12,874 matches
-
poată fi luat. Te pomenești că... Deh, păcatele tinereții... Pardon! Bătrîneții, că nu mai avem douăzeci de ani. Ba ale tinereții îl corectează profesorul. Aa, ia stai... face Lazăr un gest spre el. Erai cam tinerel pe vremea cînd Bujoreanu... Pricepi greu rîde profesorul. Vezi că nepoată-sa vrea să urmeze Filosofia. În vară a dat-o-n bară la Teatru, deși-i păcat că nu mai încearcă; are o putere mare de expresie; i-am și zis, o să capete numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
maronii care îl acopereau, era dragoste. Și iubea și părul de culoarea nisipului, pieptănat în stilul anilor ’20, cu moțul arcuit peste sprâncenele delicate. Carol reacționa și la îndemânarea lui Dan. Ca mulți alți oameni cu orientare artistică, Dan era priceput la lucrul manual și făcea chestii amuzante din hârtie și carton. Invitația la nunta lor fusese o sculptură din hârtie. Odată deschisă invitația, interiorul dădea la iveală o biserică; ușițele de hârtie se deschideau și ofereau imaginea unei nunți decupate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
murit. Era îngrozitor de slab și ochii îi sticleau. M-a apucat de mână și m-a întrebat: „Îi vezi?“. „Pe cine?“ am zis. „Păunii“, a spus el. „E drept că sunt frumoși, cu penele lor în culori strălucitoare, dar nu pricep de ce îi lasă liberi prin secție. Nu poate fi prea igienic.“ A murit la o oră după aceea. Fiul meu îi seamănă, deși nu prea cred că e suficient de nebun încât să își imagineze că vede păuni. Vezi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
aniversarea aceea, aniversarea nopții în care ne-am cunoscut, a serii în care am..., știi tu. Carol se strădui să roșească, dar nu reuși decât să dea o nuanță ceva mai aprinsă fondului de ten. — A, acea aniversare... Dan se pricepea mai bine - se înroșise ca o sfeclă. Desigur, după cum știm, bravada lui de macho, „urcatul la bord“ și furiile lui de bețiv nu erau decât de fațadă. De fapt, toate acestea îl speriau de moarte. Se temea că e incapabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lui preluase rolul podelei din bufetul de la Euston Station: acela de a contracara pericolul de ejaculatio praecox. Dar oare va putea aplica aceeași metodă, la fel de lin și abil, și pentru deschizătura de la genunchiul lui Bull? Când va împinge lent și priceput în pizda lui Bull, nu a lui Sybil? Gata! Totul fusese dat la iveală! Mizeria nu mai era ascunsă sub covor. Era acolo, umedă, compactă, putrezindă, ca o plăcintă veche cu carne ascunsă într-o șosetă murdară. Oare va putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
evoluția scrisului în țările vecine. Caracterele din Japonia, Vietnam și din cele două state coreene au fost create pe baza celor chinezești. Acele de os și podoabele folosite de sinantropi În urmă cu 50000 de ani, în paleolitic, oamenii se pricepeau deja să confecționeze și să folosească ace subțiri, făcute din oase de animale. În Europa, au fost descoperite astfel de ace primitive din os în situl arheologic Aurignac, cel care a dat și denumirea culturii paleoliticului superior în acest areal
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să-și spună mai târziu "Duling Buyi" ("om de rând din Duling"). De mic copil a manifestat inteligență și multă sârguință la învățătură. Influențat de atmosfera din familie, la șapte ani compune deja poezii, iar în adolescență ajunge să se priceapă la caligrafie, pictură și muzică, dar și la călărie și mânuirea spadei. Animat de idealuri înalte, la împlinirea vârstei de 19 ani ajunge să cutreiere țara în lung și-n lat. Atunci, era o perioadă prosperă a dinastiei Tang. Ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în mai multe limbi și larg răspândită în lume. Guan Hanqing a trăit în secolul al XIII-lea, când se afla la cârma țării dinastia Yuan (mongolă). Era un cărturar elegant, deosebit de înzestrat, cu suflet sensibil și mult umor. Se pricepea la mai multe arte și meșteșuguri, recita poeme, cânta la fluier și lăută, dansa, juca Go, fiind și un vânător iscusit. A locuit mult timp în capitala Dadu (azi Beijing), unde a deținut o funcție în Academia Imperială de Medicină
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în buzunar mulți bani pentru drum", a răspuns omul. I-am spus că nu contează cât de mulți bani are, tot nu se îndreaptă spre statul Chu. El a râs în hohote și mi-a spus: "Ce dacă? Sunt foarte priceput la condusul căruței!" Maiestatea voastră, el nu mi-a ascultat sfaturile și și-a continuat drumul spre nord. Ascultând povestea, regele statului Wei nu și-a putut stăpâni râsul și a spus: Oare există asemenea proști în lume?" Dar Ji
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Yu și alta de Liu Bang. Xiang Yu, provenit dintr-o familie de aristocrați din ținutul Chu, a fost un conducător de armată viteaz, dar trufaș. Liu Bang, un fost demnitar mărunt în timpul dinastiei Qin, era un tip viclean, dar priceput în a-i câștiga de partea lui pe cei mai înzestrați oameni ai vremii. În timpul războiului împotriva dominației imperiale Qin, cei doi au fost frați de cruce și s-au sprijinit reciproc. După destrămarea imperiului, ei au devenit rivali. La
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
regele Zhao a hotărât să-l trimită pe prințul Pingyuan în regatul Chu pentru a cere ajutor și a încheia o alianță. Pentru o astfel de misiune, prințul s-a gândit să fie însoțit de 20 de protejați ai săi, pricepuți la mânuirea armelor, dar și în arta negocierii. A ales personal 19 oameni, dar nu a reușit să se decidă asupra celui de-al 20-lea. Atunci, un bărbat pe nume Mao Sui a făcut un pas în față și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
condusă de generalul Xiang Yu din Chu și alta de Liu Bang, un demnitar din Qin. Xiang Yu era un luptător neînfricat și un eminent conducător militar, însă extrem de îngâmfat, pe când Liu Bang era un demnitar șarlatan și perfid, dar priceput în a-și alege colaboratorii. În războiul pentru răsturnarea puterii imperiului Qin, cei doi s-au aliat sprijinindu-se unul pe celălalt. Puterea armatelor conduse de ei creștea mereu, devenind cele mai puternice. Xiang Yu și Liu Bang au convenit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
locuia la sora lui, care avea o farmacie. Bai s-a îndrăgostit de Xu și s-a măritat cu el. După nuntă, cei doi și-au deschis propria farmacie, iar clienții au început să le treacă pragul, pentru că Bai se pricepea de minune să prepare leacuri. În templul Jinshan din Zhenjiang, trăia un călugăr budist pe nume Fa Hai care și-a dat seama imediat că Bai Suzhen era o șerpoaică vrăjitoare, periculoasă din punctul lui de vedere, așa că a încercat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
altă viteză /1 și 1 nu sunt aidoma/. Un număr în viteză este mai mare decât un număr care stă. Întâmplător, eu chiar știu ce e Aleph, prima literă a alfabetului ebraic, desemnând în teoria mulțimilor cardinalul mulțimii infinite, și pricep ce se sforțează să ne comunice că a aflat N.S., dar poezia unde e? Înșirând cuvinte goale, ce din coadă au să sune. În acest caz, cuvintele lui N.S. nu au nici măcar coadă, poezia sa este bearcă. Numărătoarea începe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
întrebați cum naiba de-aveam așa plete când toți elevii erau tunși chilug, cel puțin între Valea Ialomiței și Râul Doamnei, poate și prin alte locuri, nu știu, asta știți unii dintre voi, eu nu mă bag unde nu mă pricep. Ei bine, scăpam de frizer datorită tovarășei Câsu, învățătoarea care-o înlocuise pe prima învățătoare, tovarășa Ulărescu (trebuie să aflați că tovarășa Câsu, alături de care am și poze 9/12 pe treptele școlii, ce e drept, poze de grup, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe tine și pe Bebe, care te lovesc peste față și te proiectează pe asfalt spre uimirea tuturor acelor gură-cască ce nu stau la patru și, prin urmare, nu au cum să vadă ceva și, cu atât mai puțin, să priceapă că doar o mână pusă pe fier te ajută să scapi în situațiile astea. De cruci săpate în lemn în grădinile din spatele blocurilor care se înroșesc pe scoarța copacului ori de câte ori se ivește un pericol cum ar fi Șchiopu Bărbosu gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vreo debandadă cu lingviști care apar la ușă ca să cerceteze fenomenul, glasuri fără chip, pițigăiate sau grave, care se plimbă dintr-o cameră în alta fără să poți atinge locul din care se aud. Aveau fobie la miracole, nu puteau pricepe cum un lucru atât de normal ca prezența lor aici, printre noi, trebuie privit cu atâta curiozitate, frică sau neîncredere. Cred că ăsta a fost și motivul pentru care i-au plăcut atât de mult pe Filip și pe mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
obiectele care se săturaseră să tropăie și cădeau pe podea, djinii ăia erau apucați de streche, oricât de credincioși i-ar fi fost lui Harun Al Rașid prea semănau cu duhurile rele din Crihala și năvăliseră în Drumul Taberei, nu pricepeam cu ce-am greșit eu, un copil de nouă ani (mai inofensiv ca eunucii) și am aruncat pătura și am sărit în picioare și pe culoar m-am întâlnit cu tata, care venea pe trei cărări, sculat din somn, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ce era cu djinii și mi-a zis că e cutremur. Era cutremur, știți, un mare cutremur și, când am aflat asta, m-am liniștit. Tata se trezise de-a binelea, ne-a tras sub tocul unei uși (tata se pricepea foarte bine la ce trebuie făcut când e câte-un cutremur), ne sprijinea cu brațele și am stat acolo lipiți unul de altul, mult, mult de tot, până când obiectele s-au potolit, trosniturile, tropăiala, clănțănitul, bâțâitul și bufniturile au încetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sau când îl botezase. Îl fleoșcăise zdravăn, se murdărise și pe teniși, avea cultul tenișilor altminteri băiatul ăla, bă, zicea, ca să simți mingea ca lumea pe picior, trebe neapărat să joci în teniși, în fine, înjura și el cum se pricepea mai bine dihania cât vițelul care abandonase pleașca pe lume. Pe atunci erau prea puștani ca să se suporte râzând unul de altul, așa că au aruncat cu pietre în ochiurile de apă, s-au stropit de sus până jos, arătau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe tine, scuipă, mă boule, nu-nghiți! Pedagogul apăruse și el, venea agale, se scărpina după ureche și pufăia țigara din colțul buzelor, una dintre profesoare lăsase croșetatul, se înțepenise ân picioare, cu mâinile în șolduri, privea de la depărtare, ce pricepea și ce nu era treaba ei, celelalte lucrau în continuare, două ochiuri pe față, două pe dos, două pe față, două pe dos. Luigi a dispărut apoi din povestiri, s-a odihnit cam un deceniu și jumătate între copertele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ochii din asfalt) mai umbla și șchiop de câteva zile, după ce-i cursese acid sulfuric pe piciorul stâng. Pe stadion, la startul unei probe de semifond, ea s-a speriat și a țipat tare, tare de tot, fiindcă n-a priceput cine și de ce trage cu pistolul. Lumea din jur a râs în hohote, iar primul episod al serialului (nu o telenovelă, nu un sitcom, nici o soap-opera) s-a încheiat brusc, pe fondul muzical al vremii, să zicem pe-o melodie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
balustradă), Șchiopu Bărbosu se acrise, iar Matilda părea mai tristă și mai interiorizată ca oricând. Până la urmă, încolțit din toate părțile, tata le-a zis că el e inginer energetician și să nu-l mai cicălească atât, că nu se pricepe la plante. Cineva l-a sfătuit, dacă tot lucrează în domeniu, să-și repare măcar soneria. Or, în privința reparațiilor, tata era un iluzionist. Te convingea imediat, cu o mină gravă și cu explicații docte, că nimic nu poate fi reparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lui ta-su nu se întâmpla nimic. Pentru că aia era casa mea. Și cuburile erau ale mele. D-aia. Iar nenea semăna foarte mult cu fi-su. I-au trebuit, v-am spus, trei vizite cu Florin la noi ca să priceapă că nu e rost să-l mai aducă. De fiecare dată se sfârșea la fel, pentru că, după ce un om a înțeles cu cine are de-a face, simte, așa, o plăcere deosebită, să-i demonstreze ăluilalt că-i un papă-lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
erau strânși cu toții, uluit și îngrozit, convins că am înghițit flăcări, bălmăjind printre hohote de plâns „apița Mița“. A fost nevoie de răbdare și de perspicacitate (aici i-a ajutat și degetul meu arătător, care indica paharul mititel) până când au priceput ce se întâmplase. Apița era o țuică tare, iar Mița era Mircea. Mai târziu, după ce învățasem literele, nu doar sunetele, am urcat împreună pante abrupte, sufocante și am coborât văi amețitoare, am fost pe brâne, pe țancuri, pe povârnișuri, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]