2,828 matches
-
sau februarie, sosea la Suceava solia polonă formată din Mikolaj (Nicolae) Kameniecki, castelan de Sandomir, Jan Bochotniki, staroste de Cracovia și Jan Krowicki, decanul de Liov. Regele se plângea că moldovenii au prădat în lung și în lat în Polonia, pricinuind mari pagube, iar negustorii poloni au fost opriți să meargă în Imperiul Otoman. Relațiile de bună vecinătate se puteau restabili cu condiția ca bunurile jefuite să fie restituite, iar oamenii luați în robie să fie eliberați. În legătură cu tătarii de pe Volga
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
suplinească, ori, mai exact, să compenseze aripa pe care-o avusese și pierduse. Cum era un om introvertit, extrem de zgârcit la vorbă, am înțeles, totuși, că șocul pe care l-a trăit odată cu moartea Corinei l-a zguduit. I-a pricinuit o rană extrem de adâncă. Ea s-a vindecat și cicatrizat greu, cu timpul. Dar l-a obligat să mediteze lung asupra căsătoriei. Asupra omului, în general. Asupra posibilității ca doi indivizi să se armonizeze, să se completeze și să întemeieze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Funcția iconică, însă, a cărții este intersectată de funcția imaginară cu acea "smintire a formelor" generată de ciudata băutură crospec, de viziuni coșmărești (o extraordinară pagină despre intrarea în oglindă!). Învățătorul Rebega, deținătorul miraculoasei plante, explică: " Schimbarea cea mai derutantă pricinuită de băutură privește Timpul. Altminteri cro e particula lui Cronos". În acest mod tiranii "tot din viitor au sosit" în anumite perioade ale istoriei universale. Crospecul generează spectacolul descompunerii spectrale. Primează vocația de narator (la persoana întâi dedublată), cu motivul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
da glas răscolitoarei sale Doine, piesă edificatoare pentru poziția verticală a autorului și care reflectă indicii privind viziunile sale referitoare la edificarea Europei. Din consemnările lui Theodor Codreanu rezultă clar că poetul acuza, în perioada premergătoare crizei sale, epuizarea nervoasă pricinuită de tensiunea năvalnică a evenimentelor și de activitatea acaparatoare din redacția de la "Timpul". Altfel nici nu s-ar explica retragerea sa la Băile Mitroșewski (după cum se știe) pentru a-și potoli starea nervoasă. Și aici e de reținut precizarea adăugată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și Germania erau cele mai bune cliente ale exportatorilor români și guvernul liberal era conștient de faptul că, aprovizionând aceste doua țări cu cereale, vite și petrol însemna a le întări potențialul economic, ceea ce, pe lângă reaua impresie pe care ar pricinui-o în țările Antantei, echivala și cu înarmarea eventualului adversar de mâine. Germania și Austro-Ungaria aveau nevoie de grâul și petrolul românesc și făceau presiuni mari pentru a le obține. Dacă guvernul oprea exportul acestor produse, pe lângă marile pagube cauzate
Iniţiative interne între anii 1914-1916 : putere şi opoziţie by Daniela Ramona Hojbilă () [Corola-publishinghouse/Science/1206_a_1890]
-
că a reușit să atingă punctul de destinație. A sărit în balcon. Și-a tras preț de o clipă sufletul, lipindu-se cu spatele de zid, și de-abia atunci a observat cele cîteva julituri usturătoare de pe brațe și piept, pricinuite de frecarea cu suprafața nemiloasă a zidului. Apartamentul care se deschidea în balcon aparținea unei babe care n-avea ce face și de multe ori îl certa pe Marcu pentru trăznăile comise, chiar dacă nu erau îndreptate împotriva ei. Asta ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
ceas. Un strigăt se repeta la intervale regulate, poate un bolnav care Își urla angoasa. Ori poate cineva se zvârcolea sub loviturile demonilor. Încetul cu Încetul, se lăsase să alunece pe zidul construcției, până când se așeză pe călcâie. O moleșeală pricinuită de zăpușeală și de oboseală punea stăpânire pe dânsul. Își simțea mintea legănându-se, la poarta viselor. Și totuși somnul, aflat la pândă după ceafă, parcă voia să se țină deoparte, ca și cum sufletul său Încă nu dorea să se elibereze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ziare săptămânale și bilunare, „pe care ilegaliștii le difuzează în țară cu succes tot mai mare”. Reacția autorităților „titoiste” constă în înfiltrarea în rândurile mișcării comuniste ilegale și în cele ale „emigranților revoluționari” a unor agenți și provocatori, ce au pricinuit la început un imens rău. Numai ridicându-și „nivelul ideologic și ascuțindu-și vigilenta lor bolșevica, revoluționarii iugoslavi pot lupta cu succes împotriva bandiților lui Rankovici, demascându-i în fața poporului și avertizând masele asupra primejdiei ce le amenință”. Se impunea
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
muncitoreasca internațională”. În spiritul epocii, este acuzat de convingeri troțkiste, aflându-se în legătură cu Bella Kun și Valețki, membrii ai Secretariatului Balcanic al Internaționalei Comuniste până în 1935. „Tito - declară autorul - mi-a împărtășit convingerile sale troțkiste, vorbindu-mi totodată despre neplăcerile pricinuite de aceste convingeri, si, în legătură cu aceasta și-a exprimat ură pe care o nutrea față de Partidul Comunist (bolșevic) al U. R. S. S. în frunte cu Stalin”. Tito ar fi susținut la Belgrad, în iunie 1950, ca după 1936 Partidul Comunist
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
vedere că nu este vorba obligatoriu de o complicitate a lui Tito cu anglo-americanii, chiar dacă ceva era și în această direcție, mai degrabă devine evident interesul iugoslavilor că bulgarii să nu pătrundă prea adânc pe teritoriul lor, știute fiind rivalitățile pricinuite de problema macedoneană. Cu toate acestea, Tito a fost obligat la 5 octombrie 1944 să semneze o înțelegere prin care se permitea în mod formal armatei bulgare să acționeze pe teritoriul iugoslav. Acuzația care i se aduce conducătorului partizanilor este
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
care clocotea, împreună cu prietenul meu Jimmy Klein, a cărui familie nu era în grațiile ei, și m-a pus pe lista neagră o bucată bună de vreme. Aceste perioade se înmulțeau vertiginos, căci poznele mele erau din ce în ce mai grave. De la supărarea pricinuită de pedepse, când o întrebam pe Mama ce să fac să fiu iertat și mă rugam de ea să intervină pentru mine la bătrână, când vărsam lacrimi de bucurie că eram iertat, am ajuns într-un stadiu în care eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
totul alt cuvânt, și anume numele împăratului roman, Caligula. M-am gândit în sufletul meu cât de potrivit era. Caligula! El águila! Si, Caligula, am zis eu. Numele ăla a fost primul motiv de satisfacție pe care mi l-a pricinuit. Acum îmi prinsese brațul de masă torturându-l, iar gura și pieptul mi s-au umplut de gemete pe care nu le puteam scoate. Trebuia să îl târăsc după mine peste tot, până și la toaletă și, fie că ședeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să fiu de acord cu ideea că dragostea înseamnă adulter. Niciodată! De ce să ne închipuim una ca asta! Chiar dacă aș recunoaște faptul că mulți îndrăgostiți erau adulteri, precum Paolo și Francesca sau Anna Karenina, favorita Bunicii Lausch. Ceea ce mi-a pricinuit ocazia să reflectez la ce suferință presupunea dragostea. Ca atunci când mănânci fructul lovit pentru a nu mânia zeii, singurii cărora le este rezervată fericirea neștirbită. Arăta ca și cum ar fi râs cu toată gura, cu o bunătate imensă, impersonală, revărsându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
-mi voie să sun să ni se aducă o interesantă sticluță de vin. Provine din mica mea vie, și cred că s-ar putea s-o găsițiă). Vreau să anunț - cât mai repede cu putință -că indiferent de ceea ce a pricinuit tulburarea care a dus la întreruperea paginii cu trei ore în urmă, nu am fost, nu sunt nici acum și nu s-a întâmplat să fiu vreodată câtuși de puțin amețit de propriile mele puteri de evocare (micile mele proprii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
l-aș putea invoca în chip de scuză ar fi să dau niște explicații, oricât de simpliste, pentru faptul că am acționat într-un mod atât de excentric. Înainte de asta, îngăduiți-mi să-mi exprim speranța că nu v-am pricinuit nici un rău. Regretul mă lasă fără grai, în cel mai adevărat sens al cuvântului. Pot doar spera că, întrucât ați umblat atât de mult prin lume, șocul nu v-a afectat serios, oricât de profund ar fi disprețul și repulsia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mai e cazul să vă și plictisesc. Trebuie totuși să vă trimit această scrisoare pentru a vă adresa umile și foarte sincere scuze, fără a spera cu adevărat că le veți găsi acceptabile. Îndrăznesc să sper că nu v-am pricinuit nici un rău. Dacă v-am produs vreo suferință, vă asigur că mustrările de conștiință mă dor mai mult decât cea mai cruntă lovitură. Nu-mi pot explica ce m-a apucat, nici nu-mi pot imagina cam ce gândiți acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
casele lor asemenea aparate de corupție. Avem o puternică și îndelungată tradiție în puritanism, drept care, chiar și acum, numărul cârciumilor din Ennistone este foarte redus. Un „Bar cu vinuri austriece“ care s-a deschis de curând pe Strada Mare, a pricinuit o lungă controversă în Ennistone Gazette (valorosul ziar local, editat la vremea povestirii noastre de către Gavin Oare, un tânăr ambițios ale cărui năzuințe se îndreptau spre Fleet Street). Ennistone a fost un orășel manufacturier într-o manieră rurală (mă refer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
certat și a părăsit-o. Primul om pe care l-a întâlnit Fiona a fost Alan McCaffrey. A petrecut noaptea cu Alan (unde anume nu se știe) și atunci și acolo (așa susține legenda) a rămas însărcinată. Fătul, după ce a pricinuit părinților săi oarecare temeri și nehotărâri, și-a croit drumul cu îndărătnicie, s-a născut normal și, curând după aceea, a fost cunoscut sub numele de Tom McCaffrey. Alex a divorțat de Alan (voi începe să-i spun Alex, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
printr-un gard, se aflau ruinele romane, câteva ziduri joase și câteva gropi, foarte importante, fără îndoială, dar deloc pitorești. La un capăt al grădinii țâșnea micul izvor năbădăios, cunoscut sub numele de „Pârâul lui Lud“ sau „Micul Poznaș“, care pricinuise atâta tărăboi în trecut când își zvârlise jetul la mare înălțime, în aer. În locul unde țâșnea, apa izvorului era fierbinte, până la punctul de fierbere, dar jetul obișnuit nu era primejdios întrucât nu se ridica la o înălțime mai mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
doar pe jumătate conștiente și cumplit de amestecate se ciocneau în pieptul lui Gabriel în timp ce-și privea frumoasa, inteligenta și îndurerata cumnată, Firește, era conștientă de admirația pe care Brian i-o purta Stellei și acest fapt îi pricinuia o foarte ușoară durere, punctuală dar nu exista nimic întunecat sau bolnăvicios în relațiile dintre ele; și lui Gabriel i-ar fi plăcut o viață de familie fericită, în care Stella să vină la ei la cină și să discute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cânte vechile imnuri cu vocea ei dulce, ușor bătrânească. Avea un glas plăcut de soprană și reușea să-l imite amuzant pe Richard Tauber.) Emma semăna cu tatăl lui, pe care-l iubise enorm; reverberațiile șocului pe care i-l pricinuise moartea tatălui încă se mai făceau simțite. Era, ca și tatăl lui, înalt, cu părul de culoarea paiului, buze palide, delicate, și ochi înguști, de un albastru deschis. Se îmbrăca, asemenea tatălui său, în costume de modă veche, cu vestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Fiind mioapă, nu-l recunoscuse pe George. Dacă l-ar fi recunoscut, ar fi fost și mai tulburată. Alex, care sosise cu un taxi și își pieptănase părul în pragul ușii, își reveni repede din șocul pe care i-l pricinuise prezența lui George. Nu avea timp să speculeze asupra acestui fapt. Din cine știe ce motiv, George nu figurase deloc în previziunile ei, de parcă uitase cu totul că fusese studentul lui Rozanov. Când trecuse pe lângă ea, o străbătuse un ușor tremur fizic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spuse Alex. Dar, în același timp, inima i se strângea, îi tresălta, o ardea. Acum se învârtea prin salon, atingând lucrurile, mutând figurinele de bronz care zăcuseră în același loc, pe consola căminului, încă din copilăria lui. Stânjeneala lui Alex, pricinuită de venirea lui George, se îmbina cu amintirea unui vis care o chinuise noaptea trecută. Visase că se afla la Belmont și casa devenise imensă cât un palat dar întunecoasă și crepusculară, de parcă fusese cotropită de o ceată gălbuie. Alex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îmbrace, operație pe care artrita lui o făcea din ce în ce mai dificilă. Uneori Rozanov îi cerea să telefoneze în numele lui la diferite hoteluri. O dată i-a cerut să se ducă să-i cumpere o pălărie. („Ce fel de pălărie?“ „Oricare!“) Ceea ce-i pricinuise lui Pearl multă bucurie, dar și tristețe. Își spunea singură (dar niciodată lui Hattie): „Bietul bătrân! E un excentric, împiedicat și neputincios, care are nevoie de cineva care să-i poarte de grijă“. Dacă ar fi fost doar „un biet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
uita niciodată la tablouri, dar era pregătit să dezbată punctul ei de vedere. Artiștii ne oferă forme. Arta europeană a plecat de la o realitate. Crezi că aparenta lipsă de formă a Americii este cea care ne frapează? Asta ar putea pricinui un transfer de imagine, ca să folosesc expresia ta. Ceea ce e lipsit de formă e ireal. Unora le place, acest lucru. Adică unii gândesc că ceea ce e lipsit de formă e mai real, mai puțin formalist, mai spontan, ca o grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]