2,857 matches
-
internă și externă a statului român 5. Nu este mai puțin adevărat că, în strategia de rezistență față de cursul ideologic imprimat de Moscova, comuniștii români se manifestă cu prudență, procedând la o dedublare a discursului oficial (direct), promovat în documentele programatice ale partidului, de cel semioficial (indirect)6, ilustrat prin intermediul articolelor științifice de istorie, al polemicilor aluzive din presa culturală sau al producțiilor literare, toate atent monitorizate de cenzură. De fapt, fiecare dintre actorii principali, PCR și PCUS, adoptă, pentru desfășurarea
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
1. Efigia ultimă a lui Baranga, aceea de scriitor abil și descendent al unei tradiții ce urcă până la Mihail Sebastian, împinge în plan secund profilul artistului angajat din anii de zidire democrat-populară. Mesajul comunist, de la care textele sale se revendică programatic, este (aparent) diluat de inventivitatea dramatică. Generațiilor de spectatori ce revin pentru a urmări Mielul turbat, retorica stalinistă le apare ca un fapt de istorie îndepărtată. Montările salvează teatralitatea din textele sale, fără a putea elimina nucleul ideocratic pe care
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Baranga nu poate avea alt punct de pornire decât explorarea contextului discursiv și mentalitar care prezidează la nașterea textelor primei sale vârste, cea a realismului socialist. Detașarea lui Baranga de debuturile sale, formulată cu prudență în 1978, într-o scrisoare programatică, nu poate pune între paranteze un deceniu de activitate dramaturgică: silueta lui Baranga, de la primele montări ale anilor 1946-1947 până la apoteoza din 1973, rămâne aceea a unui artist care respectă gradele de libertate și sugestiile tematice emanate de la partid. În
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de care-i înconjurat arată rolul înalt ce i se rezervă în societatea sovietică". Prezentarea lui Ilia Ehrenburg va continua, chiar cu prețul unei polemici cu nou apăruta revistă Democrația. În ediția din 13 octombrie 21 1944, apare un articol programatic despre temele de inspirație ale scriitorilor. Iată un fragment relevant: "Avem în fața ochilor trei reviste apărute în cursul lunii septembrie: Revista Fundațiilor Regale, Democrația și Academia. Găsim în aceste reviste schițe și nuvele. Proza din Revista Fundațiilor Regale este semnată
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Vezi Matei Călinescu, A citi, a reciti, Editura Polirom, Iași, 2003, partea a IV-a, (Re)citind de dragul secretului. Nu facem o aplicație analitică extinsă a conceptului de secretivitate pe poemele lui Mircea Ivănescu pentru că aplicațiile lui Matei Călinescu sunt programatic efectuate pe texte în proză, și, așa cum însuși scrie, "majoritatea conceptelor centrale folosite de mine... nu par să fie imediat aplicabile poeziei". Excepție fac, se scrie în continuare, numai poeme de mare întindere precum The Ring and the Book al
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
octombrie 1944, p. 2. 12 "Literatura războiului. Prozatori germani contemporani", în Scînteia, ediția din 27 octombrie 1944, p. 2. 13 "Epurația scriitorilor", în Scînteia, ediția din 30 octombrie 1944, p. 2. 14 Este vorba de Platforma Frontului Național Democrat, document programatic la care aderaseră mai multe organizații profesionale și sindicale, inclusiv cele din domeniul culturii. 15 Scînteia, 29 septembrie 1944, p. 2. 16 "Organizarea scriitorilor", în Scînteia, ediția din 26 septembrie 1944, p. 2. 17 Ana Selejan, op. cit., p. 37. 18
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
observa cu ușurință spațiul acesta pare a fi rezervat problemelor învățământului și, în principal, celor ale tinerilor din sistemul de învățământ (elevi, studenți sau profesori). Coloana din mijloc este și va fi și în următoarele numere ale revistei dedicată articolelor programatice sau dialogului cu cititorii. De altfel, principalul articol apărut în această casetă a numărului din septembrie se numește Prefață (articol nesemnat ca și cele din numerele următoare). În partea dreaptă, spațiul tipografic este ocupat de un articol dedicat unui scriitor
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
care oferă amănunte picante, descrie amoruri, vulgarizează geniul, totul pentru a satisface apetitul publicului. Respingerea fermă a acestui tip de scrieri denotă o viziune de factură clasică 136 asupra literaturii în general. Abia nr. 5-6 se deschide cu niște Precizări programatice la al cincilea număr, câteva considerații teoretice purtând semnătura lui Raul Teodorescu. Se explică aici numele revistei: "Titlul revistei, simbol al poeziei ce-și urmează destinul împotriva tuturor vitregiilor vremurilor și oamenilor, ținea loc de obișnuitul manifest". E poate prima
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
consecință, futurismul și dadaismul mișcări literare ratate și pledează pentru deosebitele valențe literare ale orașului 203. Deși este un an în care războiul ține, în general, prima pagină, în 1944 poeții se grupează în jurul câtorva publicații făcând să apară articole programatice care reflectă o clară orientare spre stânga. În Ecoul alături de nume consacrate ca Mihail Sadoveanu, Șerban Cioculescu, îi regăsim și pe Miron Radu Paraschivescu, Ion Caraion, Geo Dumitrescu, Virgil Ierunca. Pe 6 aprilie 1944 când este publicată Proclamația domnului mareșal
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
unul în care procedeele discursive nu mai au o simplă menire negatoare, în linia vechii avangarde, ci sunt parte integrantă a universului liric constituit. Viziunea lirică a lui Constant Tonegaru transpare mai degrabă din poemele sale decât din oarecare texte programatice. În aceeași scrisoarea amintită mai sus, poetul preciza: Urmăream realizarea unei poezii de amplă viziune activată de imaginea plastică orientată spre onirism; de asemenea în metoda de lucru eram preocupat ca fiecare poezie ce-o scriam să se deosebească prin
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o poezie a banalului, dar nu una banală pentru că tocmai poezia cotidianului este una menită să modifice starea lirică. Unii dintre acești poeți cunosc bine literatura universală, se lasă impresionați de poezia americană promotoare a prozaicului, de un anticalofilism explicit, programatic. Vor adopta și ei unele procedee literare menite să dea aceeași impresie, să reflecte o viziune lucidă asupra existenței. Nu se poate vorbi însă de un comportament mimetic, pentru că se refuză întotdeauna copierea oricărui tip de experiment literar fie el
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de contradicții, de a susține și prin poezie și prin articolele teoretice primatul esteticului în raport cu alte aspecte pe care le poate reliefa o operă artistică. Deliricizarea poeziei nu este o caracteristică strict a generației amintite, dar reprezentanții ei o fac programatic, textele lor au tendința de a se transforma în arte poetice, autoreferențialitatea devenind și ea o trăsătură a unei poezii care reflectă o criză a umanității. Există totuși o ezitare constantă între tranzitivitatea și reflexivitatea acestor texte, ezitare pe care
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de rigoare, dar le escamotează pe ale autorului (Virgil Untaru). În ceea ce privește ideea de angajare a poeziei în slujba unor idealuri umane - apropo de rezistență și antifascim - ea se reduce la eternul teribilism din care ismele veacului și-au înălțat stindard programatic și care nu e nimic mai puțin inofensiv decât "cultul gratuit al poeziei": să-l scandalizăm pe burghez!", ibidem. 100 *** Din presa literară românească (1918-1944), op. cit., p. XXXIII. 101 Ibidem, p. 363. 102 Cadran, an I, seria a II-a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
6 ) Comun lui Caragiale și Bacovia e, iarăși, limbajul jurnalistic. La autorul Momentelor acesta era un mod natural de a se exprima, căci el cunoștea gazetăria din interiorul ei. La autorul Plumbului, ca la mai toți simboliștii, limbajul jurnalistic era programatic, un cod pentru diferențierea de poeții „cu satul în glas”. Jurnalismul se face la oraș și în mare parte despre oraș, iar el și ceilalți erau poeți ai orașului, neologistici, cu pregătirea literară desăvîrșită, adesea, pe texte străine, îndeosebi franceze
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lucid. „Infernul” său, dacă i-am înțeles corect terorile, era frica de nebunie: o nebunie ireversibilă. Cînd „fiorii” ei îl încearcă (v. „Fanfară”, „Crize”), notează asta fugitiv și trece imediat la altceva. Pentru el nebunia e o amenințare, nu ceva programatic, o temă de explorat, ca la suprarealiști. Teama de ea l-a obligat la privațiuni, la ancorări nu o dată ostentative în apele normalității. în concluzie, oricum a-i întoarce-o, fraza d-lui Nicolae Manolescu e exagerată; poate de aceea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pentru lupta împotriva comuniștilor" (SPR-RSČ, 1990: 1). Cu toate acestea, o serie de elemente de șovinism și autoritarism, precum sprijinirea unui profil puternic de președinte sau ostilitatea afișată față de muncitorii africani sau vietnamezi, pot fi detectate încă de la primele documente programatice ale partidului, și chiar în discursurile și luările de poziție ale lui Sládek. În iunie 1990, la alegerile parlamentare cehe și cehoslovace, atât KS-SB cât și SPR-RSČ au mers pe liste comune cu micul partid intitulat Partidul Democrat al Întregului
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
membri, însă conducerea acestora beneficiază de o abundență de resurse financiare și de un acces nelimitat la mass-media (...) care se află acum, în întregime, în mâinile acestui nou totalitarism. Aceste partide se identifică cu diferite curente politice, nu din rațiuni programatice, ci din motive legate de bunăstarea personală (z prospěchářských důvodů), deoarece ei cred că cutare sau cutare curent politic le va permite să-și continue dulcea lor inactivitate în detrimentul majorității cetățenilor (Sládek, 1992: 89). Parțial, partidul a explicat aceste complicități
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
destrămarea Forumului în perioada 1990-1991 și rapida sa înlocuire cu partide convenționale, care au devenit apoi actori dominanți în procesul politic, a ridicat semne de întrebare suplimentare. Deși stabile, formal democratice în organizarea lor internă și capabile să articuleze poziții programatice clare pentru alegători, numărul scăzut de membri ai partidele cehe, le-au transformat în organizații inchise, vulnerabile la influența informală a grupurilor de interese. În plus, consolidarea rapidă a Občanská Demokratická Strana-Partidul Civic Democrat (ODS), care s-a format în
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
pe lista neagră a servit, în principal, la a estompa problema litigioasă a cooperării cu KSČM, care a produs discuții și falii adânci în ČSSD (Kopeček 2008). Cordonul sanitar din jurul SPR-RSČ și lipsa de interes a acestui partid pentru chestiunile programatice sau pentru câștigarea unor funcții publice prin intermediul aderării la o coaliție, conduce la concluzia că această formațiune nu a avut vreo influență politică directă sau indirectă asupra celorlalte partide. Chiar și episodul parlamentar al Republicanilor a avut o importanță limitată
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și împotriva căreia ar trebui să fie orientate, cu precădere, politicile punitive și represive - sentiment de altfel predominant în mare parte din societatea cehă (Fawn, 2001). Cu toate acestea, extremismul evident al Republicanilor și lipsa lor de rafinament intelectual și programatic au făcut ca partidul să fie un foarte prost avocat al rezolvării acestei probleme. Cultura extremismului și paranoiei promovată de SPR-RSČ, elemente care au servit la mobilizarea membrilor, au condus, în egală măsură, la deconectarea partidului de marea majoritate a
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
negative, au fost limitate din cauza bazinului electoral relativ scăzut al partidului, a duratei scurte de viață a formațiunii, a izolării de mainstreamul liberal- democrat al Cehiei și din cauza incapacității de a formula un discurs populist radical de dreapta mai coerent programatic și mai sofisticat intelectual. Așa cum a indicat Dvořáková, Republicanii pot fi cel mai bine înțeleși ca un produs, deși este vorba de un produs neobișnuit, al unei tradiții antipolitice cehe, care își găsește radăcinile politice și culturale în secolul al
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ele aveau legături relativ slabe cu sărăcimea urbană în creștere și cu angajații la negru din societate. În plus, în ciuda originii lor, de stânga sau de dreapta, AD și COPEI au încetat în linii mari să mai ofere electoratului alternative programatice, mai ales după ce AD a virat spre dreapta atunci când Pérez a adoptat reformele neoliberale în 1989. Deși a existat o opoziție puternică în interiorul AD față de aceste reforme (Corrales, 2002), cea mai mare parte din conducerea partidului a continuat să sprijine
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
susținut că existau ocazii ca Fujimori să creeze alianțe legislative necesare unei guvernări democratice (Cameron, 1997: 54-5; Cotler, 1994: 206-8; McClintock, 1996: 64), așa cum vor face mai târziu în Brazilia președinții Cardoso și Lula da Silva 10. Multe dintre inițiativele programatice ale lui Fujimori din 1990-1992 au avut sprijin legislativ, mai ales din dreapta spectrului politic (Kenney, 2004: 129, 136) și din partea APRA (Daeschner, 1993: 276-7). Totuși, această susținere din partea legislativului nu a fost una necondiționată, ci una "supusă renegocierilor" (Conaghan, 2000
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în dialogul televizat de care am amintit) despre prioritățile și obiectivele minimale pe care va încerca să le pună în aplicare în ministeriatul său, pe care îl presupun dominat de pragmatism și de un efort de coerență legislativă alături de orientarea programatică spre încurajarea diversității culturale. Există încă o tensiune în Transilvania între cele două culturi europene marginale (în sensul capacității de iradiere și a influenței, nu în ceea ce privește valoarea intrinsecă!), cea română și cea maghiară. Dacă noi, românii, mai permeabili și mai
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
viril. Autoarea își construiește lumea firesc, fără aerul că vrea să facă o demonstrație, sublimând, printr-o proză poetică sau printr-un hiperrealism concis, structural diferit de artificialitatea neorealismului mizerabilist al filmului românesc contemporan, duritatea cotidianului, pe care își propune, programatic, să-l prezinte în toată expresivitatea sa nudă. Distilându-și în scris obsesiile, complexele, iubirile, dramele sau nedreptățile vieții curente, Petronela Rotar ne spune zilnic, prin această comunicare frugală și centrifugă a blogului, postmodernă, aventură a gândirii nomade cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]