3,372 matches
-
unul din plasele tale pentru haine, Mick. Acum! Și încetișor. Mickey zise: — Davey, o să tragă. Fă-o! Davey Goldman traversă câmpul vizual al lui Buzz și le spuse mexicanilor ceva cu voce joasă, în spaniolă. Buzz prinse cu coada ochiului priveliștea pungilor de hârtie și a teancurilor de verzișori, care erau puse într-o plasă mare, cu fermoar din pânză cafenie, cu dungi roșii și cu chipul lui Mickey Cohen imprimat pe el. Mickey zise: — Dacă o trimiți pe Audrey înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Său." 31. Grozav lucru este să cazi în mîinile Dumnezeului cel viu! 32. Aduceți-vă aminte de zilele de la început, cînd, după ce ați fost luminați, ați dus o mare luptă de suferințe: 33. pe de o parte, erați puși ca priveliște în mijlocul ocărilor și necazurilor, și pe de alta, v-ați făcut părtași cu aceia care aveau aceeași soartă ca voi. 34. În adevăr, ați avut milă de cei din temniță și ați primit cu bucurie răpirea averilor voastre, ca unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
cei ce l-au auzit, au cerut să nu li se mai vorbească, 20. (pentru că nu puteau suferi porunca aceasta: "Chiar un dobitoc dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre, sau străpuns cu săgeata." 21. Și priveliștea aceea era așa de înfricoșătoare, încît Moise a zis: "Sunt îngrozit și tremur!"). 22. Ci v-ați apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului cel viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, 23. de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
în plină eflorescentă, ceea ce făcea mai vizibil necazul lor, amestecul de putregai al corolelor bolnave cu frăgezimea celor care îmboboceau. Seceta îngălbenise gazonul; pe aleea căreia nu i se împrospătase nisipul era puțin noroi, de-a lungul moșiei întregi, o priveliște de incurie a holdelor totuși bune. Porțile închise ermetic și o stație lungă până când vizitiul să se trudească singur ca să poată asigura intrarea, pe când, tăcute și serioase, Mini și Lina țineau hățurile. Mini nu refuzase să însoțească pe Lina, amica
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Locuitori ai Cetăței vii, sosiți de pretutindeni, încetățeniți acolo pentru un motiv sau altul. .. Necunoscuți cu povestea lor oarecare, ca și cei cu poveste cunoscută. . . Ei, sau semeni ai lor, învăluiți acum în ploaia care despărțea pe Mini de limpezimea priveliștei de afară. - Să nu deschizi Elenei vorba despre Mika-Le, o rugă Nory. - Ce mai face Mika-Le? - Ce să facă! Același lucru. . . Nerozii! Mini crezu că face aluzie la scena teribilă, provocată la Hallipi de mica adulterină, prin ultima scrisoare. - Elena
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
luceferi și chiar Luna, pentru a le oferi iubitei mele. Dar nu degeaba: pentru o stea, un sărut; pentru un luceafăr, două sărutări, iar dacă în plasă se va prinde și luna, o voi cere de soție. Îmbătat de vraja priveliștii nocturne am ațipit. Nu știu cât am dormit, dar când am deschis ochii, ia astrele de unde nu-s. Lumina roșietică a zorilor de zi îmi mângâia pleoapele împovărate de dulceața somnului... Și totuși, ca să cuceresc inima iubitei trebuie ca și în noaptea
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
de femeie, dar lui Pran nu i se dă voie s-o ia în direcția aceea. Este împins pe alte câteva scări, care ajung într-un turn sub bolta cerului, unde este întâmpinat de un vânt rece și de o priveliște a dealurilor care-i taie răsuflarea. Pagină separată Khwaja-sara, hijra șef din Fatehpur, stă sub umbrar și privește peste parapetul trandafiriu al palatului, în jos, spre câmpurile uscate acum, iarna. Un chip ofilit, ridat, înfășurat într-un sari decorat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în timp ce vorbește. Recită versuri pline de tristețe unul după altul, iar Khwaja-sara murmură a aprobare: — E un poet excepțional, îi spune în șoaptă. Pran studiază grupul de nobili. Cu rafinamentul lor, cu trăsăturile lor aspre și statura mândră, alcătuiesc o priveliște impresionantă. Involuntar, Pran își duce mâna în dreptul feței, parcă pentru a-și mângâia o mustață imaginară, falnică. Cum oare s-a-ntâmplat să-mi piară pașii din grădină Să cad într-o capcană fără un vreasc lumină? — Iar acolo, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
toate celelalte în plus, și dacă vor să-i dea de lucru, ar trebui să-l facă să iasă afară, să se bată. În curte, după ce i-au turnat o găleată cu apă de râu în cap, Short este o priveliște jalnică, are privirea lăptoasă, fără direcție, pielea lui pare un câmp de bătaie alcătuit din vene sparte și mușcături de insecte. Este tânăr, nu cu mult mai mare ca Jonathan, dar băutura și frigurile l-au ruinat complet. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
minute. Progresul! mormăi ca o sudalmă. Și Barbara invoca progresul, deși n-o interesa decât standingul... Altă iluzie, de vreme ce te scoate din minți și te duce de râpă. Apăsă distrat pe butonul care comanda vizibilitatea carcasei. Înaintea lui se deschise priveliștea exaltantă a unei estacade brăzdate de mii de aeroglisoare, dar totul îl lăsa acum rece, ba chiar îi provoca un fel de greață. De altminteri, regulamentul circulației pe benzile ultrarapide recomanda celor cu nervii slăbiți să nu privească traiectoriile bolizilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
-vă împărățind fără noi! Și măcar de ați împărăți cu adevărat, ca să putem împărăți și noi împreună cu voi! 9. Căci, parcă Dumnezeu a făcut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urmă, niște osîndiți la moarte; fiindcă am ajuns o priveliște pentru lume, îngeri și oameni. 10. Noi suntem nebuni pentru Hristos: voi, înțelepți în Hristos! Noi, slabi: voi, tari! Voi, puși în cinste: noi, disprețuiți! 11. Pînă în clipa aceasta suferim de foame și de sete, suntem goi, chinuiți, umblăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
să nu lăsăm muștele să se apropie. Dar noi suntem prea istoviți ca să ne ridicăm brațele. Călătorim spre nord, pe jos de-a lungul Marelui Canal, deoarece nu avem bani să închiriem o barcă. Picioarele-mi sunt acoperite de bășici. Priveliștea, de ambele laturi ale potecii, este sumbră. Apa din canal e puțin adâncă și e maronie de la mâl. Dincolo de el sunt dealuri golașe, care se întind milă după milă. Nu există decât foarte puține hanuri. Cele pe care le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mari. Cu fiecare cotitură, cărarea devine mai îngustă și treptele mai alunecoase. Eunucul-șef Shim ne zorește, și toate fetele încep să gâfâie. În momentul în care sunt convinsă că am ajuns într-o fundătură, se dezvăluie pe neașteptate o priveliște spectaculoasă. Mi se taie respirația în fața mării de acoperișuri aurii care se întinde brusc în fața mea. Pot vedea în depărtare masivele portaluri ale Orașului Interzis. — Aici unde vă aflați se numește Dealul Belvedere. Eunucul-șef Shim își pune mâinile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și inspiră adânc. E cel mai înalt loc din tot Pekingul. Vechii experți feng shui credeau că această zonă posedă cea mai mare energie vitală și spirite de vânt și apă. Fetelor, zăboviți o clipă pentru a ține minte această priveliște, căci cea mai mare parte dintre voi nu va mai avea niciodată șansa de a o vedea din nou. Avem noroc de o zi senină. Furtunile de nisip din deșertul Gobi se odihnesc. Urmărind direcția degetului eunucului-șef Shim, văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
într-adevăr dulci și desăvârșite. Ele sunt tot ce am și pe ele le iau cu mine. De îndată ce simt că palanchinul se deplasează constant, deschid o fantă în draperia din spate și privesc afară. Familia mea nu se mai vede. Priveliștea e inundată de praf și de gărzi de ceremonie. Pe neașteptate, îl zăresc pe Kuei Hsiang. Este încă în genunchi, cu capul lipit de pământ. Inima mă trădează și izbucnesc precum o lăută chinezească, ce se sparge în toiul cântecului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nu arată nici un fel de ospitalitate. Scuipă semințe de floarea-soarelui, își aruncă papucii și se urcă în pat. Desfăcându-și picioarele, se ghemuiesc deasupra ouălor ca două găini. Patroana pocnește iarăși din degete și fetele încep să-și legene fundul. Priveliștea e de un comic insuportabil și nu reușesc să-mi înăbuș dorința de a chicoti. Fann Sora cea Mare mă împunge cu cotul. Îmi cer scuze, însă nu mă pot controla. N-o să mai râzi când o să începi să exersezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cel mai frumos decor arhitectural din palatul meu. Lângă malul heleșteului sunt plantate flori de o culoare mai închisă. Pe măsură ce grădina urcă pe panta dealului, florile sunt din ce în ce mai deschise la culoare, creând iluzia unui peisaj care se estompează în depărtare. Priveliștea mă inspiră, fiind un exemplu nemaipomenit al minunățiilor pe care le poate oferi viața. La prânz cer să mi se facă mâncarea preferată, tăiței Jang-chou. Eu și An-te-hai sărbătorim ocazia ce mi se oferă. Scriu o poezie intitulată Tăițeii Jang-chou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
situat la nord-vest de Orașul Interzis, la optsprezece mile de Peking. Aici se află grădini în grădini, lacuri, pajiști, văi acoperite de ceață, pagode, temple și palate minunate. Ai putea colinda de la răsăritul până la apusul soarelui fără a vedea aceeași priveliște de două ori. Îmi ia ceva timp să-mi dau seama că Yuan Ming Yuan se întinde pe douăzeci de mile! Grădinile principale au fost construite de împăratul Kang His, în 1709. Există o poveste despre felul în care Kang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de timp. Chien Lung, bunicul lui Hsien Feng, a construit Jehol în secolul al XVIII-lea. Palatul se înalță azi ca o femeie frumoasă îmbătrânită, al cărei machiaj s-a întins. Am auzit atât de multe despre locul ăsta, că priveliștea îmi este deja familiară. Jehol este, într-o mai mare măsură decât Orașul Interzis, o operă a naturii. De-a lungul anilor, copacii și tufișurile au crescut înghesuite unele în altele. Iedera s-a întins pe toate zidurile și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
țepene și picioarele înghețate. Soarele nu strălucește deloc. Eu și Nuharoo suntem îmbrăcate în tradiționalele haine albe de doliu. Gâturile noastre sunt expuse aerului rece, și praful purtat de vânt ne irită pielea. Nuharoo de-abia așteaptă să se întoarcă. Priveliștea mă emoționează. Hsien Feng se va odihni cu strămoșii săi. Mormântul său se află într-unul dintre cele două complexe funerare, unul aflat la est și celălalt la vest de Peking. Se cuibărește în munți, înconjurat de pini înalți. Drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe-o masă la gură. În chip obișnuit stigmatizați de către învățătorul lor, șapte copii se ridicaseră în picioare: niciunul nu știa să scrie. Dealtfel chiar cea mai bună școlăriță de abia putea silabisi. Ce mă ului cu adevărat însă fu priveliștea celor trîntiți la podea care, în genunchi și-n coate, se zgîiau, răsucindu-și privirile la mine. Am dictat rar cuvintele, pășind printre mîini și picioare pînă la poponetele care. absent, ședea în bancă cu coatele îndoite la spate: n-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
azvârlit-o la câini. Privit de afară, trebuie să fi fost un spectacol al naibii de pasionant: Oaie, cu mutra lui de urangutan roșcaliu, suduind de unul singur și lovind cu sălbăticie În camionul ce zăcea cu roțile În sus. De asemenea priveliște trebuie să se fi bucurat Directorul, care Își revenise și Încerca să-l potolească pe turbat. Înăuntru, În șanț, Îngrădiți de obloane, Dumnezeiașul ori cine rânduise Întâmplarea avea grijă În continuare de noi, cei patru prizonieri. În haosul rostogolirii, căzuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și leneși ai lui Florea Cucu creșteau precum caprele, cu tot soiul de verzituri și mai puțin cu grăunțe ori tărâțe. Cu câteva zile Înainte de Crăciun, stăpânul pleca de acasă când i se tăia porcul, căci el nu putea Îndura priveliștea uciderii animalului care atât de drag Îi devenise. Un an Întreg Îl alintase cu vorbe blânde, Îl scărpinase pe burtă, Îl trăsese de coadă, În joacă, Îi povestise Întâmplările de peste zi ori altele vechi, ca să-l Încunoștințeze de mersul lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
târâse până În mijlocul țarcului și-i sucise capul. Vițelul se prăbușise, mișcându-și Înspăimântat și cu disperare picioarele În aer. Rândașul se azvârlise peste el și-l ținea bine, ca pe o ibovnică nărăvașă. Veterinarul părea că se bucură de priveliște. Se uita zâmbind la omul cu minte puțină care se zbătea În murdăria de pe jos și icnea ca de nespusă trudă. „Nu-l legi mă, boule?!” se mirase vesel Veterinarul. „Adu mata niște sârmă, că eu m-am luat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În gerul cumplit și sticlos, zgomotele Închizătorului și cartușului care părăsea Încărcătorul și intra pe țeavă răsunau cu neînchipuită limpezime. Mi-am plimbat ochii peste câmpul de ciulini peste care zăpada Înghețată părea suprafața unei mări albe cu valurile Încremenite. Priveliște aproape nepământeană. Deși era noapte, albul zăpezii mă ajuta să văd până departe. Nările și pleoapele dădeau Întruna să nu se mai deschidă, lipite de ger. Am lăsat mănușile să cadă, am proptit degetul gros de la mâna dreaptă pe trăgaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]