2,775 matches
-
știm că acesta nu putea să existe în mod contingent 228. Necesitatea lui Dumnezeu îi aparține acestuia în mod distinctiv, nimic altceva nu are o astfel de necesitate ultimă. Existența lui Dumnezeu, singura printre existențele individuale, reprezintă un adevăr a priori, iar celelalte adevăruri ale existențelor individuale nu sunt a priori. Leibniz susține că pentru Dumnezeu, toate adevărurile sunt eterne și a priori. Dar astfel, claritatea și punctul de plecare a lui Leibniz sunt pierdute. Pentru a favoriza adevărul a priori
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
228. Necesitatea lui Dumnezeu îi aparține acestuia în mod distinctiv, nimic altceva nu are o astfel de necesitate ultimă. Existența lui Dumnezeu, singura printre existențele individuale, reprezintă un adevăr a priori, iar celelalte adevăruri ale existențelor individuale nu sunt a priori. Leibniz susține că pentru Dumnezeu, toate adevărurile sunt eterne și a priori. Dar astfel, claritatea și punctul de plecare a lui Leibniz sunt pierdute. Pentru a favoriza adevărul a priori al teismului, înseamnă de fapt a nu favoriza adevărul a
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
nu are o astfel de necesitate ultimă. Existența lui Dumnezeu, singura printre existențele individuale, reprezintă un adevăr a priori, iar celelalte adevăruri ale existențelor individuale nu sunt a priori. Leibniz susține că pentru Dumnezeu, toate adevărurile sunt eterne și a priori. Dar astfel, claritatea și punctul de plecare a lui Leibniz sunt pierdute. Pentru a favoriza adevărul a priori al teismului, înseamnă de fapt a nu favoriza adevărul a priori al lucrurilor în general. Din perspectiva lui Hartshorne, Spinoza și chiar
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
priori, iar celelalte adevăruri ale existențelor individuale nu sunt a priori. Leibniz susține că pentru Dumnezeu, toate adevărurile sunt eterne și a priori. Dar astfel, claritatea și punctul de plecare a lui Leibniz sunt pierdute. Pentru a favoriza adevărul a priori al teismului, înseamnă de fapt a nu favoriza adevărul a priori al lucrurilor în general. Din perspectiva lui Hartshorne, Spinoza și chiar Anselm au persistat în această eroare de a considera că în Dumnezeu toate adevărurile sunt conținute în mod
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Leibniz susține că pentru Dumnezeu, toate adevărurile sunt eterne și a priori. Dar astfel, claritatea și punctul de plecare a lui Leibniz sunt pierdute. Pentru a favoriza adevărul a priori al teismului, înseamnă de fapt a nu favoriza adevărul a priori al lucrurilor în general. Din perspectiva lui Hartshorne, Spinoza și chiar Anselm au persistat în această eroare de a considera că în Dumnezeu toate adevărurile sunt conținute în mod nesfârșit într-o viziune a priori asupra esenței Divine 229. În
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
a nu favoriza adevărul a priori al lucrurilor în general. Din perspectiva lui Hartshorne, Spinoza și chiar Anselm au persistat în această eroare de a considera că în Dumnezeu toate adevărurile sunt conținute în mod nesfârșit într-o viziune a priori asupra esenței Divine 229. În cazul ideii de Dumnezeu, din această idee (dacă-l considerăm pe Dumnezeu drept acel ceva decât carenimic mai mare nu poate fi gândit) decurge existența sa, astfel existența este privită ca o perfecțiune și prin
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
de contradicție cel puțin una dintre premise trebuie negată. Negarea lui (1) și (2) constituie pozitivismul, iar negarea lui (3) ar conduce spre o ființă perfectă care există în mod contingent o afirmație contradictorie. Negarea lui (4) reprezintă teism a priori. Premisele (1) și (2) sunt postulate teiste semnificative, iar premisa (3) este un postulat metafizic semnificativ 344. O existență care este deductibilă dintr-o definiție abstractă trebuie ea însăși să fie abstractă. Prin urmare, avem două soluții: ori realitatea lui
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
de alte antinomii care critică ideea clasică a perfecțiunii și se respinge baza principală a îndoielii asupra posibilității logice a perfecțiunii 372. Construcția lui Anselm "acel ceva decât care nimic mai mare nu poate fi gândit" este în întregime a priori, nu se referă la nimic empiric, ci doar la ceva ce poate fi conceput prin termeni abstracți. Un argument a priori trebuie să înceapă cu o definiție care nu este empirică. Se poate spune că formula lui Anselm, poate să
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
372. Construcția lui Anselm "acel ceva decât care nimic mai mare nu poate fi gândit" este în întregime a priori, nu se referă la nimic empiric, ci doar la ceva ce poate fi conceput prin termeni abstracți. Un argument a priori trebuie să înceapă cu o definiție care nu este empirică. Se poate spune că formula lui Anselm, poate să însemne: a) nu poate fi gândit nici un individ mai mare decât Dumnezeu; b) nici măcar Dumnezeu însuși în orice stare ce poate
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
prin propria-i natură și care să nu fie dependentă de nimic altceva. Dacă Sfântul Anselm a încercat să extragă existența lui Dumnezeu chiar din conceptul său, Findlay a încercat să extragă non-existența lui Dumnezeu din același concept. Argumentul a priori a lui Findlay în favoarea ateismului este redat astfel: 1) Ceva poate fi numit Dumnezeu dacă și numai dacă este un obiect adecvat al atitudinii religioase; 2) Dacă ceva este un obiect adecvat al atitudinii religioase, atunci există cu necesitate; 3
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
privind existența lui Dumnezeu sunt numeroase și fiecare dintre ele se prezintă în diferite variante. Argumentul ontologic arată că putem deduce existența lui Dumnezeu pe baza definiției lui Dumnezeu. Argumentul ontologic este unic prin faptul că este în întregime a priori este în întregime conceptual, fără a depinde în vre-un fel de observația empirică. Argumentul ontologic încearcă să arate că înțelegerea conceptului de Dumnezeu este suficientă pentru a înțelege că Dumnezeu există. În timp ce argumentele a posteriori pot fi respinse plecând
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
face distincție între diferitele tipuri de argumente cu privire la existența lui Dumnezeu, considerând că acestea sunt în număr de trei: două argumente a posteriori, care au ca punct de plecare experiența nedeterminată: cel cosmologic și cel fizico-teologic, și un argument a priori, care face abstracție de orice experiență, cel ontologic. Vezi Immanuel Kant, Critica rațiunii pure, traducere de Nicolae Bagdasar și Elena Moisuc, Editura IRI, București, 1998 p. 455. 121 Critica pe care o aduce Kant argumentului ontologic se găsește concentrată în
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
contextului de către destinatar, nu numai la o interpretare semantică, la cunoștințele sale de limbă. În ambele cazuri, destinatarul nu este pasiv: el trebuie să definească contextul din care va extrage informațiile de care are nevoie pentru a interpreta enunțul. A priori nu există niciodată o singură interpretare posibilă a unui enunț și trebuie să explicăm procedurile prin care destinatarul ajunge la cea mai probabilă dintre ele, cea pe care trebuie s-o prefere într-un anumit context. Plecînd de la aceasta, putem
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
trebuie să știm, de asemenea, că există emisiuni în care unii experți (veterinari, de exemplu) dau sfaturi la telefon; în lipsa informațiilor respective, n-am ști despre ce "corespondent" este vorba. Al doilea scenariu permite înțelegerea relației de opoziție ("dar..."), a priori enigmatică, între a fi invitat la un pahar și a se descrie folosind trăsăturile celei mai bune prietene; în scenariul flirtului, un bărbat invită o femeie să iasă la un pahar ca preludiu la o acțiune de seducere. Pe de
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
și desfășurarea campionatului din Franța în 1993. Astfel, în cea de-a doua frază: Antibezul cere pasă de la Sretenovic, depășește blocajul făcut de Bonato și se năpustește spre Adams. Ibid. desemnarea "antibezul", dacă presupunem că textul este coerent, poate a priori să reia "Adams" la fel de bine ca și "Carter": pe plan strict lingvistic nimic nu ne ajută să ne decidem. Pentru ca lectura să fie ușoară, trebuie ca lectorul să cunoască componența celor două echipe și prenumele fiecărui jucător (în caz contrar
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
scrisoare personală (scenografie) care se prezintă la rîndul său sub forma unei discuții în familie (scenă validată). Dar relațiile între aceste diferite scene se pot dovedi a fi potențial conflictuale. Astfel, scena generică a programului electoral nu se potrivește a priori cu cea a unei corespondențe private; cît despre scena validată a discuției în familie, ea constituie o interacțiune vie între mai mulți enunțiatori, în timp ce un program electoral și o scrisoare presupun enunțări monologale (= în care nu există decît un singur
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
care reiese o concluzie fără drept de apel: munca este obositoare. Fapt pe care îl bănuiam puțin. Iată-ne deci confirmată această intuiție majoră. Pierre Georges, Le Monde, 18 octombrie 1997 cititorul care începe să-l citească nu are a priori nici un motiv ca să considere prima frază ironică. Diverse indicii îl vor îndrepta către o altă cale: perifraza oarecum pedantă "populația truditoare", discordanța între emfaza din "concluzie fără drept de apel" sau din "intuiție majoră" și platitudinea enunțului central: "munca este
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
alți candidați la aceste desemnări. Problema este că asemenea proprietăți nu sînt întotdeauna suficiente pentru a izola un individ: pentru o desemnare cum ar fi "capitala țării", descrierea pare a fi destul de precisă pentru a izola referentul convenabil, dar a priori există mai mulți indivizi care au proprietatea de "a fi antibez" și a fortiori cea de "a fi minge". Va trebui deci ca respectivul co-enunțiator să mobilizeze resurse suplimentare pentru a izola referentul vizat de enunțiator, și pentru aceasta el
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
nu va mai fi "antibezul", ci "manezul"), dar va rămîne întotdeauna "Carter". Inconvenientele substantivului propriu Concurența dintre substantivele proprii și descrierile cu articol hotărît în desemnarea unor referenți individuali nu privește decît un ansamblu foarte redus de referenți. Dacă, a priori, orice ființă poate face obiectul unei descrieri cu articol hotărît ("frunza care cade în acest moment din stejar", "mingea din meciul Pau-Antibe" etc.), numai unui număr foarte mic de referenți le este atribuit un substantiv propriu. Într-adevăr, nu dăm
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
împărtășește exact aceleași experiențe ca și celălalt, el va fi incapabil să identifice referentul corespunzător unor substantive proprii: dacă numesc "Ektra" piciorul stîng al scaunului meu, există puține șanse pentru ca un posibil co-enunțiator să știe ce desemnez prin aceasta. A priori, munca co-enunțiatorului este, în funcție de punctul de vedere, mai mult sau mai puțin dificilă în cazul substantivelor proprii decît în cazul descrierilor cu articol hotărît: - mai ușoară, pentru că substantivul propriu vizează direct referentul său: a face referire cu ajutorul expresiei "Antibezul" este
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
de marcă, este un substantiv propriu ("Clio", "Polo") care se distinge de cel ce desemnează ființe umane, mărci sau opere de artă (titluri de tablouri, de romane...) prin faptul că el nu desemnează un individ unic, ci un număr a priori nelimitat de mărfuri identice. Nu toate produsele sînt lipsite de nume: parfumurile și mașinile, de exemplu, au unul, dar nu și legumele, care sînt dificil de individualizat, sînt efemere și nu beneficiază de privilegiul rarității. 2. Numele de categorie Mai
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
și el la calitățile pe care produsul le conferă tenului: neted și mat. Desemnări deturnate Deturnarea unităților lexicale existente poate afecta atît cuvinte din lexic, cît și substantive proprii. Să numești "Trésor"63 un parfum al mărcii Lancôme înseamnă, a priori, să operezi o operație metaforică și să transferi produsului anumite trăsături semantice ale unității lexicale, în special trăsătura "prețios". Dar numai studiul textelor publicitare permite identificarea trăsăturilor pe care discursul le-a ales efectiv să le pună în evidență. Un
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
rîndurile care preced, găsim astfel paranteza "trebuie s-o spunem!" sau prezentativul "iată-l". Este un mod de exprimare caracteristic unei scenografii care seamănă în multe privințe cu cea a cotidianului Libération și în care se amestecă registre discursive a priori foarte îndepărtate unele de altele: oralitatea conversației și stilul scris, prezența și absența deicticelor, amestecul de registre lexicale. Astfel, în textul nostru, expresia ușor familiară "să-și asigure bătrînețea" contrastează cu expresia pretențioasă "iredentism încăpățînat". O asemenea scenografie merge mînă
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
M.D: National Institute on Drug Abuse, pp. 142-147, pp. 327-413. Peluso, E., Peluso, L.S. (1988), Women and Drugs: Getting Hooked and Getting Clean, Compcare Publishers, Minneapolis MN. Perez, C., Trujols, J., Ribalta, E., Casas, M. (1997), "Cocaine use immediately prior to entry in an inpatient heroin detoxification unit as a predictor of discharges against medical advice", în American Journal of Drug Alcohol Abuse, 23, pp. 267-279. Peterson, S., Peto, V., Rayner, M., Leal, J., Luengo-Gernandez, R., and Gray, A. (2005
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
cea mai îndrăzneață”. Prin urmare, un fel de cenzură misterioasă aplicată fanteziei creatoare a artistului, pe care o călăuzește independent de voința acestuia. Nemulțumit de această explicație, Jung adaugă că inconștientul colectiv trebuie să-1 înțelegem ca pe niște „idei a priori, a căror existență e totuși imposibil de demonstrat”. Atunci cum luăm cunoștință de ele? Iată cum: „Aceste idei nu apar decât în materia formată, ca principii regulatoare ale formării ei, ceea ce înseamnă că noi nu putem să reconstruim modelele primitive
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]