2,509 matches
-
Tipică pentru el a fost relația cu mine: În primii trei ani, Între ’58 și ’61, deși asaltat de prietenul comun, Nichita, să se apropie efectiv de mine, ardeleanul-bănățean care indispunea pe nu puține „spirite fine, bucureștene” prin judecățile sale provinciale, probabil juste În esența lor, dar exprimate prea brutal și În forme absolut ne-canonice, Matei, deși ne vedeam extrem de des și petreceam Împreună sute de ore - legați și de originea noastră socială burgheză care, În anii aceia, ne „stigmatiza
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
eu Însumi am sânge german, prin Mama mea, omul de care sunt legat cel mai intim pe acest pământ, și că sunt format În cultura mare, filosofia, muzica și literatura germană, iar „În comparație” cu „ea”, tânăra și, de fapt, provinciala cultură nord-americană suportă greu comparația!, și, că, În lumina unui Hölderlin sau Rilke, continui să cred că arta lui Nichita posedă valori europene, unice și inconfundabile. Nu, să nu se creadă că aici eu pledez pro domo și că m-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pletora de exegeți care mi-au comentat textele de-a lungul anilor nu s-au privat de a observa acest lucru, cu un prisos de ironii și sarcasme, tipice, și ele, literaților de la „Dunărea de jos”. Un nu știu ce „demodat” sau „provincial” pare a-mi fi impregnat maniera de a scrie, de a povesti, și spun „provincial” făcând aluzie la finul dispreț cu care ne privesc pe noi, ardelenii, spiritele subțiri ale „vechiului regat”, șlefuite de Grecii culți sau de călătorii franțuji
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
privat de a observa acest lucru, cu un prisos de ironii și sarcasme, tipice, și ele, literaților de la „Dunărea de jos”. Un nu știu ce „demodat” sau „provincial” pare a-mi fi impregnat maniera de a scrie, de a povesti, și spun „provincial” făcând aluzie la finul dispreț cu care ne privesc pe noi, ardelenii, spiritele subțiri ale „vechiului regat”, șlefuite de Grecii culți sau de călătorii franțuji și italieni care au vizitat Bucureștii. E adevărat, noi suntem greoi, limba noastră este cumva
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
CIOBANU și eu preferăm să batem orașul vechi. Mergem în Cetatea Tompea, să privim orașul de la înălțime, Portul și Golful Finnik. O polemică între Adrei Bodiu și Boris Buracinschi, declanșată de afirmația acestuia din urmă cum că Bucureștiul e mai provincial decât Tallinul. Boris argumentează prin faptul că, aflat la București, a fost arătat cu degetul că poartă bască și că are cercel în ureche. Andrei are o replică tăioasă: „Tallinul e un mic sătuc - foarte pitoresc, e adevărat - în comparație cu Bucureștiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pereți, stative de țesut, unelte de tâmplărie. Semnele prezenței unui spirit al literaturii, exprimate în cărți, fotografii sau scule de scris, sunt destul de vagi. Examinez împreună cu Nae Prelipceanu încăperile, traducându-i din rusă explicațiile ghidului. Un orgoliu de cultură mică, provincială, izolată de fluxul contemporaneității, emană din scenografia cu care suntem înconjurați. Această suavă iluzie folcloric-arhaizantă - atrăgătoare în special pentru străinii, tot mai puțini, care vizitează zona - se destramă de îndată ce părăsești micul spațiu proteguitor al cătunului lui Kupala (un scriitor din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu ridicări din umeri și cu stereotipa expresie: - Nu se compară! De parcă ar fi posibilă cea mai sumară judecată de valoare fără termenul de comparație major din același domeniu. Dar mulți, foarte mulți autori români, din comoditate, mediocritate sau aroganță provincială, refuză etaloanele majore ale literaturii universale. Iar azi, unii scriitori au senzația că numele citate mai sus sunt pur și simplu obsolete, fiindu-le probabil mai la îndemână să-și compare producțiile proprii cu cele franceze sau americane, de azi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lui Matei de a fi și eu „elucidat” la rându-mi, ca atâția prostănaci și vulgari impostori din jurul nostru social, cât mai ales „cecitatea” lui, incapacitatea sa de a decela reala mea fibră creatoare și ideatică din molozul gesticii mele provinciale și al ieșirilor mele, al „entuziasmelor” mele nepotrivite. Ca un rafinat metropolitan, Matei a învățat de la maeștrii săi bucureșteni, subțiri literați, că „nu trebuie să te emoționezi de nimic!”, acel nil admirari al lui Horațiu, deviza oricărei aristocrații de sânge
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
anume, cu adevărat „occidentală”, toleranță, înțelegere pentru „celălalt câmp”. Altfel, se ajunge la stridențe, fratricide și false în esență, lupte literare și de opinii, așa-zise „lupte între generații” care sunt, de fapt, radicale semne ale unei intoleranțe penibile, acut provinciale. 2 Nina Cassian și Ali Ștefănescu, care au citit manuscrisul Franciscăi în vara lui ’63 - mai trebuiau să treacă doi ani de lupte, descurajări, sărăcie, singurătate dusă până la marginile ridicolului, până la apariția cărții! -, ca și cei doi recenzenți ai ei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
poeticul și „mitomanul” Paul, pentru ca la Bunavestire ele se „îmbuce” de-a dreptul, după modelul, dacă vreți, al păpușilor de lemn rusești, Matrioșca: al „doilea Grobei”, dominantul, mentorul ce iese oarecum neverosimil din pulpana unui semidoct, stângaci până la repulsie, comis-voiajor provincial, încât cel ce citește cu atenție primele capitole poate întrezări statura dublă a personajului principal. O mare parte a criticii române nu a acceptat nici până azi această „dublură tipologică”, rod, cum spuneam mai sus, al ancorării criticii noastre în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în jos”, mă îngrozesc de nepăsarea mea sinucigașă, cum i-am spus, de „inconștiența” insistentă, fixă, rigidă a acelui tinerel ce-și închipuia nu numai că poate crea artă majoră, fiind în posesia unor date intelectuale și culturale insuficiente, precar provinciale, dar, mai ales - mai ales! - aflat într-un regim, sistem politic extremist de stânga, dușman tradiției culturale de vârf, dar și al creației veritabile în orice domeniu, științific, literar sau artistic. Mi-am afundat obrazul în paginile proaspăt tipărite ale
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dus-o contra tiraniei lui Ceaușescu! Deplâng însă, cum am făcut-o și acolo, la Paris, împreună cu prietenul Țepeneag, cu Virgil Tănase sau Aurora Cornu și, cum o mai spuneam, Cioran și alți câțiva, faptul uimitor și de esență strict provincială, sectară, a absenței solidarității emigrației române culturale, din Germania, dar mai ales din Franța, în fața acelei catastrofe naționale care au fost mai ales ultimii zece-cincisprezece ani ai dictatorului. A preocupării capilor emigrației, în acei ani disperați și fierbinți, dacă cutare
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vaci cu lapte etc. A câștigat cu cojocăria, în iarna trecută, 9000 lei. Cizmele aninate la locul de onoare, în grindă. Adam Munteanu [DEVA]* Neostenitele și obositoarele clopote din Deva... Te pătrund, ca picurări de plumb bat ceasuri întregi Vanitate provincială. Înainte femeile din Deva, chiar cele din aristocrație, se plimbau pe stradă și eșeau la grădină cu capul gol. Decând a venit nevastă-mea, s-au deprins să puie pălărie, căci ea n-a vrut să umble altfel. Băeți cari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care am stat îndelung de vorbă despre frământările de la Chișinău în ce privește limba moldovenească despre care unii moldoveni ar vrea s-o diferențieze de cea românească, pentru nu știu ce interese. Încercările de a da drept limbă deosebită moldoveneasca, expresii și cuvinte rostite provincial, e lipsită de seriozitate. Eminescu și Creangă sunt înțeleși de moldovenii din Republica Socialistă Moldovenească mai bine decât bucureștenii, cărora, pentru Creangă, li se dă un glosar explicativ. Gazetarii de la Moldova Socialistă notează rostirea provincială pentru az, aista, etc., adăugând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
moldoveneasca, expresii și cuvinte rostite provincial, e lipsită de seriozitate. Eminescu și Creangă sunt înțeleși de moldovenii din Republica Socialistă Moldovenească mai bine decât bucureștenii, cărora, pentru Creangă, li se dă un glosar explicativ. Gazetarii de la Moldova Socialistă notează rostirea provincială pentru az, aista, etc., adăugând neologisme moștenite de la presa românească și lăsând la o parte cuvântul vechi moldovenesc pe care îl au la îndemână. E o lucrare de desfacere a limbii literare pusă la cale de niște nepricepuți analfabeți. Întreprinderea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fără cusur. Că rostirea muntenească e justă știe orice intelectual moldovean. Gramatica uniformizează rostirile. Scriem cu toții "a făcut" și "au venit"; "acesta" și "celalalt". Cu toate rezervele unora dintre noi pentru seară, câine, mâine și pâine pe care le socotim provinciale, oricare cititor din cuprinsul R.P.R. înțelege perfect ce voim să spunem. Cu atât mai mult ne înțelege perfect cu cât Moldovenii ca și Ardelenii au la dispoziție vorbe precise pentru foarte multe perifraze și confuzii de noțiuni și cuvinte mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-sa România. Această unire se face pe următoarele baze: I.Sfatul Țării actual rămâne mai departe pentru rezolvarea și realizarea reformei agrare după nevoile și cererile norodului; aceste hotărâri se vor recunoaște de guvernul român. II.Basarabia își păstrează autonomia provincială, având un Sfat al Tării (Dietă), ales pe viitor prin vot universal, egal, direct și secret, cu un organ împlinitor și administrație proprie. III.Competința Sfatului Țării este: a) votarea bugetelor locale; b) controlul tuturor organelor zemstvelor și orașelor; c
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
venit după el la conducerea revistei "Ramuri", dar din șiragul de întâmplări ai sărit peste momentul despărțirii de Marin Sorescu, care n-a fost, din păcate, o despărțire pașnică. Regret că s-a întâmplat, nu eu am declanșat mica nebunie provincială, regret că nu am avut înțelepciunea să evit conflictul. Repet ceea ce mereu am crezut am avut de a face atunci cu una din primele operații de manipulare publică, neînțelegerea redacțională (o neînțelegere de altfel banală, regăsibilă în atâtea și atâtea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
chiar la repetiții. După experiența inegalabilă a "școlii ludice" de la revista studențească Echinox din Cluj, Teatrul Tineretului a avut darul de a amortiza plăcut șocul realității. Mai frecventam în primul meu an de învățământ un cenaclu al cadrelor didactice, destul de provincial, unde i-am cunoscut însă pe Lucian Strochi și Viorel Buruiană (prozatorul Vladimir Tescanu), cu care m-am împrietenit pierzând nopțile în discuții și lecturi literare. Într-o zi de iarnă, fiind în pauza mare, un coleg a anunțat în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a fost o personalitate a Renașterii, una dintre multele care au reconfigurat harta spirituală, dar și pe cea fizică, a umanității, cel puțin a celei occidentale, aducând acel suflu nou peste o Europă scolastică și îmbătrânită în războaie și astuții provinciale. Ei bine, nu cred că noi, cei de azi, cățărați pe umerii celor vechi cum suntem, mai putem aspira la această totalitate artistică. E imposibil chiar și pentru occidentalii secolului XX și ai începutului de secol XXI, așa cum ne asigură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
viețuit. Oradea e mai aproape, în kilometri, de Vestul consacrat al Europei, decât de Bucureștiul care e, vrem nu vrem, tot capitala unei țări din Est. Ce desparte Oradea literară de Bucureștiul literar? Ce le apropie? Te-ai simțit vreodată provincial în raport cu colegii bucureșteni? Văd că tot în jurul chestiunii centru-margine ne învârtim, iată, și la a treia (era să spun "strigare") întrebare. Știi și tu că într-o întrebare este implicat îndestul întrebătorul, înainte de a fi provocat întrebatul. Dar fie. Oradea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dacă veni să mă gândesc acum, toată viața am fost un provincial: clujean fiind de la vârsta de un an până la 23 de ani, am locuit în provincia Clujului, în cartiere mărginașe; în Maramureș eram provincial, în raport cu Clujul, la Oradea sunt provincial în raport cu Clujul și cu Bucureștiul și încă mai trăiesc. Dacă ai caracteriza Oradea, care te-a adoptat, în două, trei fraze, sau două, trei versuri, cam cum ar suna acestea? Ce iei din Oradea cu tine când pleci în altă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la Paris... Un personaj al lui Balzac a spus, la intrare în Paris: "Acum între noi...!". Ce și-a spus Matei Vișniec la contactul cu Parisul? Ce crezi după experiența ta europeană că pierzi dacă rămâi într-un loc extrem de provincial, într-o Românie care e "limită" a Europei și ce câștigi dacă lași toate pentru inima Europei, care e Parisul? Ce ai pierdut mergând la Paris? Ce ai câștigat părăsind Bucureștiul? Într-un fel am ajuns la Paris, în septembrie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
într-o perioadă de regres economic, pentru că includerea lui în noul județ Vaslui a condus la pierderea unor avantaje; de pildă, alocarea de fonduri a fost canalizată pentru dezvoltarea noii reședințe de județ, pentru transformarea Vasluiului dintr-un modest târg provincial într-un oraș industrial. Hușii au parcurs, la fel ca toate orașele Republicii Populare Romîne, proclamată în decembrie 1947, etapele de prefaceri ale economiei socialiste. Economia. Locuitorii și-au continuat după al Doilea Război Mondial vechile îndeletniciri, precum meșteșugurile, morăritul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
personale cu poetul, și numai pentru că este astfel îmi îngădui să reproduc aici un pasaj din ea. Așadar: ... în această zi de Crăciun când subțiați de frig pe delicata stradă a Naipului aranjăm un început de speranță în legătură cu identitățile noastre provinciale. Și mai pe esență, dă-ne Doamne să ieșim în primăvară în întregime. Cu iubire de la prietenul, colegul și vecinul vostru, Nichita, a cărui zi onomastică e astăzi, chemându-l pre numele său de botez Hristea. Datat: 25 dec. 1960
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]