordinele pe care le-am dat. Autoritatea mea ar avea de suferit. — E adevărat. Aș putea da dovadă de clemență... — Clemență?! Femeia ucisă e preoteasă, nu una oarecare. Ce-ar spune batavii dacă ai da dovadă de clemență față de cei pe care îi consideri vinovați? 17 Un bărbat se aplecă deasupra lui Valerius, care stătea întins pe pardoseală. Prin ferestruică pătrundea un fir de lumină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
imperator. Cel care își pierdea scutul în luptă se spânzura, pedepsindu-se singur pentru rușinea îndurată. Cei vinovați de fapte nedemne - de minciună, în primul rând, și de furt - erau aruncați în mlaștini, să fie acoperiți de noroi. Uciderea unei preotese era însă o crimă teribilă - atât de teribilă, încât în triburile germanice, inclusiv în cel al batavilor, nu se cunoștea pedeapsa pentru ea. În popoarele germanice și celte, precum și în toate popoarele barbare care venerau femeile ca ființe aflate în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
încât în triburile germanice, inclusiv în cel al batavilor, nu se cunoștea pedeapsa pentru ea. În popoarele germanice și celte, precum și în toate popoarele barbare care venerau femeile ca ființe aflate în contact cu divinitatea, nimeni nu ucisese vreodată o preoteasă. Preotesele erau omorâte de străini, iar în acele ținuturi străin însemna roman. În noaptea aceea cu lună plină, Velunda fusese așezată pe un catafalc din ramuri de mesteacăn - copacul prezicătorilor - și de paltin, prin crengile căruia vântul suflă scoțând sunete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
în triburile germanice, inclusiv în cel al batavilor, nu se cunoștea pedeapsa pentru ea. În popoarele germanice și celte, precum și în toate popoarele barbare care venerau femeile ca ființe aflate în contact cu divinitatea, nimeni nu ucisese vreodată o preoteasă. Preotesele erau omorâte de străini, iar în acele ținuturi străin însemna roman. În noaptea aceea cu lună plină, Velunda fusese așezată pe un catafalc din ramuri de mesteacăn - copacul prezicătorilor - și de paltin, prin crengile căruia vântul suflă scoțând sunete melodioase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
i-am spânzurat, dar apar alții, dintre războinicii mei cei viteji, fiindcă romanii ne-au adus și nouă banii, care îi corup pe cei lipsiți de mândrie. Își acoperi ochiul stâng. — Vitellius a ucis-o pe sora mea, zise îndurerat. Preoteasa noastră a fost înjunghiată de infamul acela. Zeii vor pedepsi acest sacrilegiu, însă răzbunarea ne aparține nouă, ție și mie. Datoria ta este să-l ucizi pe Vitellius. A mea, să-i distrug puterea și să-i alung pe romani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
o tavernă, în fața unei siluete masive înfășurate într-o mantie. În localul luminat de strălucirea câtorva lămpi și de focul din cămin nu mai era decât hangiul. — A avut loc o adunare, la două nopți după ritul funerar în cinstea preotesei, spunea bărbatul în timp ce hangiul îi punea în față un vas cu mâncare de grâu. Ia spune, Hector, medicul a fost judecat? Vitellius își scoase mantia. Nu. Tribul meu consideră că e nevinovat. Însă medicul le-a transmis batavilor vești importante

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
care înainta prin mulțime, stârnind un cor de înjurături pentru că-i împingea și-i lovea cu coatele pe ceilalți, cu privirea fixă și buzele strânse din cauza mâniei. Nu-l recunoscu pe cel pe care încercase să-l acuze de moartea preotesei nici măcar atunci când Valerius sări peste balustradă, intră în pulvinar și se repezi la el. Vitellius căzu de pe tricliniu. Nu apucă să se întrebe de ce nimeni nu-l oprea pe nebunul acela; simți mâinile lui Valerius în jurul gâtului, căutând scobitura traheii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
o hotărâre, guvernatorule? Vitellius tăcea. Nu era în stare să gândească. Neliniștea îl copleșea. Se uită spre medic, pe care soldații săi îl țineau strâns, și-i întâlni privirea. Bărbatul acela avea ceva care îl înspăimânta. Și-o aminti pe preoteasă; cu oroare, o revăzu, acoperită de sânge. Cuvintele profeției îi răsunau în minte. Trebuia să scape de omul acela, și de data asta nu mai era de față Julius Civilis ca să-l lase în seama lui. Nu-l putea ucide

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]