1,727 matches
-
sărit sau mai degrabă m-am azvîrlit de pa o stîncă pe alta, deseori în niște salturi periculoase, într-o spaimă de moarte, pe munte la vale, am fost uluit doar de siguranța mea, fără greș, în diferitele salturi foarte primejdioase, succedînd-se repede de pe o piatră pe alta și în care nu putea fi vorba de niciun fel de chibzuinșă (G.H. Schneider, Der tierische Wille, p. 203). Un exemplu hazliu și totodată emoționant apare în scrisoarea Lui Goldschmidt Min Onkels Tömmerplads
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
planul, s-ar face o spărtura adîncă în onoarea voastră și s-ar rupe în bucăți inima supușeniei lui. Îndrăznesc să-mi pun viața pentru el, ca a scris asta ca să-mi încerce dragostea pentru domnia voastră, și fără nici o intenție primejdioasa. GLOUCESTER: Așa crezi? EDMUND: Daca domnia voastră crede de cuviință, vă voi pune eu într-un loc de unde ne veți auzi vorbind despre asta, și prin asigurarea auzului să aveți propria confirmare, si asta nu mai tîrziu decît chiar astă-seară. GLOUCESTER
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Pentru ei exagerarea conștientă în arta realismului socialist, se reduce la o simplă anticipare a faptelor, (...) a exagera conștient după ei înseamnă a deforma lucrurile, a le înlocui pur și simplu cu reprezentările lor viitoare. O asemenea interpretare este deosebit de primejdioasă pentru că deschide larg calea «corectării» (...). Roadele nefericite ale unor asemenea concepții se pot cunoaște în felul cum unii dintre scriitorii noștri înțeleg să redea perspectivă viitorului (...). Tipic în acest sens e epilogul romanului Temelia de Eusebiu Camilar; trâmbiți răsună în
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
măsură, romanul reușește să ilustreze prin câteva imagini sugestive procesul complex al formării unei noi intelectualități: cea mai mare parte din personajele principale ale cărții sunt ingineri și tehnicieni (...). Romanul are meritul deosebit de a fi zugrăvit cu putere tipul unui primejdios dușman de clasă. Autorul știe să scoată în evidență smerenia ipocrită a părintelui Cartobius care întreținea discuții «culte» despre umanismul catolic (...). Toate acestea explică interesul viu cu care masele largi ale cititorilor au primit romanul, aprecierea pozitivă pe care și-
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
A reieșit cu acest prilej, după cum semnala și articolul din Scânteia și totodată vorbitorii care au participat la dezbatere, că în ciuda succeselor înregistrate de revistă de la apariția ei încoace, ultimele numere prin câteva din materialele publicate se abat în mod primejdios de la linia unei orientări sănătoase în literatură, alunecând pe panta apolitismului, a concesiilor făcute spiritului artei formaliste și în ultimă instanță procedeelor literaturii decadente burgheze. A reieșit astfel la iveală că în sectorul beletristic al revistei predomina în ultima vreme
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
rămășițelor proletcultismului din literatura noastră. Încercând să ducem lupta contra platitudinii și mediocrității șablonului și schemei, contra literaturii neconvingătoare, noi am căzut uneori în greșala de a căuta căi «aparte» în combaterea acestor deficiențe, izolându-ne de fapt, în mod primejdios, de lupta comună ce se duce în țara noastră, pentru o literatură combativă, pătrunsă de spirit de partid, și de o înaltă valoare artistică. Iată, simplificat, raționamentul acestei atitudini: despre stahanoviști s-au scris destule lucrări slabe; noi să scriem
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cenușii,/ Exerciții școlărești mărunte!/ Crești, începi, deprinzi și tu să scrii.../ Vine iarna, - pletele-s cărunte (...). Cred că a te izola de literatura noastră, a denigra lucrările valoroase, a cultiva spiritul «superiorității» într-un grupuleț, înseamnă a aluneca pe poziții primejdioase, a lipsi, într-o bună măsură, frontul nostru literar, de unul din importantele puncte de sprijin, care poate și trebuie să fie Almanahul literar (...)”. Dar să părăsim revista literară de la Cluj și să aflăm, prin intermediul lui Lucian Raicu 58, ce
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
întărirea chiaburimii. În romanul Dulăii, Zaharia Stancu a povestit, de fapt, din amintirile lui Darie. De altfel, el mărturisește că «a trăit... întâmplările» pe care le înfățișează. I-a cunoscut pe dulăii cu chip de om din trecut, mult mai primejdioși decât fiarele, a cunoscut dorința de mai bine a oamenilor muncii și n-a uitat de mizeria acelor ani. Vizitând Uniunea Sovietică, a avut ocazia să cunoască ce însemnează dragostea de viață, bucuria de a trăi a copiilor sovietici și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
opiniile asupra unor chestiuni politice și de a căuta și face schimb de informații. Dreptul de a forma asociații cu scopuri politice evidente avea să urmeze ceva mai tîrziu. "Facțiunile" politice și organizarea partizană erau privite în general ca fiind primejdioase, provocatoare de discordie, subversive față de ordinea și stabilitatea politică și dăunătoare binelui public. Cu toate acestea, pentru că asociațiile politice nu puteau fi interzise fără un grad de constrîngere pe care un număr din ce în ce mai mare și mai puternic de cetățeni îl
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
POLIȚIEI Dacă forțele armate și polițienești n-ar fi sub controlul unor conducători aleși în mod democratic, instituțiile politice democratice nu s-ar putea menține și nici dezvolta. În opoziție cu amenințarea externă a intervenției străine, poate că cea mai primejdioasă amenințare internă la adresa democrației provine de la liderii care au acces la mijloacele majore de constrîngere fizică: armată și poliție. Pentru ca responsabilii aleși în mod democratic să ajungă să dobîndească și să mențină controlul asupra forțelor armate și ale poliției, membrii
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
scurt mesaj către cititori, semnat de Comitetul redacțional: "Numai un puternic val de lumină poate risipi întunericul care în ziua de azi răzvrătește atâtea minți. Slabele lumini ce licăresc bătute de vânt ici și colo, nu străbat bezna înfricoșătoare și primejdioasă, nu pot arăta drumul spre limanul mântuitor. Farul este înfipt adânc în credința bisericii lui Hristos, universală în timp și spațiu sau catolică, stâncă neclintită în veci. El își înalță fruntea către valurile amenințătoare și de aici revarsă siguranța senină
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
sănătoase. Să te ferești a mânca fructe verzi și necoapte și de a bea apă după ele. Când arde soarele, niciodată să nu stai cu capul gol, căci poți căpăta dureri mari de cap și deseori chiar o boală foarte primejdioasă numită insolațiune, care uneori te duce la mormânt. Când ești ostenit și asudat, să nu bei apă rece îndată și cu lăcomie, căci poți căpăta friguri și alte boli grele"685. Un alt material redactat de părintele Tocănel (el a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
fost o hrană esențială: în fiecare cuvânt se întâmplă ceva, lucru înnebunitor pentru cei obișnuiți să găsească un incident relatat pe îndelete, pe mai multe pagini, explicit. Incidentul noului roman este implicit, dar cu atât mai intens. E o muchie primejdioasă această concentrare de sensuri și era cât pe ce să ucidă plăcerea textului. E meritul autorilor Desperado de a fi readus literatura în sufletul cititorului nedoritor de comentatori. Refuzul deznodământului clar, refuzul de a încheia opera în fond, decurge din
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Maitland, o mică galerie de artă", care la o licitație cumpără trei tablouri false de Seymour, pictate de fapt de ajutorul pictorului, Stewart Merk, înainte ca pictorul să moară. Merk l-a falsificat pe Seymour, Harriet pe Bentley, Chatterton (presupunere primejdioasă) a scris cea mai mare parte a poeziei secolului XIX. Charles se lasă păcălit de manuscrise falsificate ale lui Chatterton, pe care le obține de la Joynson, un descendent al primului editor al lui Chatterton. Singurul fapt autentic în acest roman
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sunt mai puțin palpabile. Holocaustul nu mă atinge direct, ca pe ei. Nu mi-l pot asuma. Dacă vreau să lupt cu nedreptatea, trebuie să trec la fapte. Generația mea e în stare de fapte. Dar faptele sunt ambivalente și primejdioase, drept care mi se pare foarte important să am o voce clară și egală. Nu-mi place să mă las furat de emoții ce pot fi false, chiar când izvorăsc din mine. Am o aprehensiune a dezastrului. Nu mi se cuvine
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
puterii” sunt, în adâncul lor, drame ale existenței, ipostaze ale condiției umane, proiectate într-o ambianță de sugestivă concretețe, cu învălmășiri de lumini și umbre. E un dialog febril, anxios al omului cu propriul destin. Un „joc” de stranii accente, primejdios și provocant, cu soarta. Acceptând o identitate simbolică, vocea unui personaj cum este Domnul, din Veac de iarnă, își amplifică rezonanța. În fizionomia nenumitului voievod se deslușesc trăsături ale unor domnitori desprinși din letopiseț, îmbinând prudența unui Brâncoveanu cu diplomația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
la un loc oameni sinceri, această adunare nu este numită o facțiune (factio), ci o curie”. Dimpotrivă, pentru Tertullian biserica valentinienilor reprezintă, fără Îndoială, un colegiu puternic În ceea ce Îi privește pe membrii lui, dar ei constituie un cerc misteric primejdios care se dedă unor practici oculte și obscene, unor inițieri, unor povestiri lipsite de temei și unor jurăminte 3. Toate acestea au aerul unei conspirații (coniuratio). Dar și această contrafigură a comunității creștine folosește conceptele juridice, terminologia și topica de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fenomen nou, de autentică amprentă elenistică. Două episoade pot dobândi funcția de expresii emblematice ale celor mai vechi forme inițiatico-ezoterice ale fenomenului, supus deja unei instituționalizări mai mult sau mai puțin profunde, dar Încă bogat În Încărcătură transgresivă și deci primejdioasă În ochii autorităților publice. Este vorba despre proiectul de controlare și reglementare a numeroaselor dansuri dionisiace prezente În Egipt, formulat de Ptolomeu al IV-lea prin cunoscutul edict care ni s-a transmis În Pap. BGU 1211 (cca 215-205 Î
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
așezat fiecare lucru în contextul său potrivit putem începe să înțelegem ceea ce vrea să ne transmită Biblia. Trebuie să învățăm să punem întrebări corecte pentru a primi răspunsuri corecte. După aceea, firește, putem „actualiza” mesajul său. Ar fi o iluzie primejdioasă, și chiar aceasta este iluzia fundamentalismului, să credem că limbajul Bibliei este o „limbă” contemporană și că, de exemplu, cuvintele și imaginile au aceeași semnificație. Chiar și modurile de a scrie și de a povesti sunt diferite și, pentru a
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
primejdiei, iar cel care nu cunoaște frica nu cunoaște, deopotrivă, curajul. Căci a avea curaj înseamnă a ști ce este frica - și a te hotărî. Frica autentică este un instinct negociabil la nivelul libertății. Pentru că face parte din economia hotărârii primejdioase și a curajului, pentru că se naște odată cu ele, ea devine frică liberă. Frica liberă este frică învinsă și de aceea, în mod esențial, curaj. Pe măsură ce frica se desfășoară și crește în desfășurarea ei, eu mă adun în mine. Așteptând deznodământul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
un articol din 1890 intitulat Cursurile de admirație reciprocă, scris cu o candoare dezarmantă, fără eufemisme, pentru că "ipocrizia nu duce la nimic bun, iar eufemismele nu ascund nimic". Au urmat contra-atacurile. Iorga a replicat printr-o serie de articole: "Opiniile primejdioase ale unui rău patriot"131. Era ceva tipic pentru "superioritatea" jurnalistică a lui Iorga. Începuse bătălia. Metamorfozarea unui istoric și critic literar într-un polemist fără teamă era deja un fapt împlinit. A continuat să predea, dobîndind sprijinul studenților. România
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și chiar a unor critici din interiorul partidului. Biroul Politic le-a ignorat cu tenacitate. Însă acum, pentru prima dată, est-germanii aveau posibilitatea să aleagă. Nu mai erau nevoiți să accepte statu-quo-ul, să riște arestul sau să Încerce o evadare primejdioasă spre Vest. Pe 2 mai 1989, În cadrul procesului de relaxare a controlului asupra libertății de mișcare și expresie În Ungaria, autoritățile din Budapesta au eliminat gardul electrificat ce se Întindea de-a lungul frontierei vestice a țării, deși, În mod
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
studiu introductiv, Unele puține asupra liricei și epicei române poporale și clasice, autorul afirmă că o literatură națională trebuie să-și afle resursele în cercetarea trecutului și a tradițiilor populare. Pentru o cultură în formare, susține el, influențele străine sunt primejdioase. A scris și câteva articole în care discută folclorul medical sau unele formule specifice liricii populare. Aparatul critic, în care recurge frecvent la comentariile despre poezia populară ale lui V. Alecsandri, la studiile istorice ale lui B. P. Hasdeu, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285946_a_287275]
-
propagandă, adică ideea că scriitorul nu este descoperitorul, ci propagatorul persuasiv al adevărului. Termenul "propagandă" este foarte labil și are nevoie de o examinare mai atentă, în S. U.A., în limbaj comun, acest termen nu e folosit decât în legătură cu teorii considerate primejdioase și răspândite de oameni în care nu avem încredere. Cuvântul implică intenție, calcul și se aplică de obicei unor doctrine sau programe anumite, relativ îngrădite.*13 Limitând astfel sensul termenului, am putea spune că unele opere de iartă (de tip
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
plutonică era îmbânzită, temperată de spiritul cartezian, clasicizant al lui Titu Maiorescu interesat de caracterul pedagogic, socializant, tranzitiv al imagologiei eminesciene, de îmblânzirea unui High Romanticism în care devenea sesizabilă individualizarea radicală a expresiei poetice cu un rapel vertiginos și primejdios către propria interioritate incandescentă. În Visul Chimeric, pe filiera durandiană a antropologiei imaginarului, coroborată cu analiza figurilor imaginarului la Bachelard și cu arhetipologia jungiană, Mircea Cărtărescu sesiza dualitatea ca pe un clivaj insuportabil, o schizoidie dureroasă încifrată în imaginarul eminescian
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]