5,783 matches
-
în principalele tipuri de discurs cognitiv istoric elaborate de om: magico ritualic, mitic, inițiatic, religios, filosofic, artistic, științific și tehnologic, dar are în funcție de parametri și o corespondență ontologică, gnoseologică sau axiologică etc. în ansamblul acestor accepțiuni (între care un loc privilegiat îl ocupă cea tehnico-științifică), atunci se definește lumina din spațiul complex C pentru a descrie în termenii pulstonicii particularitățile unei lumini universale definite astfel, chiar prin constatarea, că două sisteme structural funcționale indiferent de apartenența relativă la mort sau viu
VIII. FUNDAMENTELE TEORETICE ALE INFOLASERBIOENERGETICII (ILBE). In: Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Viorel D. Donţu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2099]
-
superioritate unică, membrii comunității religioase care simt că îi ajută pe cei ignoranți cu privire la adevăr se pot gândi la aceasta ca la cea mai plină de compasiune atitudine" (Smith B., 2007, p. 339). Inclusivismul încă oferă religiei proprii o poziție privilegiată, dar face loc posibilității ca și alte religii să fie deținătoare ale adevărului într-o formă viabilă. Această atitudine nu oferă credit tuturor celorlalte orientări religioase, dar elimină problemele ridicate de către exclusivismul radical, ridicând altele legate de punerea în discuție
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
Petru Movilă a devenit îndată o lucrare clasică de circulație europeană și așa a rămas până azi. Mai era și situația puțin specială în cadrul domeniului de stăpânire otoman al acestor state mici dunărene faptul că acolo creștinismul avea o situație privilegiată, mai ales față de ceea ce sunt astăzi Bulgaria, Serbia, Albania, Grecia chiar. și atunci era o "scurgere" de călugări din acele direcții. Dosoftei venea tocmai din Georgia etc. Oameni din toate aceste părți veneau și profitau de această situație relativ privilegiată
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
privilegiată, mai ales față de ceea ce sunt astăzi Bulgaria, Serbia, Albania, Grecia chiar. și atunci era o "scurgere" de călugări din acele direcții. Dosoftei venea tocmai din Georgia etc. Oameni din toate aceste părți veneau și profitau de această situație relativ privilegiată politic și cultural din Moldova și Muntenia. Deci golul relativ al producției indigene de acest fel era compensat de importul de gânditori sau practicanți, de la sud de Dunăre sau chiar din Caucaz, bineînțeles, de influența grecească, unde erau printre alții
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
difuzare, de monopol asupra hârtiei, a mașinilor de scris, a editurilor. Cu cât fenomenul cenzurii se înăsprește, cu atât ideea de rezistență ia amploare. Monica Lovinescu dorește să se știe faptul că în 1985, puterea se folosește de anumiți scriitori privilegiați (ceilalți fiind nevoiți să supraviețuiască la fel ca restul populației) încadrați pe posturi decizionale, că de ei depinde dacă unele cărți sunt publicate sau nu. Privilegiile în acest caz conduc la o cenzură bazată pe răfuieli și interese personale din moment ce
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
un luptil. Zice niciodată, zice oricând. Cu el, nimic nu este imposibil" (p. 44). În locul luptilului, apar în capitolul 15 paznicii, ocupați cu supravegherea canalizărilor și cu asigurarea unui miros de putreziciune. Paznicii, logodnicii și funcționarii cu listele sunt categoriile privilegiate ale societății absurde descrise de personajul narator de gen feminin. Oamenii au un program zilnic stabilit prin lege: patru ore cumpără cadouri, patru ore le împart aniversaților, o oră îngroapă cadourile rămase. Toate astea se fac râzând, căci râsul este
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
de mii de ani treceau / În tot atâtea clipe (Luceafărul de M. Eminescu). 2.8. Repere strategice ale textului: titlul, incipitul, f inalul Titlul unei opere literare este cuvântul, sintagma sau enunțul prin care autorul își denumește creația. Ocupând locul privilegiat sub care se așază opera, titlul are o forță emblematică și funcții multiple: cea de individualizare a textului, de anticipare a unui element definitoriu pentru conținutul textului (tema, motivul principal, protagonistul etc.), funcția de precizare a speciei ori de sugerare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
operei dramatice, fiind alcătuită din două serii de evenimente: cele care se petrec pe scenă, sub ochii spectatorului (acțiune scenică), și evenimentele relatate de către personaje, în replicile lor (narațiune scenică/récit). În dramaturgia secolului XX, acțiunea scenică își pierde locul privilegiat, teatrul ab sur dului, farsa tragică, drama de idei, dramaparabolă etc. fiind un „teatru fără eveni mente“. Dra maturgia contemporană propune spectatorului un desen epic minimal, o situație exis tențială, o ipostază a condiției umane, pe care le problematizează, le
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
o privește pe femeia de care este îndrăgostit. 7. Comparația utilizată în enunțul Retras în firida aceea [...] parcă mă afundam întrun vis se referă la senzația de irealitate, la starea de pace, de retragere din lumea reală, mediocră, întrun spațiu privilegiat, al frumuseții, al iubirii. 8. Genul epic are drept trăsătură definitorie prezența instanțelor comunicării narative. De exemplu, în fragmentul citat, se evidențiază prezența unui personajnarator, desemnat prin persoana I (îmi luasem obiceiul să mă duc...), și a unui personaj feminin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
în hainele noi și individualizate ale fiecărei culturi europene în parte. IV. Neoclasicismul pașoptiștilor români IV.1. Coordonatele epocii pașoptiste. Ambivalența clasic-romantic "În istorie, nu există miracole, ci din când în când, întâmplări minunate; există, câteodată, în viața popoarelor clipe privilegiate când, într-o singură generație, destinul adună mai multe schimbări decât în câteva veacuri de toropeală. Așa s-a întâmplat la noi cu bărbații născuți, să spunem, între 1800 și 1830, și pe care-i putem numi "generația de la 1848
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
implică privind responsabilitățile sociale ale creștinilor; există, de asemenea, tradiția seculară a dreptului natural, noțiunea de bun comun, atît de prezente în documente. În discursul său de la Köln (24 martie 1946), după ce respinsese socialismul și național-socialismul, "această concepție privind puterea privilegiată, puterea absolută a Statului, întîietatea sa asupra demnității și a libertății persoanei individuale care contrazice dreptul natural creștin", Konrad Adenauer mai adăuga "dorim să reintroducem bazele dreptului natural creștin". În 1912, cînd Partidul Conservator Popular Elvețian și-a adoptat "Principiile
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Bisericii catolice ca un model de Stat creștin, a fost organizat de constituția din 1933. El era fondat pe un partid unic, Uniăo Nacional, care dorea să identifice unificarea tuturor catolicilor cu unificarea națiunii. Regimul îi asigura Bisericii o poziție privilegiată, recunoscută prin concordatul din 1940. Salazar, fiind catolic practicant, dorea să protejeze familia, să subvenționeze acțiunea misionară și a putut să se sprijine pe ierarhie, în special pe arhiepiscopul Lisabonei, cardinalul Manuel Gonçalves Cerjeira 25. Acesta din urmă a reușit
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
apropiindu-se de nivelul său de altă dată cu cele 30,8% din sufragii, dar în cadrul alegerilor europene, fără miză națională, care nu au mobilizat decît 35% din totalul de alegători. Olanda rămîne, ca și Italia, un teren de studiu privilegiat. III Ținuturi de misionarism ale democrației creștine Succesul efemer din Franța Fondată în 1944, avîndu-l pe Maurice Schumann ca președinte și Robert Bichet ca secretar general, rezultat al experiențelor creștin-democrate dinainte de război, Mișcarea Republicană Populară ocupă în istoria politică a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
vor vota. Noi vom fi 100 în Cameră și, mai ales, nu uitați: în numele Tatălui și al Fiului și al Sfîntului-Duh". Noul partid se situa la centru-stînga. Respingînd, contrar celorlalte partide creștin-democrate europene cu care nu-și dorea o relație privilegiată 1, referința confesională explicită, MRP sublinia, în schimb, caracterul său republican și acceptarea valorilor din 1789. Fără îndoială că în aceasta constă importanța sa: medierea lui a permis recunoașterea definitivă a Republicii democratice de către catolicii francezi. Pozițiile sale erau îndrăznețe
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și senator al MRP, în timp ce Jacques Duhamel, René Pleven și Joseph Fontonet s-au alăturat lui Georges Pompidou, creînd un nou partid de centru. CD, văzîndu-se slăbit, a trebuit să se alăture uneia din cele două coaliții importante. Opunîndu-se alianței privilegiate a Partidului Socialist cu PCF-ul, el a ales în 1974 alianța cu dreapta, profitînd de alegerile prezidențiale și favorizînd prin aceasta alegerea lui Valéry Giscard d'Estaing. A mai participat la crearea Uniunii pentru Democrația Franceză (UDF), pe care
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
la viața socială și politică". Fiind influențată de declarația episcopilor francezi din 1972 care a avut un mare impact în Portugalia, citim aici că "nici un partid sau mișcare politică nu se poate erija, în mod legitim, în apărător exclusiv sau privilegiat al gîndirii și intereselor Bisericii". CDS, fondat de Diego Freitas do Amaral, a făcut o alianță cu liberalii, Alleanza democratica, urmărind puțin modelul aplicat cu succes în Spania de Adolfo Suarez. Această coaliție a cîștigat alegerile din 1979 și 1980
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Primul pare să fi fost convingerea că nu ar putea să trăiască în pace cu sine punându-se la adăpost de toate acele suferințe și primejdii pe care alții nu le puteau ocoli. Faptul că provenea dintr-o pătură socială privilegiată nu putea decât să-i întărească sentimentul obligației de a împărtăși suferințele celorlalți. Fie și gândul că ar putea sta neimplicat în această uriașă tragedie, pe temeiul unei scutiri medicale, producea revolta sentimentului său de echitate.30 Al doilea motiv
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
folosirea cuvântului «pot»? Folosirea acestui cuvânt constituie o familie enorm de vastă.“43 Ceea ce obișnuim să calificăm drept definiții ale unor termeni acoperă, de multe ori, doar unele dintre folosirile acestora, cărora le vom conferi, în acest fel, o poziție privilegiată. Dacă ne vom concentra însă atenția asupra folosirilor atât de diferite ale unora și acelorași cuvinte ne vom putea elibera de tentația de a căuta să stabilim semnificația lor, identificând, de exemplu, anumite obiecte pe care le desemnează ele. O
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
că unicul obiectiv al cercetărilor filozofice este să aducă clarificări prin contribuția lor la mai buna înțelegere a modului cum funcționează limbajul nostru, el aprecia că în asemenea cercetări pot fi utilizate diferite metode; nu există o metodă unică sau privilegiată. Wittgenstein nu mai credea, așadar, că în filozofie pot fi obținute rezultate pur și simplu prin mânuirea cu îndemânare a unei metode, că filozofii pot fi îndemânatici așa cum sunt chimiștii îndemânatici. Obținerea unor clarificări prin activități cum sunt imaginarea jocurilor
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ceea ce ne face să folosim pentru toate același cuvânt, ci că ele sunt înrudite unele cu altele în multe feluri diferite. Și datorită acestei înrudiri sau acestor înrudiri le numim pe toate «limbaj».“12 De ce am acorda însă o poziție privilegiată folosirii unui cuvânt pentru a desemna trăsături comune indivizilor și situațiilor particulare în detrimentul folosirii lui pentru a indica asemănări între anumite lucruri sau activități și un anume lucru sau o anume activitate, pe care o luăm drept prototip, drept paradigmă
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
că o folosire de primul fel a cuvintelor ar reprezenta o necesitate a gândirii sau, în orice caz, expresia ei superioară slăbește de îndată ce ne sunt arătate alte posibilități, care reprezintă tot atâtea alternative. Oamenii sunt înclinați să acorde o poziție privilegiată unei anumite folosiri a cuvintelor. Se creează astfel obișnuința de a asocia acestor cuvinte anumite intuiții. Vom spune că un cuvânt stă pentru o anumită noțiune. Iar filozofii, cercetătorii și alți oameni cu preocupări „teoretice“ vor încerca să o precizeze
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
conștient de impulsuri și înclinații spontane ale gândirii sale. Însușirea remarcabilă a acestor descrieri este că ele sunt în măsură să arate că asemenea impulsuri și înclinații nu sunt câtuși de puțin necesități ale gândirii și nici cel puțin mișcări privilegiate ale acesteia. Îndemnându ne să luăm în considerare și să imaginăm noi posibilități, ele ne ajută să ne reconsiderăm stilul gândirii. Referindu-se nu la ceea ce se face, ci la ceea ce va trebui să fie făcut, Wittgenstein nota în 1931
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ale experiențelor subiective. Falsa analogie care ne face să acceptăm această caracterizare este favorizată de trecerea cu vederea a unor corelații, de incapacitatea noastră de a „cuprinde cu privirea întregul“, accentuată și ea de tendința de a acorda o poziție privilegiată unor enunțuri descriptive, cum sunt cele ale științelor. Wittgenstein era departe de a contesta că suntem expuși la tot pasul confuziilor pe care le generează înțelegerea nesatisfăcătoare a modului cum funcționează anumite expresii ale limbajului. El nu era deloc înclinat
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a vorbi". Din afirmațiile acestui filozof ar rezulta că, în principiu, cu toată deschiderea Dasein-ului către realitate, omul nu este în măsură să dea socoteală suficientă tocmai de ceea ce asigură posibilitatea ființării sale: sălășluirea în limbă. Există totuși un domeniu privilegiat, acela al artei, care poate ameliora această neputință a Dasein-ului. Printre obiectele care se prezintă omului și sînt cunoscute de el pot fi și operele de artă, care realizează o dispariție (o retragere) a materialului, a materialității (existente la alte
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de ambiguitate (prin monosemantism) sau universalitate. În același timp, nu este normal să i se atribuie unei limbi ceea ce nu are: virtuți exclusive în redarea unor sentimente, noțiuni sau categorii, superioritate în detalierea realităților sau în omogenizarea etnică, funcție culturală privilegiată etc. În primul caz, al manifestării unor exigențe pe care limba nu le poate îndeplini, cugetarea filozofică este totuși legitimă, căci se produce confruntarea dintre un ideal și o realitate și se stimulează astfel aflarea unor mijloace pentru ameliorarea unora
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]