1,866 matches
-
Sibiu, unde, în baza convenției cu Comunitatea bisericească evanghelică C.A. Sibiu, episcopul deține drepturile unui preot superior. ... Articolul 112 (1) Episcopul îndeplinește în principal următoarele atribuții: ... a) se îngrijește ca în cadrul Bisericii Evanghelice C.A. din România să fie propovăduită Curata Evanghelie a lui Iisus Hristos așa cum este dată în Sfânta Scriptură și mărturisită în Confesiunea Augustană, iar Sacramentele să fie administrate așa cum ne-au fost date; ... b) veghează asupra comunității bisericești generale și a tuturor enoriașilor acesteia, în special
HOTĂRÂRE nr. 898 din 20 august 2008 privind recunoaşterea Statutului Bisericii Evanghelice C. A. din România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/202581_a_203910]
-
pare că încet-încet se fac niște pași, uite acum cinci ani nu se prea putea vorbi despre problemele structurale ale capitalismului, despre neoliberalism ș.a.m.d. Acum discursul alternativ capătă totuși mai multă vizibilitate. Bogdan: Da, dar știi cine mai propovăduiește o religie chiar mai periculoasă decât este cea a neoliberalismului? Extrema dreaptă! David: Da, categoric, și extrema dreaptă a câștigat teren, și se mișcă mai bine decât stânga radicală, au și premise mai bune și, mai ales, sunt evident susținuți
„S-a scandat de multe ori lozinca „singura soluție, înc-o revoluție”, care i-a și adus pe mineri la București. Această lozincă este mai actuală astăzi ca oricând!” () [Corola-website/Science/295770_a_297099]
-
pentru a marca ziua nașterii lui Mohamed, a pledat pentru o «revoluție religioasă» spre a evita ca lumea islamică să fie «distrusă de propriile noastre mîini »”. The Times continua: „Iar dl Al‑Sisi nu este singurul. Najib Razak, premierul Malaeziei, propovăduiește un Islam politic moderat, atît la el în țară, cît și în străinătate” (editorial: Freedom Must Prevail, Times, 9 ianuarie 2015). Astfel, Sisi, conducător al unei lovituri de stat militare, omul care a comandat masacrul a 1.000 de protestatari
Charlie Hebdo și războiul pentru civilizație () [Corola-website/Science/295814_a_297143]
-
religios-morală, de care ei să se agațe, asaltul lor a rămas fără succes. Așa și familia mea am căutat să avem purtări demne, iar deviza mea preoțească a fost ca orice credincios să facă ce face popa și ceea ce propovăduiește el, vorba să fie în concordanță cu fapta".”[4] · Slujire a enoriașilor: „"în pastorație nu am îmbrățișat nici abuzul, prin lăcomie, nici comoditatea. Am îndeplinit întotdeauna prompt slujirile cerute de credincioși, ziua și noaptea mă sculam din somn, plecam la
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
preexistent. Teologia Bisericii Ortodoxe, a celor șapte sinoade are la bază dragostea, căci "Dumnezeu este iubire", I Ioan IV:8 (I Ioan 4, 8) și este reluat în scrierile teologilor ortodocși, care afirmă că Dumnezeu este iubirea. Iubirea a fost propovăduită și arătată prin fapte de Iisus Hristos, considerat unul din cele trei Ipostasuri (Persoane) ale Sfintei Treimi, care s-a coborât pe pământ și s-a întrupat ca om, și-a jertfit viața și a luat asupra lui păcatele oamenilor
Biserica Ortodoxă () [Corola-website/Science/301429_a_302758]
-
Amalie și Therese l-au inspirat să scrie cele mai reușite versuri, Buch der Lieder ("Cartea cântecelor", 1827). În 1831 Heine a plecat în Franța, la Paris. Acolo a aderat la socialismul utopic, reprezentat de adepții ideilor lui Saint-Simon, care propovăduiau un paradis egalitarist, fără clase sociale, bazat pe meritocrație. Cu excepția unei scurte vizite în Germania, în 1843, el și-a petrecut restul vieții la Paris. În Germania lucrările sale au fost interzise, împreună cu ale celor care erau considerați ca făcând
Heinrich Heine () [Corola-website/Science/300132_a_301461]
-
și viziunea pe care a avut-o acesta în casa tăbăcarului Shimon, unde un înger i-a revelat ideea egalității tuturor neamurilor în fața lui Dumnezeu și a renunțării la obligativitatea alimentației rituale specifice. În urma acestei viziuni Petru a plecat să propovăduiască noua credință în rândul păgânilor greco-romani din Caesarea. În continuare, sub romani ,iar apoi sub bizantini, a continuat să sălășluiască în Yaffo o comunitate evreiască ,menționată și de Talmud . Arabii, conduși de Amr ibn Al As, din comandanții vestiți ai
Tel Aviv () [Corola-website/Science/300198_a_301527]
-
numea pe Annenski „stegarul căutătorilor de drumuri noi”. Innokenti Annenski a murit însă înainte ca grupul acmeist să ia ființă. De la acești colegi mai în vârstă, noua generație își propunea să învețe doar tehnica versificării, dar respingea utopismul lor. Acmeiștii propovăduiau un ideal de "claritate apolinică" (de aici și numele revistei lor "Apollo") în contrast cu "frenezia dionisiacă" a simboliștilor. Cei mai activi dintre ei s-au dovedit a fi Serghei Gorodețki, Viaceslav Ivanov, Maksimilian Voloșin precum și Anna Ahmatova. Poeta americană Jane Kenyon
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
primele opere ale lui Pușkin, și terminată în 1880 cu ultimele lucrări ale lui Dostoievski). Operele sale "Război și pace" și "Anna Karenina" au avut o influență hotărâtoare asupra dezvoltării romanului mondial, iar credințele și ideile sale filosofice și estetice, propovăduite de-a lungul vieții prin celelalte opere, sunt reunite și cunoscute sub denumirea de "„tolstoism”". Creația sa epică se impune prin capacitatea de cuprindere, adâncimea viziunii, acuitatea observației sociale și psihologice, sentimentul tragicului și omenescului. Tolstoi s-a manifestat, totodată
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
din copilărie, cea a Bisericii Ortodoxe Ruse. Biserica pe care o cunoștea nu era altceva decât o proteză pentru Țar, care sprijinea războiul și promova validitatea pedepsei cu moartea. Pur și simplu, nu putea să creadă într-o biserică ce propovăduia iubirea și milostenia Domnului la slujba de duminică, pentru ca în restul săptămânii să accepte crima. Astfel, Tolstoi a întreprins propriile cercetări, și a descoperit Scripturile, fără să creadă însă în învierea lui Iisus, în Sfânta Treime sau în profeții. Din
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
el le parcurge astfel distrugând temple și idoli. El pune, spre exemplu, să fie doborât un pin sacru. Predicile pe care Martin le rostește în fața țăranilor se dovedesc foarte eficiente, exemplul personal și refuzul violenței asigurându-i respectul acestora. El propovăduiește prin cuvânt și prin tăria credinței sale, știe să le vorbească celor din popor și folosește de minune psihologia deoarece cunoaște ca nimeni altul realitățile cotidiene; utilizează parabole simple așa cum proceda însuși Hristos pentru a se face înțeles mai ales
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
seara zilei de 10 noiembrie (11 noiembrie înaintea celui de-al Doilea Război Mondial). Într-adevăr, potrivit legendei, în timp ce vestea evanghelia pe coastele flamande, Sf. Martin și-ar fi pierdut măgarul plecat la păscut altundeva, pe când el încerca să le propovăduiască păcătoșilor dintr-un mic sat, viitorul Dunkerque. La căderea nopții, copiii din sat plecând în căutarea măgarului, fiecare fiind înarmat cu câte un felinar, l-au găsit pe dune, mâncând scaieți și părușcă (Ammophila arenaria). Pentru a le mulțumi, Sf.
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
și că a arătat tuturora "să creadă în Cel ce avea să vină după el, adică în Iisus Hristos." Iar acei ucenici ai lui Ioan "s-au botezat în numele Domnului Iisus." Evanghelia Sfântului Matei se termină cu porunca de a propovădui și răspândi credința creștină în toată lumea. Încununarea acestei activități fiind botezul în numele Sfintei Treimi: Formula după care trebuie efectuat botezul apare doar în acest citat al Noului Testament. În pofida numeroaselor convertiri relatate de Faptele Apostolilor sau de scrisorile pauline această
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
3 Gal. 3,27). Sfântul Petru cheamă oamenii la botez chiar în prima lui predică rostită în ziua cincizecimii: el le făgăduiește darul Sfântului Duh acelora care se vor pocăi și se vor boteza spre iertarea păcatelor: Filip l-a propovăduit pe Iisus Hristos și cei care au crezut s-au lăsat botezați. (FAp 8,12). Faptele Apostolilor ne relatează că marele dregător al Candachiei, regina Etiopiei a fost întrebat despre despre înțelegerea corectă a scripturilor, iar după ce îi este propovăduită
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
propovăduit pe Iisus Hristos și cei care au crezut s-au lăsat botezați. (FAp 8,12). Faptele Apostolilor ne relatează că marele dregător al Candachiei, regina Etiopiei a fost întrebat despre despre înțelegerea corectă a scripturilor, iar după ce îi este propovăduită Evanghelia despre Iisus Hristos este botezat de către Filip. (Fa 8,27-39). În Epistola către Romani, Sfântul Pavel ne prezintă botezul ca fiind îngropare și înnoire a vieții. Botezul este în învățătura lui o retrăire a îngropării și învierii lui Hristos
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
prin scufundare. (Romani 6). Botezul este strâns legat de harul Sfântului Duh. Ioan Botezătorul l-a indicat pe Iisus Hristos ca fiind cel care botează cu Duhul Sfânt și cu foc: Evanghelia Sfântului Matei 3,11. Sfântul Apostol Petru a propovăduit primirea Sfântului Duh ca urmare a botezului. (FAp 2,38-39). Iar pogorârea Sfântului Duh peste Cornelius și a altor neiudei i-a convins pe pe creștinii proveniți dintre iudei că și neiudeii pot fi botezați, căci Sfântul Duh se va
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
a descris pe Dumnezeu drept "cauza principală" și apa botezului drept "cauza instrumentală" a acțiunii harului pentru iertarea păcatului strămoșesc. A treia componentă necesară unui botez valabil este intenția ("intensio") de a săvârși botezul din partea sacerdotului. Această învățătură a fost propovăduită în bula papală "Exsultate Deo" și a rămas valabilă până astăzi în biserica romano catolică. Ca urmare, în locul scufundării complete, s-a răspândit în Evul Mediu, în spațiul vestic, stropirea cu apă. În biserica francă și cea italiană botezările prin
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
armata mântuirii, deoarece se auto-înțelege drept o mișcare de trezire a conștiințelor, renunță la botezul cu apă. Cine totuși simte nevoia să se boteze cu apă este trimis la una din bisericile neoprotestante care mai păstrează acest ritual. Mișcarea penticostală propovăduiește o dobândire a mântuirii în trepte, în care, după pocăință, urmează botezul cu apă care trebuie completat în interiorul sufletului de un botez al Duhului. Carl Heinz Ratschow, un filosof luteran, a argumentat că botezul derivă din spălările rituale prezente și
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
se realizează integrarea catihetului în Hristos și părtășia lui la moartea și învierea acestuia. Câteva comunități creștine folosesc o formulă de botezare "în numele lui Iisus (Hristos)," fără ca aceste comunități să vadă vreo contradicție între practica lor și dispoziția de a propovădui și boteza „în numele Tatălui, și al Fiului și al Sfântului Duh” ( Matei 28). Aceste grupări argumentează cu practica creștinismului primar (de ex. Faptele Apostolilor 2, 36; 4, 12) și cu argumentul că în Evanghelia după Matei expresia „în numele” este folosită
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
în "Narziss und Goldmund" ("Narcis și Gură de aur") (1930). Între scrierile sale se regăsesc "Jocul cu mărgele de sticlă" (1943) și "Siddhartha", povestea unui tânar indian, fiu de brahman, plasată in timpul vietii lui Gautama Buddha, în timp ce acesta își propovăduia învățăturile. Cartea a fost publicată în 1922 și a constituit un roman ilustrativ pentru interesul lui Hesse în studierea budismului. Finețea și calitatea lirică a prozei lui se regăsesc și în versurile pline de melancolie din "Gedichte" ("Poeme") (1922) și
Hermann Hesse () [Corola-website/Science/299081_a_300410]
-
Greciei și al Rusiei. De asemenea, este patronul orașelor Napoli, Ravenna, Brescia, Amalfi, Mantua, Bordeaux, Brugge, Patras etc. Deoarece era pescar, sfântul Andrei este considerat de marinarii și pescarii greci drept ocrotitorul lor. În România este socotit cel care a propovăduit Evanghelia pe aceste meleaguri. Mărturie stau toponimele din zona Dobrogei unde a și locuit o vreme. Peștera Sfântului Andrei, Paraiașul Sfântului Andrei sunt tot atâtea mărturii care dovedesc trecerea Apostolului pe aceste meleaguri. Conform Tradiției Bisericii sorții au căzut pentru
Andrei (apostol) () [Corola-website/Science/299127_a_300456]
-
urmează părinții în exil la Colofon, unde se afirmă ca profesor de filosofie. Ține prelegeri în Mytilene (311 î.Hr.), unde se împrietenește cu Hermachos, viitorul său succesor, iar apoi în Lampsacos (310 î.Hr.). Haosul exterior al cetății îl determină să propovăduiască o reîntoarcere asupra vieții interioare. În 306 î.Hr., el cumpără o grădină ("kepos"), un teren situat la nord-est de Atena, unde va rămâne până la moarte. Aici adună o comunitate de prieteni care trăiesc în jurul maestrului, îndepărtați de viața politică. Își
Epicur () [Corola-website/Science/299228_a_300557]
-
populare. Așa că a condamnat cu severitate purtarea lui Raoul "căruia nu i se încredințase nici un fel de misiune, nici din partea lui Dumnezeu și nici din partea oamenilor. Dacă pretinde că, numai pentru că e călugăr sau ermit, a primit misiunea de a propovădui, să știe că treaba unui călugăr nu este să dea lecții ci să plângă!" După ce i-a reproșat că bravează autoritatea episcopilor, i-a criticat cu o extremă virulență atitudinea față de evrei și incitările la crimă, care, după părerea sa
Bernard de Clairvaux () [Corola-website/Science/299233_a_300562]
-
cu măsură și că cel care crede în Fiul va avea viață veșnică în timp ce cel ce nu ascultă de Fiul va rămâne cu „mânia lui Dumnezeu” peste el. Evanghelia lui Luca relatează cum pe când învăța Iisus norodul în Templu și propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoții cei mai de seamă și cărturarii, cu bătrânii și l-au întrebat cine i-a dat puterea de a face lucrurile pe care le face. Iisus le-a spus că le va spune
Ioan Botezătorul () [Corola-website/Science/299282_a_300611]
-
Orgheev...) dar și nume de târguri (Frumoasa/Cahul) și chiar de sate (Ciubărciu/Ciobruci). Intelectualii moldoveni din Basarabia, de altfel rari fiindcă țărănimea băștinașă era ținută în analfabetism, socoteau așadar că poporul moldovean era asuprit în propria sa patrie, și propovăduiau eliberarea țării de sub stăpânirea rusească fie prin independență, fie prin unirea cu România. Alți intelectuali, în general provenind din minorități, propovăduiau eliberarea de sub stăpânirea țaristă printr-o revoluție socială. Aceste două tendințe se vor manifesta cu prilejul primului război mondial
Istoria Republicii Moldova () [Corola-website/Science/299309_a_300638]