21,274 matches
-
a făcut să comită atîtea greșeli, să creadă că e mai bine să se amestece cu lumea, să renunțe la singurătate. Cînd a renunțat la singurătatea sa, oh, ce singurătate, domnule Popianu, princiară, înnăscută, nu dobîndită, cum este a noastră, prințul a devenit o jucărie a sorții o nefericită marionetă ale cărei sfori erau în mult prea multe mîini. Dar să lăsăm... ce-ai făcut dumneata a fost genial și atunci mi-am dat seama că destinul nostru este comun. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
încă de la venirea ei în Vladia K. F. nu era decît o femeie pripășită, venită de unde și-a înțărcat dracul copiii, de o sărăcie evidentă, cum se spunea, cu o cămașă ruptă-n gît, o însoțitoare aproape inutilă a logodnicii prințului Pangratty. Iar acum, dintr-o dată, își dădea seama că domnișoara K.F. e o adevărată stăpînă, poate chiar stăpîna adevărată din Vila Katerina, de o inteligență ucigătoare, cu o minte instruită și o hotărîre în suflet care inspira respect și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
propun să cîștige ceva în plus ori să-și ia tălpășița din Vladia. Cam astea ar fi cele mai obișnuite idealuri triviale aici. Ah, de cînd cu venirea lui Pangratty a mai apărut ceva, să fie invitați la prînz de către prinț. Dar asta face parte nu din idealurile Vladiei, ci din primejdiile mortale apărute între timp. Trebuia să-i scoatem din bălăcăreala asta, domnule Popianu. Să-i scoatem de urechi, cu picioare în dos, dacă nu vor de bunăvoie." Dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o înșelătoare. "Ei, ce spui domnule Popianu, accepți?" S-a uitat atunci cu multă atenție la domnișoara K.F. Nu mai semăna deloc cu guvernanta pe care o știuse, timidă și cumva cam prostuță, care se ținea ca o umbră după prinț și ca o mamă în preajma răposatei Sofie. Era o adevărată stăpînă, avea o lumină aurie pe chip și respira profund ridicîndu-și pieptul. "Să spunem că accept. Accept o alianță cu dumneavoastră, deși niciodată forța ordinii nu trebuie să se alieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
neliniște, a observat asta din licărirea ochilor ei albaștri, a strîns din buzele și așa subțiri, pînă cînd au devenit tăioase ca lama unui cuțit, și-a frămîntat cîteva secunde palmele în poală și apoi i-a spus: "Vreau ca prințul să nu mai pășească niciodată, înțelegeți, niciodată în Vladia. Și mai vreau ca orice s-ar auzi despre mine în tîrg să nu fie contrazis ori comentat de dumneavoastră, domnule adjutant." Era uimit. La așa ceva nu se așteptase. Dorința domnișoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în tîrg să nu fie contrazis ori comentat de dumneavoastră, domnule adjutant." Era uimit. La așa ceva nu se așteptase. Dorința domnișoarei K. F. venea împotriva a tot ce se petrecuse pînă atunci în fiecare vară și toamnă la Vladia. Venirea prințului era într-un fel ca revărsarea anuală a Nilului, aducea prosperitate, veselie și încredere în Vladia. Dacă el îl făcuse să plece, într-un fel era pentru că prințul încălcase obiceiul, rămăsese și iarna. Era de părerea, ce vorbea!, avea convingerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se petrecuse pînă atunci în fiecare vară și toamnă la Vladia. Venirea prințului era într-un fel ca revărsarea anuală a Nilului, aducea prosperitate, veselie și încredere în Vladia. Dacă el îl făcuse să plece, într-un fel era pentru că prințul încălcase obiceiul, rămăsese și iarna. Era de părerea, ce vorbea!, avea convingerea că tot ce este mult, ce este prea mult este dușmanul normalității, iar el era omul pus să se îngrijească de păstrarea normalității. Iar, pe lîngă toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
încălcase obiceiul, rămăsese și iarna. Era de părerea, ce vorbea!, avea convingerea că tot ce este mult, ce este prea mult este dușmanul normalității, iar el era omul pus să se îngrijească de păstrarea normalității. Iar, pe lîngă toate acestea, prințul nu aparținea doar Vladiei. El venea pentru cîtva timp în așezare de undeva și apoi se-întorcea tot acolo, undeva. Asta, era la mintea cocoșului, presupunea tot felul de relații, legături, complicații. Șerban Pangratty era obligat să facă politică, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cocoșului, presupunea tot felul de relații, legături, complicații. Șerban Pangratty era obligat să facă politică, nu că ar fi fost preocupat ori pasionat, dar, prin starea lui, trebuia să facă. Iar el cam mirosise ce fel de politică putea face prințul asemenea felului său de a fi năzuroasă, fantezistă, la marginea lucrurilor permise. Un aviator nu poate trăi decît "în margine", este mereu tentat de a împinge cît mai mult această margine a îngăduinței naturale ori omenești. Iar el, Radul Popianu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
necunoscutul", cum chiar Pangratty spusese într-un moment de exaltare. Momente din astea erau destule, Hariton nu se zgîrcea, nu era leneș, aducea la Vilă tot felul de butelii și sticle prăfuite, căutîndu-i cu privirea aprobarea, deși se silea pentru prinț, știa prea bine cine e cu adevărat autoritatea acolo, în Vladia. El încuviința, mai golea cîte un păhăruț, era al naibii de bun vinul vechi, vinul uitat prin cotloanele Cramei, dar niciodată nu se lăsa cuprins de molipsitoarea exaltare a prințului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pentru prinț, știa prea bine cine e cu adevărat autoritatea acolo, în Vladia. El încuviința, mai golea cîte un păhăruț, era al naibii de bun vinul vechi, vinul uitat prin cotloanele Cramei, dar niciodată nu se lăsa cuprins de molipsitoarea exaltare a prințului care istorisea tot felul de năzbîtii, adevărate sau inventate, oricum, dacă le-ai fi luat în serios ți-ai fi dat seama că toate nu puteau încape în viața, cîtă fusese pînă atunci, a lui Șerban Pangratty. Dar, dincolo de poveștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dat seama că toate nu puteau încape în viața, cîtă fusese pînă atunci, a lui Șerban Pangratty. Dar, dincolo de poveștile vînătorești ori aventurile zborului, ori cele cu femei, erau destule și din astea, Radul Popianu descoperea o atracție permanentă a prințului către tot felul de anarhiști, socialiști, nihiliști, cărvunari mai vechi și mai noi, tot felul de inși care nu dădeau doi bani pe viața lor. O regulă de fier în meseria lui era că oamenii care nu țin la viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu țin la viața lor sînt cei mai primejdioși, deoarece nu dau doi bani nici pe viața altora. Cît de valoarea pe care ar avea-o regulile cuviinței, ale disciplinei, ehei, despre asta nici nu mai putea fi vorba. Or, prințul nu era chiar dintre aceia care nu dau doi bani pe viața lor, dovadă era că din toate încurcăturile sale ieșise viu pînă la urmă, dacă tot a ajuns în Vladia să le istorisească, și dacă a scăpat, înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
istorisească, și dacă a scăpat, înseamnă că s-a străduit să scape. Că își caută necazul cu lumînarea, asta era de înțeles, nu pentru oricine, dar pentru un vulpoi bătrîn ca Radul Popianu da, era din cauza sufletului său de copil. Prințul rămăsese un copil, un nevîrstnic, cu toate că arăta și putea fi un bărbat în toată firea, dar înlăuntrul sufletului său rămăsese necopt. Și se juca cu moartea cum se joacă un copil cu focul neștiind. Simțind o atracție nemaipomenită să probeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
înlăuntrul sufletului său rămăsese necopt. Și se juca cu moartea cum se joacă un copil cu focul neștiind. Simțind o atracție nemaipomenită să probeze cu mîna lui dacă e adevărat sau nu ce i s-a spus. Cam așa era prințul, dar prea lunga apropiere, prea deasa întâlnire cu primejdia te poate face nepăsător la ea și încetul cu încetul omul poate să devină, așa, el însuși o primejdie. Ca doctorii care stau în preajma suferindului și din prea multă rîvnă ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu știe, ci cu seninătate se apropie de el, cu seninătate și încredere, tocmai spre a fi feriți de boală, atunci nu mai există scăpare! Din această pricină, Radul Popianu a vegheat mereu, cu ochiul treaz și mintea limpede asupra prințului Pangratty și a intervenit atunci cînd riscul a devenit prea mare. Că prințul vine și pleacă e minunat. E folositor, e o binefacere. Dar dacă vine și nu mai pleacă, atunci lucrurile se schimbă în contrarul lor. Dacă nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tocmai spre a fi feriți de boală, atunci nu mai există scăpare! Din această pricină, Radul Popianu a vegheat mereu, cu ochiul treaz și mintea limpede asupra prințului Pangratty și a intervenit atunci cînd riscul a devenit prea mare. Că prințul vine și pleacă e minunat. E folositor, e o binefacere. Dar dacă vine și nu mai pleacă, atunci lucrurile se schimbă în contrarul lor. Dacă nu mai pleacă, înseamnă că este ceva care îl face să rămînă, ceva necunoscut lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
putea fi o primejdie îngrozitoare pentru liniștea, deci fericirea, Vladiei, pentru că un zurbagiu într-o lume mare abia este băgat în seamă, dar într-o lume mică acoperă totul. Și de aceea a chibzuit și a pus la cale plecarea prințului din Vladia într-un fel care l-a încîntat chiar pe Pangratty. În fond, i-a vorbit pe limba lui de om al norocului și al întîmplării. Au jucat cinstit la "loteria vieții" și Prințul a pierdut. Un cavaler știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a pus la cale plecarea prințului din Vladia într-un fel care l-a încîntat chiar pe Pangratty. În fond, i-a vorbit pe limba lui de om al norocului și al întîmplării. Au jucat cinstit la "loteria vieții" și Prințul a pierdut. Un cavaler știe să și piardă. Așa că și-a făcut frumușel bagajele și a zburat de la o zi la alta fără să dea prilejuri la suspine, regrete. A șters-o englezește, lăsînd Vladia să-și vadă în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
A tușit ușurel, era cel mai convenabil semn că este foarte serios în ceea ce spune și înainte de a se ridica i-a zis: "Domnișoară, aveți cuvîntul meu că voi face, cum s-ar zice, și pe dracu-n patru ca prințul Șerban Pangratty să nu mai calce în Vladia. Puteți fi sigură că aveți în mine un aliat de nădejde. În definitiv, avem aceleași interese..." Domnișoara K.F. a strîns ușor din pleoape, albastrul ochilor devenise cenușiu și mustrător, a lungit cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din pleoape, albastrul ochilor devenise cenușiu și mustrător, a lungit cît a putut gestul cu care îi întindea mîna să i-o sărute, peste măsuță, ceea ce nu se făcea, "idealuri, domnule Popianu, idealuri..." * N-a trebuit să facă nimic pentru ca prințul să nu mai vină în Vladia. N-a venit nici în vara care a urmat, nici în celelalte, cinci ani la rînd au trecut fără nici un eveniment. Desigur, o dată cu apropierea toamnei se simțea pe ulițe, în case, prin vii un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
apropierea toamnei se simțea pe ulițe, în case, prin vii un fel de freamăt, fără să-și dea seama de ce, oamenii se simțeau îngrijorați, o tulburare, plăcută ce-i drept, le atingea inima, era presimțirea momentului cînd trebuia să apară prințul, bîzîind cu motorașul pe deasupra așezării, dar atît. Radul Popianu își făcuse un plan secret, planul " A", pe care urma să-l pună în aplicare în cazul cînd prințul ar fi apărut la orizont. Nu era cine știe ce, dar se chema că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-i drept, le atingea inima, era presimțirea momentului cînd trebuia să apară prințul, bîzîind cu motorașul pe deasupra așezării, dar atît. Radul Popianu își făcuse un plan secret, planul " A", pe care urma să-l pună în aplicare în cazul cînd prințul ar fi apărut la orizont. Nu era cine știe ce, dar se chema că era o măsură de protecție a așezării, era felul său de a se ține de cuvînt față de promisiunea făcută domnișoarei K.F. În primul rînd era hotărît să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
face, scaieții sînt semănați de vînt, nu de om, după o regulă a cerului, nu după cum voia mintea cuiva. În privința venirii cu avionul era aproape liniștit. Mai rămînea celălalt drum, drumul de care dinspre Comana, cu toate că nu era în firea prințului, nu i se potrivea deloc, singura dată cînd venise așa în Vladia fusese atunci cînd o adusese pe răposata domnișoară Sofie și venise pe drum numai și numai din cauza ei, cu toate acestea trebuia să fie prevăzător. De aceea îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de posibilități prin care un om să fie împiedicat să facă ceea ce dorește. Un punct forte în acest plan îl constituia desigur legătura cu Leonard, care, mutat așa după cum dorise la București, putea afla, una-două, ce dorea și ce voia prințul în legătură cu Vladia. Nu avea altă adresă a lui Leonard Bîlbîie decît aceea, a firmei Mott. I-a scris de vreo trei ori și deși n-a primit nici un răspuns, n-a primit nici scrisorile îndărăt. Din cauza asta era destul de liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]