3,076 matches
-
fie înfruntată cu un spirit de iubire Vorbind despre catolicitate, cum să nu ne ducem cu gândul la frații noștri despărțiți, atât la ortodocși cât și la protestanți? În ultima vreme, s-a observat printre ortodocși și mai ales printre protestanți o mare neliniște de spirit, o căutare de puncte de sprijin și de înțelegere, o dorință vagă de unire, care sunt un semn și o speranță de căință și de revenire. Să sperăm că o atare dorință va lua și
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ca președinte. La 13 aprilie 1965 protoiereul Îi ceruse Înaintarea unei copii de pe procesul verbal de dare și luare În primire a parohiei Bâcu Frenciugi. Preotul Constantin Fligler semnează ca secretar al protoieriei . Se confruntă cu activitatea desfășurată de cultele protestante: Creștinii după Evanghelie (71 capi de familie-311 suflete), Adventiștii de ziua a Șaptea (un cap de familiedouă suflete) și baptiși (un cap de familie-două suflete). Creștinii după Evanghelie aveau case de adunare În satele Bâcu și Cioca-Boca . Remarcăm lipsa neoprotestanților
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Paris de luxul său oriental, sărăci și muri foarte bătrân la Berlin; a instruitului Ioan Thevenot (1633-1667), ale cărui informațiuni sunt încă foarte prețioase, mai ales pentru științele naturale; în fine, și mai cu seamă, a lui Chardin (1643-1713), giuvelier protestant din Paris, carele a petrecut mai mulți ani în Persia, stând în mare favoare la șahul Abbas al II-lea și reîntorcându-se în Europa, a publicat din Londra, unde se stabilise, călătoriele sale, prețioase din foarte multe puncturi de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
imaginea aproape fantastică a unei Persii a amuletelor și talismanelor, a rozariilor care citesc în nervurile străvezii ale întâmplatului neîmplinit încă, Persie a credulității și desacralizatei temeri de moarte. Persia contemporană, Persia islamică. Și ea revede paginile acelui călător, „giuvelier protestant de la Paris” amintit de Odobescu, doar pentru o confirmare: din secolul al XVII-lea până la 1900, teama persanilor față de moarte nu s-a schimbat: „Chardin nous rapporte que les Persanes évitent, dans leur conversations, de faire des récits qui puissent
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
rău și se impune omului a o înlătura. De aici și deosebirea capitală între spiritul pers doritor de activitate și muncă și spiritul induș doritor de extas și indolență”1. Suntem și rămânem în continuare foarte departe de prototipul pastorului protestant suedez, care exact în aceeași epocă nu resimte impietate în juxtapunerea propriei specializări în iranistică și exercitarea funcției sale teologice, anume Nathan Söderblom, cunoscut la noi, cum spunea Eliade, mai ales prin activitatea sa ecumenică. Sau de profilul lui Jean
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
spus că vă va scrie, dar dacă i-ați scrie și dvs. când veți Șștiț data sosirii ar fi și mai bine și ar simplifica lucrurile. - Vacanța noastră pascală nu durează decât o săptămână, 9-16 aprilie, întrucât, într-o țară protestantă, Paștele nu prea are importanță, dar Crăciunul are una cu atât mai mare, vacanța universitară de Crăciun cuprinzând 7-8 săptămâni. Pur păgânism, solstițiul hibernal al strămoșilor noștri fiind cel care domină de fapt ciclul sărbătorilor. - În ceea ce privește datele conferințelor, ar fi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
formulez această problemă cum trebuie, întrucât nu cunosc viața religioasă dintr-un mediu greco-ortodox. Cu toate acestea, mi se pare că în această Biserică sensul creștinismului ca mister atemporal este mult mai puternic decât în formele mai occidentale (catolice sau protestante) ale creștinismului. Accept că istoria nu a fost parte integrantă a creștinismului originar, dar a sfârșit prin a deveni, pentru noi, ceilalți occidentali, vezi van der Leeuw și atâția filosofi protestanți. Însă Paștele, așa cum l-am văzut sărbătorit în Grecia
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
mai puternic decât în formele mai occidentale (catolice sau protestante) ale creștinismului. Accept că istoria nu a fost parte integrantă a creștinismului originar, dar a sfârșit prin a deveni, pentru noi, ceilalți occidentali, vezi van der Leeuw și atâția filosofi protestanți. Însă Paștele, așa cum l-am văzut sărbătorit în Grecia, seamănă mult cu un mister antic - și aceasta este poate o formă mai autentică de creștinism decât cele create de popoarele orgolioase ale Occidentului, creatoare de Istorie (atâta vreme cât ea durează...). Simbolurile
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
muzică; iar în ceea ce privește religia, la aceste popoare, blândețea misterioasă și ritualică a Bisericii Ortodoxe, cu puternice rădăcini în popor, are o mult mai mare importanță decât toate ambițiile sociale și științifice, politizante și reformatoare ale oricărei alte Biserici, catolică sau protestantă. Pe pământ francez, aportul acestor intelectuali români, greco-ortodocși, este pe cale de a da o nouă și fascinantă nuanță culturii franceze și occidentale. Dar fără a lua în considerare aceste condiții particulare, nici nu se poate aprecia contribuția lor literară. Sau
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Răsăritului. Reperele lor culturale nu erau latine, ci grecești și slave, determinate de apartenența lor la Biserica ortodoxă. De fapt, catolicismul și ortodoxia Împărțiseră Europa În două, indiferent de limbi și de etnii. Europa latină era Europa catolică (devenită parțial protestantă În secolul al XVI-lea). Polonezii, deși slavi, aparțineau, prin catolicism, spațiului latin. Românii, deși vorbeau o limbă romanică, aparțineau, prin ortodoxie, spațiului slav. Ei chiar scriau, și aveau să scrie până În plin secol XIX, cu caractere chirilice, la fel
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Masa informă de „oameni ai muncii“, ruptă de orice tradiție, a putut fi ușor „reeducată“ și stăpânită. Singura instituție care s-ar mai fi putut opune statului era Biserica. Dar România nu este Polonia. Spre deosebire de Biserica catolică și de Bisericile protestante, Biserica ortodoxă are o lungă tradiție de respect față de autoritatea politică; mesajul teologic a preocupat-o Întotdeauna mai mult decât implicarea În viața cetății. Între comunism și Biserica ortodoxă s-a ajuns la un modus vivendi, destul de curios la prima
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
nu avusesem până atunci prilejul să stau de vorbă (suntem totuși circa 100 de persoane!). Îl cheamă Glenn Patterson. Înalt, blond, ochi albaștri, foarte guraliv. După câteva fraze convenționale, încălziți de alcool, lunecăm spre developarea opțiunilor. Glenn reprezintă Marea Britanie, e protestant, dar soția lui e catolică. E foarte abătut pe seama nebuniei din Ulster. Un conflict artificial, total anacronic, reluat cu un fel de perfidie, după scurte perioade de acalmie, pentru că există anumite facțiuni și traficanți de arme care obțin profituri uriașe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
noastre s-au ocupat muncitori calificați. În Est, cum se obișnuiește, au fost mobilizați militarii - o forță de muncă ieftină, aproape gratuită. „Marca” unei lumi ce nu a dispărut definitiv, imprimată în vorbirea, gesturile cotidiene, procedurile de lucru. Până la „spiritul protestant” e cale lungă... În autobuzul care ne duce la hotel ne „reperează” o rusoaică blondă, destul de vorbăreață. Se recomandă drept jurnalistă de la Kaliningrad, sosită aici să vadă cum se descurcă polonezii cu noi, pentru a transmite alor săi, care ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
după părerea ta, ca el să devină istorie? - În acest moment, în aprilie 2001, au trecut circa trei ani de la semnarea Tratatului de la Belfast (cunoscut sub denumirea de Înțelegerea Bunei Vineri), în termenii căruia partidele politice reprezentând comunitățile catolică și protestantă din Irlanda de Nord au consimțit să împartă puterea. Împreună cu 71% din populația de aici am votat și eu în favoarea Înțelegerii. Am sperat că acest acord va marca începutul separării religiei de politică (cred că nu este destul de cunoscut în lumea largă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
declame identitatea națională. Cel mai evident exemplu ar fi protestanții din Orange Orders, ale căror procesiuni, în fiecare vară, duc adesea la confruntări violente, atunci când aceste marșuri pompoase trec prin, sau pe lângă, districtele catolice (chiar sintagmele „districtele catolice” și „districtele protestante” arată cât de divizați suntem noi, nord-irlandezii). De asemenea, aceasta e societatea în care violența organizată este astăzi adânc înrădăcinată. Organizații precum IRA sau, din partea protestanților, UVF (Ulster Volunteer Force - „Forța Voluntară din Ulster”) și UFF (Ulster Freedom Fighters - „Luptătorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
picioare sau bătându-i cu bâte de baseball sau de metal pe cei considerați indezirabili. În unele cazuri, persoanele rănite au decedat. În plus, s-au mai trasat recent „feude” între UVF și UFF pentru controlul asupra unor zone tradițional protestante. În ultimii 30 de ani, comunitatea noastră a înregistrat cele mai multe victime ale violenței printre tinerii muncitori de ambele religii. - Noi cunoaștem Ulsterul mai degrabă datorită asasinatelor, atentatelor cu bombă, luptelor de stradă dintre facțiunile adverse. Dacă te conduci doar în funcție de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pașoptist etern... Și, probabil, în aceste „veșnice întoarceri” pe solul național și în regatul literelor rezidă pentru mine ceea ce numim, cu un termen generic și destul de vag - fericirea. Și iată unul din paradoxurile esențiale ale ființei, ideee de coloratură intens „protestantă” și pusă în valoare, în primul rând, de Kant și apoi de Goethe: „munca (sau datoria la Kantă ca singura compensație a existenței!”. Care „muncă”?! Întoarcerea repetată și obstinată pe solul „unde ți-ai petrecut tinerețea”, tu „și ai tăi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în legătură cu sentința esențială a lui Nietzsche, că orice om, orice individ are, posedă sau, dacă vreți, are acces la o „trăire-tip” - și poate în asta rezidă și explicația noțiunii de „muncă” din esența lui Goethe, dincolo de coloratura ei severă, protestantă. Și, de fapt, ambiția tinerelului zăpăcit care eram înainte de debutul târziu editorial a fost aceea de a refuza orice „muncă” în afara celei care „îmi era destinată”, un orgoliu în discrepanță aproape totală cu o vreme socială în care străduința milioanelor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
înțelege să trăiască într-un stat islamic, ci reclamă dreptul de a trăi cu credința sa, departe de doctori și sorbind Coca-Cola light. Universitara din Cairo, vorbitoare de engleză, germană și înțelegând franceza, visează la acest islam în felul ei protestant, individualist și concurențial, în care aplicarea Șariei nu va mai depinde decât de opțiunea fiecăruia, iar clerul va fi independent de putere. O felicit pentru aceste opinii. Ea îmi răspunde cu șiretenie: Știți, nu sunt sigură că asta o să vă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
electrice esența Republicii iacobine, sau din steaua galbenă impusă de Mareșal și din Drancy* esența națiunii franceze, cum a ajuns acum la modă. Sionisme există de tot felul. Nu-i o marcă depusă protejată prin lege, accesul e liber: există protestanți ultrasioniști așa cum era Jacques Ellul foarte onorabili și evrei antisioniști, ca Pierre Vidal-Naquet, care erau încă și mai onorabili. Am întâlnit chiar și o variantă fără ieșire la stradă, sionismul propalestinian. Denumire pe care cred că am inventat-o eu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Vulgata în latină. Ea a contribuit la reabilitarea limbilor greacă, ebraică, arameeană, și îi datorăm mult pentru că ne-a protejat de fundamentalism, bazat întotdeauna pe o lectură idiot de literală a Scripturilor, așa cum se mai întâmplă și acum în țările protestante. Ea își merită pe deplin subsidiile Republicii, între noi fie vorba modeste. Laicul își face datoria promovând francofonia în afara frontierelor țării. Care francofonie căci excelenta Misiune Laică nu are răspuns la toate are ca fundament notoriu congregațiile catolice: maicile din
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
bătrână tristă vine să-mi întindă o cutie de chibrituri, pe care o plătesc fără s-o iau. Cerșește mascat. Asară, la cafenea, a venit unul care a lăsat niște publicații în schimbul unei contribuții voluntare pentru binefacere. Pare un pastor protestant. Văd necontenit, în trăsuri dimineața și pela prăvălii, pesemne pentru vegetarieni, niște plante un fel de strujeni de-a doctorului Mironescu de care-mi spunea el c-a mâncat pela restaurante de vegetarieni. Birjarii cei bătrâni cu cai bătrâni și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care s-au stabilit în zonă. Ea a fost lansată de Székely Istvan, în lucrarea Cronica ungară, scrisă în 1559. Autorul cărții susținea că târgul nostru ar fi fost înființat în 1460, de către adepții lui Jan Hus (1369-1415). Husiții (ungurii protestanți) s-ar fi așezat la Huși (Hussvarosnak), după ce împăratul german Sigismund de Luxemburg (1387-1437), care era și rege al Ungariei și al Boemiei (ultimul împărat din dinastia lui, căci pe urmă s-au instalat Habsburgii) i-a învins și a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
retragere a lui Tomșa au fost pustiite de turci și tătari, și date ca pradă din voia lui Alexandru...” După victoria asupra lui Alexandru Lăpușneanu, Iacob Heraclid Despot, rămas în istorie cu numele de Despot Vodă (1561-1563), domn de religie protestantă, cel care a fondat Schola latina (gimnaziul) și biblioteca de la Cotnari, a plecat spre Suceava. O mare campanie antiotomană a desfășurat, în 1574, Ioan Vodă cel Viteaz (1572-1574). După ce a ieșit învingător în luptele cu tătarii la Cetatea Albă și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
patria adoptivă, cel mai devreme se pare în jurul anului 1420, data Cronicii bisericii din Levoča, și cel mai târziu în 1460, data enunțată de episcopul Bandini. Însăși Biserica Catolică recunoștea, în anul 1854, în Calendarul franciscano-iulian, publicat în Iași, vechimea protestanților husiți în Moldova. Episcopul de Bende, Antonio di Stefano, anunța atunci că în Huși se păstra un registru din anul 1435, în care erau notați catolici botezați, cununați și înmormântați. Cercetând originea persoanelor înscrise în registru, vicarul apostolic al Moldovei
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]