817,875 matches
-
relațiile între ele sunt schimbate după dorințele tale cu altele care te-ar putea satisface mai bine. În fond aceeași lume în care te simți mai bine pentru că ți s-au împlinit dorințele. O lume care va putea fi poate prezentă în același fel vreodată sau niciodată. Oricum s-ar întîmpla în închipuirile tale va apărea aceeași lume din același program personal. Vei căpăta poate ceea ce ți-ai închipuit, vor fi poate surprize așteptate sau neașteptate, dar oricum toate vor fi
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
personal. Vei căpăta poate ceea ce ți-ai închipuit, vor fi poate surprize așteptate sau neașteptate, dar oricum toate vor fi primite și confirmate în cadrul aceluiași program de "cunoaștere". Și ce este de fapt această cunoaștere? Un program care cuprinde lucruri prezente și altele închipuite. Și în timpul acesta viața curge înainte fără să ți-o faci cunoscută... adică fără așa-zisa cunoaștere, ca respirația și bătaia inimii. Nu există cunoaștere!! Marile enigme sunt atît de îndepărtate și necunoscute încît cunoașterea nici nu
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
dulceața erotică a Indiei". Așadar avem a face cu o ambivalență: pe de o parte, o sinonimie a inocenței și simplității, pe de alta, imaginea unei inflorescențe somptuoase a iubirii. O ambiguitate ce ilustrează pornirile antitetice ale ființei omenești, porniri prezente și în creația poetului de care ne ocupăm. Deoarece Nicolae Ionel este, vădit, un poet dual. E bine marcată năzuința sa de homo religiosus, nu lipsit însă de orgoliu, care voiește a propune o Carte analoagă Tablelor Legii: "Cum Tablele
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
bojocii în fluier". Gama stilistică a genului mai cuprinde aluzii ("seamănă panică în tranșeele germane"), comparații elaborate ("întors pe toate părțile ca un șalău în tigaie") și în special un ton hiperbolic - peluza "duduie", difuzoarele "urlă", "larmă infernală", nemții sînt "prezenți la stadion cîtă frunză și iarbă" - împins pînă la parodie (o echipă învinsă, "cu visurile năruite", suferă "trecerea bruscă de la extaz la agonie").
Clișee fotbalistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17003_a_18328]
-
patetisme. Îl observă, cu ochiul femeii îndrăgostite: mîna dreaptă, privirea, fruntea, bărbia, ceafa, pleoapele... Proba de mare dragoste, cea mai uimitoare probă de iubire: cei doi scriitori pot scrie în aceeași încăpere, la Paris sau la Veneția. Muzica este mereu prezentă: "...muzica este sora geamănă a lui Jim, umbra sufletului său, un fel de perpetuu martor. Oriunde s-ar duce și de oriunde ar veni, muzica este acolo pentru a-l preceda sau a-l urma. Misiunea ei constă în a
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
lui carte De trinitate în care dezvoltă chiar ideea imaginilor și a urmelor: imaginile lui Dumnezeu răspândite în sufletul omenesc și în Natură, și urmele lui, care sunt imagini mai puțin bune, mai puțin pure, mai puțin vizibile, dar întotdeauna prezente. Dacă Thales spusese: "lumea e plină de Dumnezei", la plural, Sf. Augustin pune la singular afirmația lui Thales: "lumea e plină de Dumnezeu". Dar ceea ce face Sf. Augustin - și, după părerea mea, e foarte important pentru întregul destin al artei
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
complicitatea conținută a protagoniștilor, toate acestea sînt savoarea piesei. Prea puține răzbat și pe scenă. Spectacolul, de aceea, este plat, fără nerv și nu are un clou. Este o construcție oarecum în gol, decorativă pe alocuri, cu nume importante, dar prezente în distribuție mai mult pentru asta, fără acoperire totală pe scenă, un spectacol lipsit de emoție. Spațiul de joc este de fapt o arenă plină de nisip roșu, o arenă de circ parcă, pe care vor avea loc toate confruntările
Dresura de scorpie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17025_a_18350]
-
ochii căprui, căruia îi sucombaseră Lia Fingerhut și Ciuci Marcovici" (Maria Banuș) Peste cîteva pagini, Ovid Crohmălniceanu povestește tocmai întîmplarea cu pricina: "A fost tot într-o seară, de data asta, la Petre Solomon acasă, cu numeroși oaspeți. Printre cei prezenți se afla și o actriță, Ciuci Marcovici, mai curînd stranie decît frumoasă. Paul o remarcă imediat și căzu, ca lovit de trăznet, în transă. Nu se mai dezlipea de dînsa. O botezase, pe loc, "regina mea" și o păzea, așezat
Paul Celan și prietenii săi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17037_a_18362]
-
care înlocuiesc practica eficientă cu discursuri teoretice de politică culturală), americanii știu să cucerească piețele cinematografice. La căderea Cortinei, spunea un cineast francez, "am fost pentru dumping, am susținut să oferim filmele noastre, gratis, în Estul Europei, numai să fim prezenți acolo. Noi n-am făcut asta, au făcut-o, în schimb, americanii, și azi ocupă piața Estului!"... Nouă ne-o spuneți?
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
cu un prezent în care confuzia etică și incultura cea mai crasă sunt singurele voci ascultate, vom rătăci la nesfârșit în smârcurile tranziției. în gura omului public român, chiar cuvintele și conceptele cele mai simple capătă dimensiuni comice. Un fost, prezent și viitor șef de partid, precum Cerveni, după ce-l confundă pe Vadim cu Clinton și pe Păunescu însuși cu Vadim, crede că "lobby" e un fel de bombă folosită de unele state atunci când vor să le atace pe altele! Tristă
Cântând în zoaie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17033_a_18358]
-
mai vorbim de faptul că Gheorghe Grigurcu este în mod flagrant subiectiv ca judecător. De exemplu, el îi favorizează pe scriitorii care trăiesc, ca el însuși, retrași, și îi defavorizează pe alții, ca Augustin Buzura, care, conducând instituții, fiind mereu prezenți în viața publică, fac în mod inevitabil și "compromisuri". Este o nedreptate. Mâna pătată de ulei ars a mecanicului care repară mașina este, din punct de vedere moral, la fel de curată ca aceea bine spălată a unui eventual privitor. Dacă nu
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
să-ți cunoști foarte bine publicul, și nu poți decide din România că vei prezenta o expoziție de sculptură românească. Afacerea trebuie calculată, căci altminteri te regăsești în expoziții minunate la care merg foarte puțini oameni, la care lumea e prezentă doar la vernisaj, după care totul ia sfârșit și nimeni nu le mai acordă nici o atenție. Nu e bine așa. E nevoie, prin urmare, de contacte și de a lucra împreună. E nevoie, desigur, de colaborarea instanțelor guvernamentale, fiindcă trebuie
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
mult. Caricaturizez, desigur. Ceea ce e însă oarecum viclean este faptul că se ajunge la o pervertire a culturii. Văd în librării sau pe tarabe cărțile noi care ies de sub tipar și observ că tot marea industrie americană a tipografiei e prezentă. Cărțile cu coperți spectaculoase nu sunt ale dumneavoastră, sunt cărți de amor ori romane SF, care se vor vinde în număr mare... Vreți să-mi spuneți că românii nu sunt în stare să producă romane de dragoste sau literatură științifico-fantastică
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
noi în Occident din opera lui (de exemplu, la centrul Pompidou din Paris, la Tate Gallery, care posedă ea însăși una dintre cele mai frumoase sculpturi), ar fi mai bine - pentru că sunt mai puțin cunoscute și pentru ca românii să fie prezenți în expoziție - să cer fie de la Craiova, fie de la București,. câteva lucrări. Le-am scris, i-am rugat să ne împrumute anumite lucrări, iar acum așteptăm răspunsul. Vom vedea, să așteptăm... Aș dori să vorbiți puțin, în acest context, despre
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
românească, cea europeană, este mai mult decât elocventă. Căci Enescu rămâne un punct de referință, un temeinic pilon de sprijin, de care te poți anina în momente de cumpănă. Nu poți să nu observi, de asemenea, că mulți dintre artiștii prezenți în concertele la care mă refer s-au apropiat de muzica lui Enescu într-un veritabil act de oficiere, de cult. Nici nu putea fi altfel. Laureat - cu ani în urmă - al Concursului Internațional "George Enescu", pianistul Daniel Goiți știe
Marile spirite se întâlnesc cu George Enescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17061_a_18386]
-
într-o ediție critică. Astfel, critica a fost ca un fel de umbră a operei, umbra demonstrînd că opera nu e... o fantomă. În ce mă privește, scriu cronică (eseu, studii) pentru a-mi "materializa" jumătatea rațională a ființei mele, prezentă de altfel și în beletristica mea. Cît despre alții, doar puțini (Al. Cistelecan, Ion Pop, Marin Mincu, Aurel Pantea, I. Mușlea) au reușit să mă citească "din interior". M.V.: Da, sînteți un autor polivalent. Nu v-ați ambiționat niciodată (ați
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
producătorilor și cel al consumatorilor de programe de televiziune au mai fost studiate (în special prin inventarierea formațiilor lexicale cu tele-, dar și în legătură cu unele împrumuturi, calcuri, jocuri de cuvinte etc.). Într-o sferă de comunicare și de activitate foarte prezentă în lumea contemporană, în viața cotidiană, e însă firesc să se producă permanent inovații lingvistice - si acestea merită să fie periodic trecute în revistă. De fapt, chiar construcția cea mai uzuală a domeniului - la televizor (a se uita la televizor
"Pe sticlă", la televizor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17074_a_18399]
-
este, mai interesantă, mai conformă dorințelor tale. "Ceea ce mă minunează, scria autorul Oceanografiei, și ceea ce nu puteam înțelege prin vechile teorii psihologice este faptul că foarte puțini oameni sunt atenți la ceasul pe care îl trăiesc, foarte puțini oameni sunt prezenți în timpul concret. Ni se spune că omul a "progresat" și facultățile sale mentale au evoluat - prin atenție la mediul înconjurător. Vă rog să vă gândiți bine și să vă amintiți propria dumneavoastră viață: este adevărat că ați fost atenți în
La vida es sueńo by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17068_a_18393]
-
Rodica Zafiu Între substantivul neutru panseu și cel feminin pansea există una dintre acele legături etimologice mai puțin prezente în conștiința comună a vorbitorilor. Dicționarele franceze, care înregistrează în genere separat omonimele produse de evoluții semantice divergente, au intrări separate pentru numele abstract pensée "gîndire; gînd; cugetare"și pentru denumirea, identică formal, a florii; legătura etimologică dintre ele, dată
Pansele și panseuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17091_a_18416]
-
că asta nu se compară cu mașinăria uriașă de industrializare a peliculei. Totuși, o singură figurină maya sau incașe bate de departe Hollywood-ul cu fabrica lui artificială de iluzii cu tot. Harta universală a marilor culturi nu coincide cu frontierele prezente. Noroc cu Parthenonul. Turcii, învingători vremelnici, făcură din el o pulberărie. Noroc că ei nu cuceriră definitiv Helada și că astfel nu transformară Parthenonul într-o pușcărie turcească special amenajată ce ar fi funcționat probabil și azi. * Los Angeles-ul are
Note, contranote by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17079_a_18404]
-
și crepuscular, la modul unui rafinament tradițional adus la viciu, dar și la finețea delirantă, așa cum transpare în Craii lui Mateiu. E aci o noblețe detracată, un snobism ostenit - o foame de trecut ce - anulîndu-și viitorul, se hrănește frenetic cu prezentul (surogat de trecut, viitorul e refuzat de trecutul dilatat, devenit prezent morbid). O horbotă de cuvinte alese împodobește această stare de spirit paradoxal voluptuoasă în maceranta-i desfășurare. Căci Val Gheorghiu e un scriitor din stirpea pe cale de dispariție a orfevrilor
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
dintr-un recent interviu: "nu am de ce să mă întorc, din moment ce nu am plecat niciodată". ("Observator cultural", 2, p. 18) Niciodată adevăratele elite nu au părăsit România. Ele au fost distruse, alungate, îndepărtate, exilate - dar în forul lor interior, întotdeauna prezente în România. 1) Bineînțeles, sînt și unele - puține - excepții, în funcție de bunele intenții (sau interese) ale celor din conducerea țării. 2) Regretatul profesor Mircea Zaciu, după plecarea din țară - deși era membru de onoare al Academiei Române, nu a mai putut fi
"Destrucția elitelor" by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17103_a_18428]
-
Iată cîțiva dintre regizorii viitoarei competiții, nume deosebit de atractive pentru cinefili: Joel Coen, James Ivory, Ken Loach, Pavel Lunghin, Liv Ullman și, ultimul dar nu cel din urmă, Lars von Trier. Există și opt regizori care n-au mai fost prezenți, pînă acum, în selecția oficială a Cannes-ului. La capitolul curiozități e de semnalat prezența în competiție, pentru prima oară în istoria Cannes-ului, a unui film din Coreea. Și prezența în competiție a celui mai tînăr regizor admis vreodată
Și va fi Cannes 2000 by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17130_a_18455]
-
le are despre celălalt. Prin aburii beției sale, Consulul nu vede o femeie vie, ci icoana unei iubiri trecute. Cu toate acestea, dragostea lor, consumată în retrospecție, o dragoste în minus, care nu mai este, are o vigoare uluitoare, e prezentă, vie, actuală, dureros captivantă, nu doar pentru personaje, ci și pentru cititor. Yvonne și Geoffrey pot intra oricînd în analele unei literaturi a iubirii. Povestea lor e introdusă prin intermediul unei scrisori ce nu fusese expediată niciodată, concepută de Consul pentru
Alcoolul ca substanță metafizică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17115_a_18440]
-
putea considera o școlărească eroare de ortografie estetică. Nu credem că ar fi lipsită de interes reconstituirea autoportretului moral ale cărui trăsături le diseminează Adrian Marino în cartea d-sale de dialoguri cu Sorin Antohi, de care ne ocupăm în prezentul comentariu. D-sa preferă a se situa într-un "punct zero" al reliefului uman, într-o "platitudine" ce-i îngăduie afectarea modestiei. O anume "modestie" e mimată precum defilarea la sol, aproape umilă, a unui acrobat, înainte de a-și începe
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]