2,861 matches
-
oglindă de mână. Sigur că până la urmă n-o găsi nicăieri și, Într-un final, a decis că singura suprafață cât de cât reflectoare era fundul cutiei ei de tinichea Illy pentru cafea. Se duse În dormitor și-și scoase prosopul. Dacă s-ar fi uitat cineva pe fereastră, ar fi văzut o femeie dezbrăcată, cu picioarele desfăcute larg care arăta de parcă era pe cale să se masturbeze cu o cutie mare pentru cafea. Sigur că suprafața nu era suficient de strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Înainte să mai apuce să răspundă, mai avu una. —AAAA! Vreau să Împing! Vreau să Împing! —OK, cred că tocmai mi-ai răspuns la Întrebare. Își scoase haina și Își suflecă mânecile de la cămașă. Apoi Întrebă dacă avea cineva niște prosoape În bagaj. Un bărbat Își desfăcu valiza, scoase câteva și i le pasă lui Sam. Spuse că trebuie s-o examineze pe Ronnie. Pentru ca să Îi protejeze intimitatea Îi rugă pe toți de-acolo să se Întoarcă cu spatele și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Mai Împinge... și Încă odată... OK, a ieșit. S-a terminat Ronnie. Bravo. Poți să te relaxezi acum. Câteva clipe mai târziu, bebelușul scoase primul lui țipăt mic și mâțâit. În uralele mulțimii, Sam Îl Înfășă pe bebeluș Într-un prosop și-l puse la pieptul lui Ronnie. —Ce e? Întrebă cineva. Phil care părea cu totul copleșit și mai mult decât absent, mormăi: E un bebeluș! E un bebeluș micuț. Sam Îi sugeră cu blândețe dacă n-ar vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
care părea cu totul copleșit și mai mult decât absent, mormăi: E un bebeluș! E un bebeluș micuț. Sam Îi sugeră cu blândețe dacă n-ar vrea să vadă și ce fel de bebeluș era. A, da, spuse Phil. Desfăcu prosopul. —E o fetiță! E un bebeluș fetiță! Ronnie stătea și se uita la fiica ei nou-născută cu ochii plini de lacrimi de bucurie: —Hello, bebelușule, spuse ea. Ruby Îngenunche lângă tatăl ei. —E frumoasă, spuse ea cu ochii plini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
reflexe roz și m-am gândit că eram un prost. Trăiam o splendidă după-amiază din viața mea, trebuia să strâng aripile stânjenelii peste momentul acela de seninătate. S-a întors îmbrăcată cu costumul de baie de culoarea prunei și un prosop sub braț. Era încă incredibil de frumoasă, mai slabă decât atunci când o cunoscusem, poate mai dură, dar mai leală. Trupul bine îngrijit corespundea perfect sufletului ei. — Mergem? Bucățica de pânză albă în fața căreia tremurasem ca înaintea unui judecător dispăruse între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
te privesc. La Urgență nu era nimeni în afară de un bătrân care stătea într-un colț, cu o pătură pe umeri. Îl cunoșteam pe unul din asistenții de gardă, un tânăr solid cu care vorbeam uneori despre fotbal. Îi dădusem Italiei prosopul meu de plajă uitat pe bancheta din spate, coborâse din mașină înfășurându-l în jurul mijlocului. Asistentul i-a spus să se întindă pe un pat într-una din camere, de unde Italia, cu capul întors spre mine, mă privea. Medicul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
se simțea mirosul obișnuit de medicamente și de mâncare. Eu iubesc spitalul, noaptea, Angela, pentru mine are farmecul ascuns al unei femei nemachiate, al unei subsuori în întuneric. Italia, în schimb, părea speriată, mergea aproape sprijinindu-se de perete, cu prosopul cu stele marine în jurul ei, ca o naufragiată. Am rămas singuri câteva clipe. — De ce nu mi-ai spus că ești însărcinată? — Nu știam. Își strângea prosopul în jurul taliei, îi tremura vocea. — Nu vreau să rămân aici, sunt toată murdară. — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în întuneric. Italia, în schimb, părea speriată, mergea aproape sprijinindu-se de perete, cu prosopul cu stele marine în jurul ei, ca o naufragiată. Am rămas singuri câteva clipe. — De ce nu mi-ai spus că ești însărcinată? — Nu știam. Își strângea prosopul în jurul taliei, îi tremura vocea. — Nu vreau să rămân aici, sunt toată murdară. — O să cer să ți se dea ceva. Sosi o asistentă. — Veniți, vă duc în patul dumneavoastră. — Du-te, am șoptit, du-te. Și m-am uitat cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
se întindea de-a lungul clădirilor spitalului. Am găsit-o în stația de autobuz. N-am recunoscut-o imediat, pentru că era îmbrăcată cu un halat de infirmieră. Se sprijinea de zid, în mână avea o pungă în care se vedea prosopul meu de plajă. M-am oprit lângă ea, nu m-a văzut. Străzile începeau să se animeze încet. Îmi veni în minte ziua aceea în care o așteptasem în mașină spionând-o. Era cald, ea era machiată, mergea legănându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o cutie de metal și îmi încredință cheia. Camera era mare și avea un aspect curat, dar mirosea a stătut. Avea un pat de lemn furniruit și un dulap identic, care mai avea încă folia de plastic în jurul picioarelor. Două prosoape, unul albastru și unul mai mic, de culoarea nucșoarei, erau așezate lângă chiuvetă. Cuvertura era verde ca perdeaua, am tras-o spre capătul patului. Italia se așeză, ghemuită, țînându-și mâinile pe burtă. — Ești la ciclu? — Nu, și se lăsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
stea dreaptă. Ea mă lăsă, alunecă doar puțin în jos, ținându-și capul aplecat pe umăr. Am aprins lumina, am alergat la chiuvetă, am deschis robinetul, care la început a tușit și m-a stropit cu apă. Am udat un prosop și i-am șters fața, părul, pieptul. Și-a revenit, a deschis ochii și i-a ținut deschiși. — Ce s-a întâmplat? a întrebat. — Nu te simți bine, am bâlbâit. Dar ea nu părea să-și fi dat seama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Deși conținutul seifului era pentru ele, erau prea mici ca să înțeleagă astfel de lucruri. Am aprins lumina de pe hol și am deschis ușa dulapului cu lenjerie. Mirosul de haine proaspăt spălate îmi inundă nările. Am scos cu grijă vraful de prosoape de pe raftul din fața seifului, nu pentru că eram îngrijorat că Madeleine va observa că umblasem iar la el, ci doar pentru că nu voiam să fac dezordine pe raftul pe care ea sau doamna Goralski îl aranjase. Nu sunt lipsit de bun-simț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ștrengărească, dar știam că nu asta intenționase. — Vrei să îți aduc papucii? Dădu din cap că nu. Buclele tunsorii ei pudel îi mângâiau ceafa. Îmi pare rău. Nu zise nimic. Nu înțeleg ce mi-a venit. Închise robinetul, luă un prosop și se întoarse spre mine. O urmă de rimel se întindea pe obrazul ei. Dacă voiai să nu mai vorbesc, trebuia să îmi spui. Te-am întrebat dacă te deranjează. Te-am întrebat dacă vrei să mă opresc. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sunt un «sfânt»? Înțeleg că vreți să o portretizați drept o persoană isterică și excesivă, dar mă simt puțin rușinat.“ Otto Frank în notele pentru scenariști 14tc "14" M adeleine agățase fotografia cea mare pe peretele din sufragerie, cu un prosop de bucătărie pus în spatele ramei aurii de lemn ca să nu zgârie peretele. O ajutasem să aleagă poza, dar aceasta era prima dată când vedeam produsul finit. —A ieșit bine, spuse ea. Nu crezi? Foarte bine, am fost eu de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dormitor și să risc să o trezesc pe Madeleine. Am luat un carnețel din biroul mic din colț și un creion din cănuța pe care o făcuse Abigail la școală și am urcat iarăși scările. Imaginea dulapului de lenjerie deschis, prosoapele în dezordine, seiful căscat larg mă speriară. Știam că nu fusese jefuit. Eu făcusem dezordinea aceea. Dar așa părea. Am scos plicul care nu îmi ieșea la numărătoare, am închis seiful și am răsucit încuietoarea. Am aranjat la loc până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dezordine, seiful căscat larg mă speriară. Știam că nu fusese jefuit. Eu făcusem dezordinea aceea. Dar așa părea. Am scos plicul care nu îmi ieșea la numărătoare, am închis seiful și am răsucit încuietoarea. Am aranjat la loc până și prosoapele și am închis ușa dulapului. Voiam să mă pot concentra la număratul bancnotelor și imaginea seifului ce părea jefuit mă neliniștea. M-am așezat pe podea, sub lumina de sus, cu plicul, creionul și carnețelul. Știam că era o prostie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
lăsase să sfârșim așa. Totul era acolo, dar mai mic, bineînțeles, văzut parcă de la capătul greșit al unui telescop. Era totul precis, pozele cu starurile de cinema și cu familia regală deasupra locului unde fusese patul Annei, ceainicul pe sobă, prosopul de bucătărie atârnat lângă chiuvetă. Otto avusese suficient timp ca să se ocupe de toate înainte de a muri. Și totul era greșit. Era tot atât de greșit pe cât de adevărate erau amintirile mele din toți acei ani, chiar și atunci când nu îmi aminteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de tuleiele de sub bărbie. Apoi făcu un duș fierbinte, după care Își adună curajul și se clăti treizeci de secunde cu apă rece, simțindu-se pentru o clipă vioi și pregătit să deschidă un capitol nou al vieții sale, până când prosopul, umed Încă de ieri, de alaltăieri și din zilele de dinainte, Îl Învălui din nou În propriul său miros nocturn, de parcă ar fi fost silit să Îmbrace o cămașă deja purtată. Din baie intră În bucătărie și puse apă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
restaurantului că o să se Însenineze. Pe ce bază? O fâșie subțire de lumină strălucitoare, roșiatică străpunse subit norii și se reflectă Într-un geam la unul din etajele superioare ale hotelului Hilton, orbindu-l aproape. Reuși totuși să zărească un prosop fluturând pe balustrada balconului de la etajul al zecelea sau al douăzecilea și i se păru că simte cu exactitate În nări parfumul femeii care se ștersese cu acest prosop. Uite, Își spuse, de fapt nimic nu se irosește, nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ale hotelului Hilton, orbindu-l aproape. Reuși totuși să zărească un prosop fluturând pe balustrada balconului de la etajul al zecelea sau al douăzecilea și i se păru că simte cu exactitate În nări parfumul femeii care se ștersese cu acest prosop. Uite, Își spuse, de fapt nimic nu se irosește, nimic nu se pierde În totalitate, aproape fiecare clipă aduce micul ei miracol. Poate că totul e spre bine, la urma urmei. Apartamentul cu două camere din marginea cartierului Kiriat Yovel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
atâtea lucruri despre care am putea vorbi, pe care le-am putea compara...“ Fima mai avea două ore până să Înceapă lucrul la clinică. Intenționa să schimbe așternutul, și cu ocazia asta să-și schimbe cămașa și lenjeria, să strângă prosoapele din bucătărie și să le lase pe toate la spălătorie În drum. Când intră În bucătărie să ia prosopul din cui văzu că chiuveta era plină de vase murdare, pe blatul de marmură zăcea o tigaie plină cu resturi de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să Înceapă lucrul la clinică. Intenționa să schimbe așternutul, și cu ocazia asta să-și schimbe cămașa și lenjeria, să strângă prosoapele din bucătărie și să le lase pe toate la spălătorie În drum. Când intră În bucătărie să ia prosopul din cui văzu că chiuveta era plină de vase murdare, pe blatul de marmură zăcea o tigaie plină cu resturi de la prăjit, iar pe masă dulceața se uscase Într-un borcan care rămăsese fără capac. Un măr putrezit atrăgea roiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de-abia călduță, aproape rece, Își adună toată voința și se spălă, se săpuni și se clăti Îndelung. Dintre toți trei, cel mai ticălos era totuși avocatul Prag, se gândi. Apoi se Îmbrăcă cu lenjerie curată și strângând furios așternutul, prosoapele din baie, din bucătărie și cămășile, le aruncă pe toate Într-o pungă de plastic pe care o puse lângă ușă, ca să nu uite s-o ducă la spălătorie În dimineața următoare. În timp ce Înfăța patul cu așternuturi curate Încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
unui grup de hasizi Breslov din Țfat. După o lungă tăcere, Tamar spuse: Mi-am amintit. Gad ne-a rugat să dăm cu cârpa de praf prin biroul lui. Wahrhaftig a spus să sterilizăm forcepsurile și dilatatoarele și să fierbem prosoapele și halatele. Doar că nu-mi prea vine să mă scol. Să termin Întâi careul ăsta. —Lasă, spuse Fima cu Înflăcărare. Stai aici liniștită ca o regină. O să fac eu totul. Ai să vezi că o să fie În regulă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
transparență totală care domnea acolo, ca Într-un acvariu? La urmă Fima se Îndreptă spre camera de serviciu, un fel de nișă deschisă, formată dintr-o terasă acoperită cu sticlă mată. Îndesă În mașina de spălat rufe, un teanc de prosoape, băgă și cârpa pe care o avea În mână, citi de două ori instrucțiunile de folosire și, spre marea lui surpriză, reuși să o pună În funcțiune. În stânga mașinii de spălat rufe se afla sterilizatorul, pe care zări o tăbliță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]