3,420 matches
-
spusese Sebastianus cu o seară înainte, dar, de fapt, după câte se părea, tăietorii săi de gâturi nu primiseră nici măcar acea misiune, dat fiind că Etius îi pusese să stea în ariergarda cea mai îndepărtată, pe un teren vălurit și presărat cu desișuri de arbuști, unde, probabil, dușmanii cu greu i-ar fi văzut. întorcându-și privirea către aliniamentul micii sale armate - mică era un fel de a spune, de vreme ce era, totuși, vorba de șase mii de oameni -, le privea dezamăgit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
toți înțelegeau că era ultima încercare, efortul hotărâtor. Spectacolul pe care-l oferea câmpul de luptă i-ar fi putut înspăimânta și pe cei mai viteji războinici. Oriîncotro ai fi întors privirea, terenul ce despărțea cele două armate se arăta presărat cu luptătorii căzuți, atât de numeroși, încât caii deși biciuiți și împunși cu pintenii, erau nevoiți să-și încetinească alergarea și să înainteze cu multe opriri și cu mare greutate printre mormanele de oameni masacrați, răniți ce ridicau brațele cerând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spune cât, așezat pe iarbă, cu capul în mâini, căutând să se sustragă ororilor care-l înconjurau pentru a se regăsi pe sine. în sfârșit, își adună forțele și ridică privirea, contemplând câmpul de luptă: un imens morman de cadavre, presărat cu sulițe înfipte în pământ, steaguri abandonate și arme frânte, printre care rătăceau cai fără călăreți și oameni ce păreau niște spectre. Până unde se putea duce cu privirea în josul coastei și apoi peste câmpie, nu vedea altceva decât trupuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
timp câte ceva într-un carnet gros cu coperte negre de carton. Câteodată își aprindea și fuma cu savoare o jumătate de țigară cu tutun fin, auriu. Era un întreg ritual. Scotea dintr-o punguță de piele tutunul, pe care-l presăra uniform pe o foiță de hârtie pentru țigarete. O răsucea cu meșteșug și, după ce o lipea, umezind ușor cu limba, o tăia cu briciul în două, aprinzând o jumătate și păstrând-o pe cealaltă într-o tabacheră de lemn lustruit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și chinuitoare insomnii. Insectele năvăleau în benzi organizate, atacând trupul în mai multe locuri deodată, făcând inutilă orice sforțare de apărare. De la un timp, Carol începu să pună prin colțurile încăperii tăvi mari de aramă cu cărbuni aprinși, pe care presăra pucioasă. Camera se umplea de un fum greu și înecăcios, făcând irespirabil aerul și așa înfierbântat de dogoarea de peste zi. E drept că țânțarii cedau, plecând în căutarea altor locuri, unde puteau lua masa mai în voie, dar prețul cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Ichim, și în urmă pe cărări întortocheate și încrucișate, am ajuns la poalele muncelului și a pădurii, care se scurge de pe el ca un șuvoi, și, apoi, peste câteva minute, sus, sub pădure. La picioarele noastre, valea Filioarei, ondulată și presărată cu 1 Lustru - interval de cinci ani. buchete de copaci de toate formele și de toate mărimile. Departe, în stânga, șirul vânăt al munților de peste Ozana, cu Cetatea Neamțului, cenușie și mohorâtă, pe un piept ieșit în afară al muntelui. Mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
din blană de raton. Singurul sunet din apartament era sfârâitul tremurat al bătrânului frigider pe care eu și Seymour îl cumpărasem de ocazie. Sora mea Boo Boo, în felul ei juvenil, marinăresc, îl lăsase în priză. De fapt, apartamentul era presărat cu o sumedenie de mici urme de neglijență lăsate de o navigatoare pe ocean. Pe canapea zăcea aruncată, cu căptușeala în jos, o frumoasă jachetă de uniformă bleumarin, de talie mică. O cutie de bomboane Louis Sherry - pe jumătate goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
-l roade până-n rădăcini. Și viermele acesta ne roade și pe noi. Nu e de mirare că am degenerat. Spunând aceasta, Extraterestrul mușcă din scrumbia extrem de delicioasă. - Hm, mormăi el mestecând carnea albă, marinată, acoperită de o pojghiță sidefie, unsuroasă, presărată cu bobițe de muștar și de piper. Asemenea marfă la noi nu prea găsești... Și adăugă: Am auzit că În Rusia aceasta a voastră se fabrică spirt și din cauciuc... - De ce spuneți Rusia a voastră, că doar trăim În România
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Cu uimire, femeia văzu cu semnătura ei, frumos adusă din condei, strălucește deasupra celorlalte Înscrisuri pe hrisov. - Sigur e doar un ordin de deplasare? Întrebă cu inima Îndoită. - Păi, ce altceva să fie? spuse oaspetele pe un ton ușor ironic, presărând peste scrisul ei cenușa pe care o purta cu el Într-o cutiuță legată la gât. În contact cu pulberea, cerneala se aprinse și semnătura Mașei fu cuprinsă de o flăcăruie albastră, care degaj un fum Înecăcios. - Știu eu? răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
contact cu pulberea, cerneala se aprinse și semnătura Mașei fu cuprinsă de o flăcăruie albastră, care degaj un fum Înecăcios. - Știu eu? răspunse Mașa, privind cum literele ce-i alcătuiau numele se transformă În cifre fumegânde. - Prostii. Superstiții... - Ce-ați presărat acolo? Întrebă gazda, simțind cum aceeași gheară a Îndoielii i se Înfige-n piept. - Păi, ce să presar, făcu cu ochiul musafirul, cenușă, ce altceva?! - Cenușă? - Asta ca să se usuce mai repede Înscrisul, răspunse Extratrestrul, dornic s-o liniștească. - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fum Înecăcios. - Știu eu? răspunse Mașa, privind cum literele ce-i alcătuiau numele se transformă În cifre fumegânde. - Prostii. Superstiții... - Ce-ați presărat acolo? Întrebă gazda, simțind cum aceeași gheară a Îndoielii i se Înfige-n piept. - Păi, ce să presar, făcu cu ochiul musafirul, cenușă, ce altceva?! - Cenușă? - Asta ca să se usuce mai repede Înscrisul, răspunse Extratrestrul, dornic s-o liniștească. - Ce fel de cenușă? continuă să se uite la el ca vrăjită gazda... - Cenușă imperială, zise Extraterestrul, pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Cenușă imperială, zise Extraterestrul, pe un ton extrem de jovial. Ți-am făcut un hatâr. De ai ști a cui este, ți-ar tresălta sufletul de bucurie... - Cum să-mi tresalte sufletul de bucurie, când văd că peste semnătura mea ați presărat cenușă umană?! - Ei, și? Dacă presăram altfel de cenușă, te-ai fi simțit mai liniștită? - Măcar spuneți-mi a cui e, murmură cu resemnare Mașa. - Ghici? făcu vizitatorul luând o mină impozantă. - A lui Napoleon? nu se știe de ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ton extrem de jovial. Ți-am făcut un hatâr. De ai ști a cui este, ți-ar tresălta sufletul de bucurie... - Cum să-mi tresalte sufletul de bucurie, când văd că peste semnătura mea ați presărat cenușă umană?! - Ei, și? Dacă presăram altfel de cenușă, te-ai fi simțit mai liniștită? - Măcar spuneți-mi a cui e, murmură cu resemnare Mașa. - Ghici? făcu vizitatorul luând o mină impozantă. - A lui Napoleon? nu se știe de ce-i veni să spună Mașei... - E și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
musafirul, vorbind cu ea, folosea pronumele de politețe. - În fond ce vă costă? adăugă el. Și fără să mai aștepte consimțământul gazdei, Îi unse degetul mare de la mâna dreaptă cu cerneală și-l apăsă pe coala Învechită de hârtie. Apoi presără din vârful degetelor iarăși câteva fire de cenușă, care luară foc imediat cum atinseră hrisovul. - Ce faceți? țipă Mașa, vârându-și degetul care o frigea În gură. - După Napoleon și Nabucodonosor, trebuia să urmeze și Iosif Vissarionovici... Sau doriți cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu-și mai făcea apariția iar el, prins În vârtejul lucrărilor sale, aproape uitase. Se apropiau sărbătorile „Crăciunului”, iar de două zile vremea se Înrăutățise În mod simțitor. Vântul sufla cu tărie din toate direcțiile, uneori fiind Însoțit de lapoviță presărat cu puțină ninsoare. Vremea nefavorabilă - neobișnuit de timpurie - producea Întârzierea turnării unor stâlpi de rezistență la fabrica de mobilă, riscând să compromită toată lucrarea. Necăjit, Tony Pavone urma să plece urgent la Fabrica de Mobilă unde era așteptat. Atunci Însă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
New York al apartamentelor comasate spre vechiul New York al pietrei brune și al fierului forjat, Sammler văzu prin cercurile mari negre din gard margarete și lalele, gurile acestor flori deschise și strălucinde, dar pe galbenul pur ploaia de funingine deja era presărată. Poți În orașul ăsta să devii spălător de flori. Iată Încă o ocazie de afaceri pentru Wallace și Feffer. Făcu Înconjurul parcului Stuyvesant o dată, o elipsă Într-un pătrat cu statuia olandezului cu picior de lemn, cu colțurile țepoase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de magice Încât lumea și-ar aminti multă vreme ce lucru superior era să fii un Sammler. Răspunsul nesăbuinței personale la nesăbuința publică (Într-o epocă a exagerării) era mai multă distincție, mai multe realizări Înalte, mai multe briliante năucitoare presărate Înaintea omenirii În admirație. Perle la porci? Domnul Sammler, gândindu-se la rabinul Ipsheimer, la care Îl târâse Shula ca să-l audă, reformulă vechea zicală. Perle artificiale erau aruncate la porci reali de acești predicatori cu reacție. Gândindu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Puloverul, bocancii. După aceea, Îi spusese lui Sammler cu voce Înceată: „Nicht schiessen“. Se rugase să-i cruțe viața. Roșcovan, cu o bărbie mare acoperită de tuleie arămii, de-abia sufla. Era alb. Violet sub ochi. Sammler văzuse țărâna deja presărată pe fața lui. Văzuse mormântul pe pielea lui. Soioșenia buzei, crețurile mari de piele coborând de la nas deja conturate de noroi - acel om pentru Sammler era deja sub pământ. Nu mai era Îmbrăcat pentru viață. Era Însemnat, pierdut. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Adunase aici, În jurul său un soi de intimitate foarte plăcută. Dar se ridică. Nu se odihnea, așa că putea foarte bine să se ducă la spital. Nepotul său Gruner avea nevoie de el. Acel lucru Îi sfârâia În creier. Țărâna era presărată pe fața lui. Privește atent. Trebuie că vezi niște fire de pământ. Așa că, ridicându-se, Sammler netezi așternutul, cuvertura. Niciodată nu lăsa patul nefăcut. Își trase ciorapi curați. Până la genunchi. Păcat! Păcat, adică, să fii izbit Încoace și-ncolo atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fel de viață e asta ? De ce n-ai plecat, pur și simplu ? Zach a sărutat-o pe creștet. În sfârșit, știa răspunsul corect: N-aș fi putut să plec niciodată fără tine. Zach mergea ca și când drumul i-ar fi fost presărat cu lampioane, ca și când ar fi fost ziua-n amiaza mare. În trecut, Jina era nevoită s-alerge ca să țină pasul cu el. Acum, din fericire, Zach își mai scurtase pașii, cei doisprezece ani îi mai încetiniseră mersul. A condus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
privit soartă din infinitul tău, de dincolo de sori, ai pășit apoi peste al sufletului poartă și-ai adormit pe trup, visând să te trezești în zori. Ai scuturat suflare în florile de gheață, ai respirat cu trupul un minut, ai presărat apoi un strop de viață și ai rămas cu trupu-n trup s-asculți al lui tumult. O clipă-ai poposit în palma obosită, trupul te-a strâns în pumni și te -a ținut aproape, în brațe soarta te-a luat
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Într-un loc ca acesta ? Nu cred că era cazul... Strada era Întunecată, chiar prea Întunecată. Cu puțină vreme În urmă fusese chiar prea albă, legată parcă de cerul alburiu, dar acum se cufundase În Întuneric, pe fundalul unui cer presărat cu lumini de stradă. Am măsurat zece pași de la stîlp și Încercam să dibuiesc cu vîrful pantofului capacul gurii de canal, exact locul unde EL dispăruse... Pensula Întunericului trecu peste femeile care-și făcuseră cumpărăturile, peste căruciorul cel roșu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ca o platoșă. Ce-ar fi s-o trîntesc pe iarbă?... Va cădea ușor, fără să scoată nici un sunet... ca o statuie din piatră; cu siguranță va simula pierderea cunoștinței... Deoarece paltonul cel alb va sări În ochi oricui, voi presăra niște iarbă uscată peste ea, o fată nemișcată Îngropată sub iarbă uscată... Și sub iarbă Își va scoate imediat hainele de pe ea și va rămîne goală. Doar mîinile și picioarele i se vor mai vedea... Va sufla vîntul și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cafeneaua Camelia, Îmi stîrnea suspiciuni. Fusese folosită mult și acum conținea bețe de chibrituri cu capete de două culori: albe și negre. Aveam presentimentul că dacă mă mai gîndesc mult la ea, voi ajunge, vrînd-nevrînd, să apuc pe un drum presărat cu necunoscute. Dar nu voiam ca adversarul să-mi simtă Îndoielile. Îmi dădeam foarte bine seama de asta. Banii care mi se dăduseră erau numai și numai În folosul și spre protecția clientei mele, iar urmărirea altor evenimente trecea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a arătat chitanța. Oare se pregătea să plece de acasă cu banii aceia? — Nu putea să facă una ca asta. Nu-mi vine să cred. Expresia feței, netedă ca ceara, deveni brusc aspră și severă, ca și cînd ai fi presărat-o cu nisip și În jurul buzelor ei ca niște sfîrcuri se formară cute mici, albe. Cu un aer de indiferență, Începu să-și roadă unghia de la degetul mare. — Nu mai spuneți așa ceva, continuă ea. Nu aveți nici o dovadă. — Dar dovada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]